psihologia copilului de 5 ani

buna ziua,
prezint si eu problema mea in legatura cu fetita mea de 5ani si jumatate care de ceva vreme incoace, mai precis din octombrie anul trecut si-a schimbat comportamentul si cu toate eforturile mele nu reusim sa trecem peste problema
mai exact....fetita mea a devenit prea dependenta de mine.
cam din octombrie a inceput sa nu mai vrea sa mearga la camin,cu toate ca era anul 2 si in primul an nu au fost probleme de genul asta, cu toate ca in grupa este vazuta foarte bine, e mereu laudata pentru activitatile ei,are cele mai complexe roluri la serbari,are diplome la multe concursuri,isi iubeste educatoarele,dar ....ii este dor de mine si daca nu vin printre primii parinti sa o iau deseori o gasesc cu lacrimi in ochi.nu plange dar o vad asa...cu emotii. Am vorbit de multe ori cu ea,am incercat sa vad de unde provine dorul ei avand in vedere ca dupa camin suntem impreuna in fiecare zi...dar nu inteleg deloc.
apreciez ca pot discuta foarte multe cu ea, ca intelege orice situatie daca i se prezinta in ansamblu (ca trebuie sa mearga la camin pt ca nu are cu cine ramane, cu va trebui sa faca vaccin chiar daca va fi putin dureros...etc.)spun asta pentru a arata ca nu am speriat-o vreodata lasand-o plangand la camin sau altundeva,sau fortand-o sa faca ceva . nu am avut niciodata scene de genul batut din piciaore , tipat, urlete...noi tot timpul am discutat dinainte
si acasa...nu se joaca singura.la ea o activitate placuta o reprezinta desenatul, pictatul ,lipitul,puzzle , dar nu jucariile cu care de altfel nu se joaca mai mult de 10 min decat daca ma joc cu ea.
e un copil deschis, vorbim foarte mult de felul nostru,e laudata ce-i matura in exprimare si in gandire, dar totusi e prea dependenta de mine. merge la bunici ..dar sa nu ramana peste noapte ca i se face f dor de mine(chiar daca acasa doarme separat de noi de 2 ani)merge la o onomastica,dar nu cu tragere de inima pt ca acolo nu voi fi si eu...etc.

as vrea sa ma ajutati sa inteleg comportamentul ei, pentru ca tot cerandu-i-se sa fie altfel cred ca se va inchide in ea.si daca va dati seama ce a determinat-o sa se comporte astfel si cum trebuie sa procedez ...astept ajutor
multumesc mult

Principesa spune:

Spune-mi daca s-au intamplat evenimente inainte de acea perioada in viata fetitei sau in viata ta. Reale sau imaginare.

Cheia vindecarii este in relatie

simona7 spune:

incep prin a-ti multumi mult principessa ca ti-ai gasit timp si ai vrut sa te ocupi si de noi...
nu constientizez vreo vreun eveniment deosebit nici real nici imaginar in perioada dinaintea schimbarii ei.relatia mea cu sotul a fost obisnuita.ea a fost tot timpul cu noi....
pot spune ca am aprofundat mai mult relatia cu ea chiar.
sotul meu lucreaza o 24 ore cu 48 libere. si in in ziua cand lucra el ,fiind doar noi doua ne plimbam mult si vorbeam foarte mult , uneori seara ne faceam toalete din esarfe si dansam...si pot spune ca atunci am fost si eu parca prea dependenta de ea.(in perioada respectiva sotul a vrut sa mergem doar noi doi undeva doua zile, in final nu am mai mers nicaieri pentru ca eu nu am conceput sa mergem decat in trei)
in rest cand era si sotul meu acasa ne plimbam toti trei sau mergeam in vizita, atentia mea fiind pentru amandoi, iar in discutiile mele cu fetita am incercat sa implementez ideea ca toti trei suntem "familia" ca vom cumpara ceva bun sa beneficiem toti trei de bucurie, ca lucrurile mai deosebite trebuiesc spuse si lui tati sa vedem parerea lui. incurajam surprizele ei pentru tati(in aranjarea mesei,in desenele lipite pe usa de la intrare si orice altceva putea face ea ).deci tati a fost implicat mult, fetita tine mult la el, tati are merite multe si altele decat mine, ce nu pot face eu va rezolva sigur tati cand vine.....dar totusi daca as putea fi eu peste tot cu ea ...ar fi super.

Principesa spune:

Simona, daca vrei spune-mi mai multe despre ce simti si ce gandesti tu la ideea de a fi undeva fara ea

Cheia vindecarii este in relatie

simona7 spune:

principesa, de patru ori am incercat sa raspund la mesaj, scriu tot ce simt , descriu situatia, si ...din senin mi se sterge tot ce-am scris si revin in pagina cu ...psihologia copilului

simona7 spune:

incerc din nou ,pe scurt
problema nu consta in ideea de a pleca undeva fara ea ci in faptul ca ea ramane acasa trista
asta ma da peste cap
si ar mai fi un aspect bucuria mea deplina in ceea ce priveste iesirea undeva, este cand o impartasim toti trei. daca suntem doar doi si unul ramane acasa trist(copilul) sau nu poate pleca din cauza serviciului(sotul)...prefer sa aman

simona7 spune:

sunt situatii cand plecam fara ea, dar iesirile sunt doar cu adulti, unde intradevar nu ar fi potrivit pentru ea ex. o nunta, o petrecere care tine mai tarziu de ora 23, o excursie pe munte unde e de mers mai mult si de urcat pe jos.
lucrurile aste se intampla de 4-5 ori pe an,

simona7 spune:

nu-i nimeni care sa ma ajute sa inteleg unde-i problema?????///
daca nu dintre psihologi, poate din parintii care au mai fost in situatii asemanatoare cu a mea...

simona7 spune:

nu-i nimeni care sa ma ajute sa inteleg unde-i problema?????///
daca nu dintre psihologi, poate din parintii care au mai fost in situatii asemanatoare cu a mea...

filofteia spune:

Din ce povestesti pare sa aveti o relatie foarte buna...
Ce nu am inteles eu...din ce motiv poti preciza atat de exact (octombrie) cand s-a produs schimbarea.

Dar inainte de octombrie...statea la parintii tai? Era indiferenta cand plecati? Nu avea lacrimi in ochi cand o luai de la gradinita???

Ce sa spun...si baietelul meu este cam la fel cum povestesti. Si acum la apoape 8 ani ar fi foarte fericit daca nu m-as duce la serviciu, sau a fost trist atunci cand am fost la nunta fara el (1 pe an). Cand era la gradinita si bona trebuia sa fie prima acolo, desi nu avea probleme de nici un fel si-i placea sa se duca. Era sarbatoare cand stateam acasa cu el.
Nu sta cu bunica la tara nici acum la 7 ani si 8 luni, desi se inteleg bine si adora sa mearga la tara.
In prima excursie (o zi) a fost la sfarsitul clasei I (7 ani jumatate), dupa insistente din partea mea si a invatatoarei, si a fost singurul care il apucase plansul la plecare. S-a distrat foarte bine...Apropo de excursie, a spus de la inceput ca merge doar daca ma duc si eu. Am refuzat si colaborand cu invatatoarea (fara sa stie el) l-am convins sa se duca...si in autocar mi-a spus sa ma duc cu el...mi se rupea sufletul, dar acum ma bucur ca am fost destul de tare sa-l las singur. Au plecat la 8 dimineata si s-au intors la 16, iar el m-a sunat de vreo 10 ori . Dar incet incet se va desprinde si el...

Insa asa a fost mereu... este foarte sensibil, au observat asta atat educatoarele de la gradinita cat si invatatoarea...mi s-a spus, de directoarea gradinitei, care este psiholog, ca sensibilitatea vine si din cauza ca are "suflet" de artist... face canto de 3 ani si 90% din joaca lui il reprezinta cantatul...
Cum este el cu muzica poate asa este fetita ta cu pictatul...

Poate fetita ta asa a fost mereu, dar abia acum ai sesizat toate astea.

Va doresc numai bine.


Am uitat sa spun ca eu la ora 17 maxim sunt acasa, ca ne petrecem mult timp impreuna, ne jucam foarte mult, mergem amandoi cu rolele, cu patinele de gheata... poate si de aici ca are prea multa atentie???

simona7 spune:

multumesc mult pentru raspunsul tau !
precizaz cu exactitate octombrie pentru ca din 15 septembrie a mers la camin (anul 2)si cam la 2-3 saptamani a inceput sa nu mai vrea sa mearga ,chiar daca acolo era ok.si tot preciza sa vin sa o iau fix la 4, sa nu fiu printre ultimii parinti care vin sa-si ia copii. iar pe la mijlocul primului an de camin insista sa nu intru cu ea, sa nu o ajut la dezbracat, ca ea e mare si se va descurca singura, doar sa-i deschid usa , ca in rest ea se descurca, si intradevar , se descurca. in schimb in al doilea an ma ruga sa vin cu ea, si tragea de timp pana sa plec.
spun ca dupa ce plecam si pana pe la 4 se comporta normal pentru ca am mers de cateva ori la camin si am urmarit de pe sala activitatile ei...si mi s-a parut ok, chiar si educatoarele sustineau asta.