psihologia copilului de 5 ani
Raspunsuri - Pagina 2
filofteia spune:
Hai ca editam in timp ce raspundeai...
Poate ca educatoarele, fara sa-i faca un repros direct si fara intentie, au spus vreodata ceva de genul "Si parintii astia nu mai vin odata sa va ia... samergem si noi acasa..." Sau ma rog au vorbit intre ele si ea le-a auzit...
Dar celelalte "dependente" pe care le-ai precizat (ca nu ramane la ai tai, ca este trista cand pleci) erau si inainte sau nu le-ai observat?
SI pe timpul verii cu cine a stat? Ca spui ca anul al doilea l-a inceput pe 15 septembrie.
simona7 spune:
in vacante a stat cu sotul meu sau cu socrul, sau cu mama , depinde cine era liber. doar la socrul meu nu-i convenea sa ramana, el fiind putin mai rece cu copii.
pai a stat cu mama mea de la 3 luni la 3 ani jumate, doar pe perioada cat am fost eu la serviciu( LUNI-VINERI)in rest cu mine si sotul meu
pe atunci, sambata seara deseori ramanea la mama pana a doua zi la pranz
ii placea sa o plimbe mama pe bicicleta si sa o duca dimineata la biserica
la 3 ani jumatate a mers la camin, iar mama a stat a avut grija de alt copil, cat parintii erau la camin, facand si treburile gospodaresti.
considerand ca e mai obosita (decat cand statea cu fiica mea, pe care o lua la ea si isi facea treburile acasa) , si ca are mai multe de facut cand vine acasa, simbata seara nu am mai dus-o la mama, gandindu-ma ca are nevoie si ea de odihna, si sa nu fie prea solicitata. treptat ,am ajuns doar sa o vizitam pe bunica, si fata sa ramana doar in situatii de neaparata nevoie, ca apoi cand bunica o chema sa doarma la ea, fata mea sa spuna ca ptrefera sa doarma acasa, sau daca mergea , sa ma sune pe la ora 21 sa ma roage sa o iau ca-i e fff dor de mine.
filofteia spune:
Sincer, nu cred ca este cazul sa-ti faci griji.
Copiilor in general dupa 5-6 ani nu le mai place sa doarma in alta parte si prefera casa lor, sunt constienti de familia lor si vor sa faca permanent parte din ea.
Pe de alta parte relatia cu mama ta se pare ca s-a "racit" poate fetita ta chiar este un pic geloasa pe copilul de care are grija bunica ei.
Baietelul meu este gelos pe var, de care bunica s-a ocupat (a stat la ea pana la 4 ani)... abia de un an, dupa ce varul s-a mutat la casa lui a "reluat", ca sa spun asa, relatiile cu bunica, dar tot este circumspect si nu-si lasa sufletul liber catre ea...parca se simte oarecum tradat.
simona7 spune:
filofteia, multumesc mult pentru raspunsurile tale.
iti doresc numai bine
witeflower spune:
simona7, si eu am un pui lipit de mne precum acele de arici. Dar e asa de mic.
In schimb, la el am observat ca au aparut alte frici, pe care nu avea cand era mic. De ex, anul trecut am fost la mare, s-a balacit ca o broscuta. Anul acesta, de-abia ii trecea apa de glezne.
Ba mai plangea si cand ma bagam eu in apa, zicea ca-i e frica sa nu ma inec. la fel am patit cu frica de intuneric - de cateva luni doarme cu veioza aprinsa.
Eu cred ca pe masura ce cresc, copiii isi fac unele frici pe care nu le aveau...tocmai pt ca au mai multa informatie! Si proceseaza aceasta informatie in felul lor, cum noi adesea nu ne asteptam si nu pricepem...
Fricile astea nu se pot depasi uneori prin simple discutii. E nevoie de timp, de rabdare, copilul sa se asigure cat mai mult ca il asculti, ca-l intelegi si ca nu-l fortezi.
simona7 spune:
da, witwflower, ai dreptate, recunosc la fetita mea frici pe care nu le avea inainte..si m-am gandit si eu ca acestea au aparut pentru ca acum constientizeaza mai multe.
am sa aplic acelasi tratament...rabdarea.
multumesc si tie pentru sfaturi.
Principesa spune:
Simona, cred ca m-am intalnit cu o defectiune tehnica si nu puteam sa vad decat primele 3 mesaje de pe topic.
Deci, ce mi-a atras atentia din ce spui tu este tristetea fetitei si nevoia ta de a fi toti 3 impreuna. Ceea ce as explora eu ar fi experienta ta de viata pana la varsta fetitei tale si daca recunosti tristetea despre care vorbesti si dorinta de a fi toti trei.
Cheia vindecarii este in relatie
simona7 spune:
buna, principesa...te-am asteptat...multumesc .
referitor la ce vrei tu sa stii.....nu-mi amintesc prea multe pana la varsta de 5ani si jumatate, cat are fetita mea acum. dar parintii mei m-au crescut doar ei doi si atat. imi amintesc copilaria mea doar cu ei. si in poze apar mereu cu ei.nu recunosc o tristete permanenta
dar....tin minte ca locuiam intr-o casa comuna...in sensul ca ,la etaj era o gradinita , program de la 12 la 5, iar jos la parter, cu intrare separata locuia o doamna, cu care ai mei au intretinut legatura cat au stat si multi ani dupa ce ne-am mutat, o doamna care mi-a fost tare draga.
mergem la gradinita timp in care pleca mama la serviciu si se intorcea tata. eram constienta de asta, si nu era nici o problema.(varsta cam 3 ani jumatate)
apoi ,,,,imi amintesc ca m-a lasat mama la doamna pentru a pleca undeva,si am inceput a plinge ,si am in minte imaginea mea cu papusica data de doamna, plangand si doamna incercand sa ma opreasca, fara succes.
apoi ne-am mutat , iar eu am mers la camin.(cam 5 ani)
imi amintesc ca nu-mi placea la camin deloc, am urat caminul, pentru ca ma puneau sa dorm,si trebuai sa stau cu ochii inchisi , neputand sa adorm niciodata. ne scoteau in curte la joaca pe timp frumos si s-a intamplat de 2-3 ori , cand ma jucam in curte sa o vad pe mama trecand cu bicicleta. cu toate ca o strigam sa-i fac din mana, ea nu se oprea , nici macar nu intorcea capul, iar eu plangeam de rupeam locul. seara motiva ca nu m-a auzit.
mai tirziu a exlpicat ca daca s-ar fi oprit , nu as mai fi vrut sa raman, si ar fi fost nevoita sa ma ia cu ea...iar ea mergea la serviciu.
perioada cu caminul a fost trista pentru mine, cu toate ca dupa ce mama pleca ma jucam si aveam prieteni.
totusi dorinta de a fi toti trei nu o recunosc deloc.
Principesa spune:
Simona, eu zic ca este suficient ca recunosti tristetea. Pentru ca ceea ce descrii tu acolo este foarte dureros de trait.
Poate exista o identificare intre tine cea de atunci si fetita ta.
Ceea ce se intampla esta ca, daca ne-am confruntat cu o dificultate pe care nu am gestionat-o adecvat la o anumita varsta, cand copilul nostru ajunge la acea varsta putem sa reintram in contact cu ea. Si cumva este ca si o invitatie sau o oportunitate de a rezolva acum.
Cheia vindecarii este in relatie