Nevroza
Raspunsuri - Pagina 6
blue eyes spune:
Brrr, am primit un dus rece. Internetul e mare, dar lumea e mica. L-am gasit pe belgain pe Facebook, iar acolo are vreo 60 de “prietene”, cateva din Finlanda. Noroc in ghinion, cum zic nemtii, un antrenament in plus in combaterea nevrozei; experienta asta m-a intarit. Nu pot nega dezamagirea, intre noi fusese chiar de la inceput o complicitate (inclusiv atractie, simpatie) cum nu mai intalnisem in viata mea, apoi ne sustineam reciproc via mail in invatarea germanei, respectiv a francezei; un tandem, care ar fi putut duce la mai mult. Dar intr-un om cu aproape 60 de “prietene” pe net, eu nu pot avea incredere. Eh, o bula roza de sapun…O experienta in plus, ca nu strica...
Asa ca, stanga’mprejur si sa-mi vad eu de proiectele pe care le aveam inainte. HUH! (emoticon care rasufla adanc si impinge cu putere aerul afara) 
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!
ana maria spune:
Fluturas, multumeste-i lui Doamne Doamne ca ai aflat asa repede! Si succes in lupta cu N (sunt in acelasi club). Eu am descoperit acum gandirea pozitiva si chiar ma ajuta mult (la mine era combinata cu anxietate).
blue eyes spune:
Multumesc, Ana Maria. 
Acum imi sterg ochii de lacrimi. Nu am plans din cauza belgianului, ci din cauza propriilor griji. Sunt singura acasa. Am cazut in genunchi in bucatarie si am inceput sa ma rog, sa cer ajutor Divinitatii si asa am reusit sa plang, ceea ce e bine; m-am eliberat de tensiune. M-am trezit cu o stare depresiva si au inceput atacurile de panica legate de viitor, de mutat. Imi e teama ca nu voi face fata, ma vad slaba si dezorientata, nu ma vad in stare sa fac fata dificultatilor. Imi e teama ca puii mei vor suferi vazand-o pe mami fara forta. Copiii au nevoie de parinti puterinici si stabili, altfel le subintra lor depresia, anxietatea; bietii puii! 
Nu vreau asta! NU!
Va trebui sa ii ajut sa se integreze acolo, ei nu stiu italiana - imi vine sa-mi trag palme ca nu am vorbit cu ei romana! Tot e bine ca i-am inscris la italiana si ca eu o stiu foarte bine. Imi fac griji si legate de gasirea unui loc de munca, desi toata lumea imi zice ca am sanse ridicate, cu cv-ul meu. Dar mai e si chestie de noroc. Stiu ca va trebui sa plec, aici m-ar manca depresia cu zile. Eu zic sa ma mut in iarna. Marti reincep terapia, dar trebuie sa vad ce zice terapeuta legat de durata terapiei, cum crede ca voi fi pana la iarna. Sa vad, as putea continua terapia in Ticino; nevroza nu ma va lasa peste noapte, nu vreau sa ma imbat cu apa rece. Viata acolo imi va ameliora starea, dar nu ma voi vindeca din cer senin. Am conflicte, reprimari si tulburari sedimentate in mine si le voi cara peste tot. Partea rea e ca eu depin mult de lumea exterioara. Sunt oameni care nu sunt afectati de ce e in jurul lor, isi vad de propria sfera. Eh, eu sunt asa cum sunt si trebuie sa constientizez asta, sa nu ma mai ascund dupa deget.
As vrea sa va rog ceva. Din ceea ce cititi pe acest forum, cum ma vedeti? Spuneti-mi verde in fata; si pe cele bune si pe cele rele. Deseori nu mai stiu cum si cine sunt, tipic nevroticilor. Nu neg problema mea, desi m-a costat mult sa deschid acest subiect, sa scriu public "Sunt nevrotica". Asta e, nu pot sa ma dau la infinit "fluturas coconas"; uneori sunt varza (dar nu de Bruxelles; m-am lecuit, desi aia e varza mea preferata)
Felicia, nu mai zici nimic? Tot astept o alta postare a ta.
Fetelor, eu sunt fericita ca pot comunica aici cu voi, nu va puteti imagina cat de bine imi face sa scriu. Va multumesc din suflet tuturor, celor care mi-au scris aici si pe pm. Vad ca au citit mii de ochi aici. Stiu ca multi oameni sufera de aceasta tulburare. Sper ca prin exteriorizarea trairilor si a suferintei mele pot fi de ajutor altor oameni. Sper ca isi vor face si altii curaj sa discute, sa ceara ajutor, sa se exteriorizeze.
Va multumesc din nou din suflet, un suflet suferind, un suflet care vrea sa reziste si sa razbeasca in viata, sa isi gaseasca linistea si sa ofere propriilor pui stabilitate in viata.
Am inceput sa plang din nou...
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!
blue eyes spune:
Apropo de depresii si de elvetieni. Acum doua seri ma uitam la telejurnal, in cadrul caruia se discuta deschis despre problema depresiilor si a sinuciderilor in Elvetia (tara cu cel mai inalt procent in Europa; deh, afara frumos vopsit gardul, inauntru leopardul)
Revin la telejurnal. Un domn, elvetian de limba germana, povestea ca a fost internat in clinica. De acolo a trimis mesaje prietenilor sa vina sa-l viziteze, se simtea singur, avea nevoie de ei. NU L-A VIZITAT NICIUNUL DINTRE PRIETENI! Pardon, "prieteni". Cand a iesit i-a intrebat de ce nu au facut-o. I s-a raspuns ca nu au avut taria sa treaca pragul unei clinici psihiatrice. Incredibil, dar adevarat. Isuse! Pai tocmai in asemenea situatii trebuie sa arati ca esti prieten, ca treci si pragul iadului (clinica psihiatrica e un iad), ca vrei sa fii aproape unui om drag.
Fara alte comentarii...
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!
betiana spune:
Draga blue eyes, nu stiu mentalitatea elvetienilor, dar cred ca ei nu si-au vizitat prietenul gandind ca acolo vor da de acele oglinzi ale sufletului pe care ei tot incearca sa le evite. Ceea ce trebuie sa faci este un fel de "mangement al nelinistii", sa intelegi ce-ti provoaca tensiune, sa inveti sa-ti administrezi exercitii de relaxare si sa-ti elaborezi gandurile pozitive.Nu este usor sa infrunti viata, dar tu ai o motivatie : copiii.Copilareste-te o data cu ei si uita ca maine este o alta zi. Incearca sa socializezi, fa-ti prietene. Cred ca si acolo se poate realiza acest lucru.Traieste clipa si fa-ti-o cat mai frumoasa!
blue eyes spune:
M-am gandit si eu la asta, Betiana, dar tocmai asta mi-a dat de gandit. (scuza jocul de cuvinte).
Eu, oricat as fi de deprimata/nevrotica tot nu as ramane surda la nevoile unui prieten. Ba din contra, i-as putea fi mai aproape, cunoscand acest monstru. Daca un prieten e inauntru si eu afara, inseamna ca imi merge mai bine, si ca ma pot considera norocoasa pentru asta si ca ii pot fi sprijin. Asta e diferenta intre noi si ei, noi suntem mai umani.
Inapoi la oile mele.Ma simt mult mai bine, am mancat ceva, am facut o tura de miscare in aer liber. Nu reprim ceea prin ce am trecut de dimineata, o constietizez si inca cum! Nu mai reprim trairile sufletului rascolit, dar profit cand imi e bine. Am multe prietene care imi sunt aproape. Da, motivatia sunt copiii, dar nu trebuie sa ma axez doar pe asta, ci sa lupt si sa ma motivez si pentru mine. Nu sunt numai mama pe lumea aceasta, si si un om, o femeie.
Copiii sunt maine poimaine mari, pleaca pe drumurile lor, si eu ce fac? Raman fara motivatia de a ma ridica, de a lupta?
Dupa amiaza o sa ma duc la Muzeul Textil cu o prietena. Are loc o expozitie unica, lenjeria intima in ultimul secol; oaspete de onoare e Chantal Thomass, creatoarea mea preferata. (www.chantalthomass.fr)
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!
A_Iulia spune:
Acum am dat peste subiectul asta...uhh, ce greu trebuie sa-ti fie, te simti asa singura acolo.
Ca sa te simti putin mai bine, am sa-ti zic ca majoritatea celor care trec printr-un divort au o perioada nu prea fericita ulterior. Nu povestesc de mine, dar pana si sora'mea care este un exemplu de stapanire de sine, logica si realism, dupa divort si-a pus problema sa se intoarca in RO (si vorba aia, e psihiatru, putea sa se autotrateze ). Noroc ca i-a trecut repede, acum e bine-mersi, recasatorita, nici nu-i mai amintesc ce prostie i-a trecut atunci prin minte.
Nu te mai speria asa de viitor. Situatia ta de acum este una temporara, evident ca ai sa gasesti pe cineva cu care ai sa-ti imparti restul zilelor (as zice mai degraba sa te bucuri de libertate, ca zilele ei sunt numarate). Cum sa te gandesti ca o sa creasca copiii si tu ai sa ramai singura - pai abia au ei 9 ani, hehehe pana pleaca ei...mai faci vreo doi.
Cred ca e buna ideea sa te muti intr-o zona mai insorita. Si ai sa vezi tu, daca o sa ti se para ulterior ca nu e asa bine, oricand poti sa te intorci, nu? Copiii se vor adapta imediat, cred ca simti si tu asta.
Curaj si capul sus! Incearca sa vezi partea plina a paharului, nu e situatia chiar asa nasoala. Iar depresia asta nu poate fi mai tare ca tine, ce naiba, ameteste-o pe moment cu Cipralexul ala si o sa treaca pana la urma.
blue eyes spune:
Multumesc, Adina Iulia. M-am bucurat mult, cand am vazut ca ai postat. Ai drepate tu, dar ca practica ma omoara.
Azi ma simt foarte bine, am dormit, m-am odihnit. Maine continuu terapia, acum trebuie sa traduc in germana ce am scris in ultimul timp. Psihoterapeuta are in mana negru pe alb cum m-am simtit in ultimele saptamani, mai ales situatiile critice, si asa ma poate ajuta mult mai eficient.
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!
ralcat spune:
Ma bag asa peste tine, desi pana acum doar ti-am citit postarile. Te vad din afara, si pot fi ceva mai obiectiva decat tine. Si sincer, pentru o femeie care a trecut printr-un divort, are doi copii mari de sustinut si de ajutat sa ajunga oameni, traieste intr-un mediu steril, sigur dar steril de sentimente, NU esti deloc o persoana slaba. DELOC DELOC. Esti acum in genunchi, dar sigur esti pe calea cea buna, mai ai un pic si esti din nou in picioare.
Iar decizia ta de a te muta acolo unde soarele incalzeste mai bine inimile, este cred si salvarea ta si evitarea de la a ajunge si baietii tai niste elvetieni.
Iti tin pumnii din tot sufletul
Copiii merita tot efortul nostru
Robert, Sonia,
Alex, Andrei,
Ecaterina, Silviu,
blue eyes spune:
Multumesc, "vipera" , zise "fluturasul". 
Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!