Copiii ambitiosi care nu suporta sa piarda

Andrada spune:

Dar nici daca nu mai joci de frica ca iesi pe locul doi.
Si cred ca aceasta competitivitate e cam overrated, e loc ptr toata lumea in majoritatea instantelor, nu mai trebuie sa dai in bot la vecinu ca sa ajungi la Harvard sau sa descoperi celule pereche.
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Tonnia spune:

Eu cred ca nu are nicio legatura cu asteptarile parintilor, cred ca e vorba de aceeasi frustrare care-l cuprinde pe copilul de 2 ani sa zicem cand nu reuseste sa-si lege siretul. Copilul singur se compara nerealist cu ceilalti, el are asteptari nu altcineva. Si mai cred ca toti anii astia cand ei se supara ca nu reusesc, cand se indispun ca nu le iese ceva, sunt anii de bum in dezvoltarea lor. Cand ii cuprinde asa o mare intelepciune ca a adultului si-si stiu prea bine limitele cred ca incetinesc ritmul de fapt. Ma uit la baiatul meu mai mare, de aproape 3 ani, ca se supara chiar daca-i spun ca nici mie nu-mi iesea la varsta lui, ba chiar nici acum nu-mi iese mereu, imi si spune "si ce daca?! de ce nu-mi iese mie?!"
Cand incep scoala, si ma refer mai ales la sistemul traditional romanesc, intervine alt soi de frustrare, cred ca acolo incepe sa le piara increderea in ei, nu se mai simt in stare sa piloteze un avion, nici nu mai vor.
Deci parerea mea asta e, ca e normal sa-si doreasca mai mult, sa sufere cand nu resusesc, ca noi n-ar trebui poate sa le explicam rational de ce n-au reusit pt ca stiu si ei, ci sa-i lasam sa-si consume momentul.

Ramona J spune:

Andrada, daca vorbim de sport e locul intii sau nimic. Nadia a fost numai una, doar marii iubitori ai sportului si-o mai amintesc pe Teodora Ungureanu. Dau si eu un exemplu.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

miau-miau spune:

teoretic e asa cum spui tu Andrada. Si eu m-am luat dupa ce auzeam de la astia de pe aici cum ca toti sint OK, nu competitivitate, cit poti faci si esti cheered, dar de citiva ani am remarcat ca nu e chiar asa. E o competitie nebuna la scoala, pentru nu numai note, alea nici nu conteaza, dar advanced placementuri, super cursuri astia de la scoala de la fii'me sint avansati cu citeva grades la diverse materii.
La fel in sport, cit e mic si la incepatori ii lauda pe toti de nu mai pot, dar pe masura ce se triaza cei buni, competitia este extrem de dura. Si ca tot se vorbea de sport, ambitia asta e cea care te face sa continui sa dai din picioare inca 1/2 de ora in apa dupa ce esti deja epuizat si sa ajungi intre primii.

sinzi_ana spune:

Mie imi e teama sa il las asa...in primul rand ca mi se pare ca sufera si mi se rupe sufletul e inca bebelusul meu (si singuru) si cu greu sa abtin sa nu ii pun o perna moale de fiecare data cand tre sa dea cu capu de pragu de sus...

Si apoi ma gandesc ca trebuie sa invete sa si piarda...sa se bucure pur si simplu de joc...

Pe de alta parte, simt si eu bucuria si satisfactia lui cand castiga ceva...si mi se pare un lucru bun ca ii da avant si dorinta de a invata mereu ceva nou si a se perfectiona

---

“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.

Sinzi, Radu si David psihologul
: varsta, poze, Disneyland 2008
David la golf

miau-miau spune:

toughen up, Sinzi.

ruxij spune:

In aproape tot ceea ce facem in viata suntem condusi de orgoliu. Asa si copiii. E natural pana la urma. Nu cred ca e totusi ceva chiar atat de rau, atata vreme cand nu e dus la extrem si impiedica functionarea copilului in societate. Trebuie sa mai fie si frustrati. Sanzi, cred ca trebuie sa ne straduim sa le tot explicam ca nu trebuie/nu se poate sa fie mereu primii. Mie mi se pare ciudat la fi-miu de ce nu se prea oftica la pierdut jocuri, dar se oftica la sporturi. De fapt la inot el s-ar multumi si sa fie pe la mijloc, dar se oftica pentru ca in continuare pleaca ultimul de la perete. Am impresia ca i-au mai spus copiii ceilalti: "hahaha, tu esti ultimul", mai ales ca e si cel mai mic.

Apropos tot de competivitate, ce parere aveti de parintii asiatici, care baga matematica in copii, ii pun in programe din astea tip Kooman (sau cum se scrie?) si fac acasa zilinic matematica, de ajung sa faca impartiri in clasa I. O fi bine ce fac? Dc. o fi bine, sa fac si eu, dar dc. nu e bine?

sinzi_ana spune:

Ruxij, Kumon se scrie!! hihi Am cumparat si eu ceva carti cu exercitii Kumon...nimic fabulos, e vorba de pur si simplu exercitiu...Faci de atat de multe ori un lucru pana il inveti pe derost...(ideea lor este sa lucrezi in fiecare zi cate o ora...) Ceva muuult mai slab decat culegerile de matematica pe care le faceam noi incepand cu clasa a 2-a!!! hihi (petrica, remember???)

Acum on topic...
E normal sa fie orgoliosi (si chiar ca asta e cuvantul care il descrie cel mai bine pe David)...dar oare prea mult orgoli dauneaza sau ajuta??

Miau-miau...incerc da stii ce greu e???

---

“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.

Sinzi, Radu si David psihologul
: varsta, poze, Disneyland 2008
David la golf

miau-miau spune:

ruxi, daca intelege cineva ce zici tu aici cu asiaticii, aia sint eu. e foarte bine ce fac, dar asta e cultura lor. ar fi foarte rau sa faci tu asa, unul la mina ca nu ai reusi, doi ca ai scoate un copil shui.
si cupila mea a facut inot de performanta vreo 4 ani si avea o pozitie f. buna la concursuri, apoi am realizat ca daca nu esti asiatic, nu ai cum sa excelezi si la academic, si la sport, asa ca am lasat(pastrat) academicul in defavoarea inotului, tocmai fiindca lipsea acest super drive de care ai nevoie ca sa excelezi in sport competitiv. O parte din copii au talent, ceea ce este f. frumos, dar e nevoie de ambitie, de drive, de motivatie personala, si evident incurajarea celor de acasa ca sa depasesti nivelul de foarte bun si sa ajungi la excelent. N-are rost sa insisti daca lipseste unul din ingrediente, poti sa o lasi mai moale la nivel de fun. Cind vorbesc la pesroana a 2-a singular, nu marefer la tine, ruxi, e doar o forma de exprimare, la noi in general.

ruxij spune:

Pe mine ma uimesc asiaticii astia. Cum adica noi nu putem pt. ca nu suntem asiatici? Au ei niste gene mai smechere sau cum vine treaba ca dc. fac ei e bine, dc. facem noi iese prost? Copilul meu la matematica e chiar batut in cap, si asta pt. ca n-am facut cu el nimic acasa, iar la scoala nici atat nu au facut (trece in clasa I) si cand aud ca aia fac inmultiri si impartiri... Eu oricum n-as avea timp sa fac 1 ora/zi la matematica cu plodu'. Poate mamele lor stau acasa. Noi abia mai facem un sport, muzica si ceva joaca.