"Jurnal de divort"
Raspunsuri - Pagina 3

MissParker spune:
strumfi, in primul rand ia aici un si o imbratisare virtuala si sterge-ti lacrimile! Ai pentru ce trai!
Divortul e un pas inainte, oricum nu erai fericita, era un compromis care trena si te tinea fixata intr-o postura in care nu erai tu si nici nu aveai sanse sa redevii. Ca orice operatiune de curatenie, acest proces va dura. Incearca sa ai rabdare si sa nu-ti pierzi speranta!
Copiii sa-ti fie sprijin interior, dar sa incerci totusi sa-ti revii cu moralul pe linia de plutire astfel incat TU sa le fii lor sprijin existential in aceasta perioada grea. Ce bine ca ai reluat serviciul, asta iti va da mai multa putere si incredere in tine, sentimentul de independenta valoreaza mult intr-o astfel de situatie.
Eu zic ca alternativa ar fi fost mai rea, sa fi ramas intr-o casnicie fara iubire si sa fi pierdut si mai mult timp. Nu ar fi fost benefic nici pentru tine, nici pentru copii. Mai bine o ruptura sanatoasa decat sa te infunzi tot mai mult in mlastina compromisului...
Regaseste-te pe tine insati, redefineste-te, ia-ti timp pentru tine si apoi vei avea puterea sa iei viata in piept si sunt sigura ca soarta iti va aduce candva si pe cineva care sa te iubeasca asa cum meriti.
Tin'te tare!!
Felicia
38+ mami under construction pentru
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.
(T.S. Eliot)


maru spune:
quote:
Originally posted by strumfi2004
Ai drepate, Maru, copiii i-am inscris deja la gradi, serv l-am reluat din ian, sunt putine momentele in care cred si eu ca va fi bine, insa tot e bine ca sunt cateva, nu?
Gratiela,Maria si
Stefan
Crede in ochii copilului tau!
dar sunt, nu? acele momente?
scoateti-l din minte, gandeste-te la el ca la cineva care a murit, ti-a fost drag, dar s-a dus, nu mai poti face nimic. Si indreapta-ti atentia spre tine, spre copii, spre casa. aranjeaza-te un pic, ia copiii si mergeti in parc in fiecare clipa libera, uita-te la copii ce frumos se joaca, uita-te la bucuria din ochii lor cand le iei o inghetata, o bomboana, si cred eu ca sunt si astea momente cand poti sa crezic a totul va merge bine.
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/


strumfi2004 spune:
Cat timp situatia e asa si, iata, va mai fi cateva luni , tot vine la copii; in prima perioada venea f rar, uneori si la 2 sapt si copiii se obisnuisera, nu intrebau de el - erau obisnuiti deja, nu mai era o noutate, de la prima lui plecare; apoi dupa vreo 2 luni l-au apucat vizitele dese, "sa vedem cum le e si lor, si noua". am incercat sa-i spun sa vina mai rar, pt ca am obsevat ca ne afecteaza pe toti 3 si nu mereu in bine, mai ales pe mine, dar ma gandesc tot la ei, daca lipseste cateva zile, ma intreaba de el iar cand il vad, atat se bucura, e normal.
El se leapada de orice vina in situtia asta, e total si exclusiv vina mea. ba mai mult, "tot ce a facut si face el este spre binele lor"!


maru spune:
quote:
Originally posted by strumfi2004
Cat timp situatia e asa si, iata, va mai fi cateva luni, tot vine la copii; in prima perioada venea f rar, uneori si la 2 sapt si copiii se obisnuisera, nu intrebau de el - erau obisnuiti deja, nu mai era o noutate, de la prima lui plecare; apoi dupa vreo 2 luni l-au apucat vizitele dese, "sa vedem cum le e si lor, si noua". am incercat sa-i spun sa vina mai rar, pt ca am obsevat ca ne afecteaza pe toti 3 si nu mereu in bine, mai ales pe mine, dar ma gandesc tot la ei, daca lipseste cateva zile, ma intreaba de el neincetat iar cand il vad, atat se bucura, e normal. uneori mi se pare ca cu mine nu au bucuria aceea, nu ii vad niciodata asa euforici cat sunt cu mine, nu imi pare rau, sa nu intelegeti gresit, dimpotriva, imi accentueaza parerea ca nu le e bine cu mine, s-au saturat de o mama care nu mai e vesela, jucausa ca inainte, care plange uneori si in fata lor, mereu abatuta, trista, pierduta, neodihnita, la care vine mamaie si "o supara, o face sa planga". Dimpotriva, cu el au liniste, la parintii lui (care de altfel nu i-au cautat, sunat, vizitat pe copii de mai bine de 1 an, de cand s-au deteriorat relatiile mele cu ei, cu atat mai mult de cand a plecat fiul lor de aici) le place. Insa imi ascund cand ii duce acolo, mai ales fata care e mai mare, ma minte si se perde mititica intre minciuni, o da fratiorul, mult mai mic, de gol
Nu e in regula, nu asa i-am crescut eu, nu mai sunt ascultatori, sunt agitati, ma contrazic, sau mai nou scot limba, tipa unul la altul sau la mine, se bat - stiu ca nu le face bine situatia asta, si asta ma doboara! Atat mi-a cultivat individul ideea ca eu le fac rau, ca ii "traumatizez" incat am ajuns sa cred! El se leapada de orice vina in situtia asta, e total si exclusiv vina mea. ba mai mult, "tot ce a facut si face el este spre binele lor"!
Gratiela,Maria si
Stefan
Crede in ochii copilului tau!
copii au tendinta sa se apropie de parintele care lipseste. Asa e si la noi in familie, asa am observat si in alte familii. Cand programul meu e mai incarcat, in=mi sare in brate, la fel cand nu-l vede o perioada pe tasu.
E normala purtarea lor si nu iti mai face ganduri rele.
Ce as face eu in situatia descrisa de tine: as avea o discutie cu ambii copii si le-as zice ca mami nu se supara daca se duc si la buni lui tati, ca de abia au mai multa lume sa ii alinte. Ca e ok sa vina sa iti spuna ce au facut peste zi cu tati, nu e mare scofala!
perioada e deosebit de stresanta pentru ei, si incearca sa nu iti mai adaugi si tu stresuri inutile. Crede-ma copiii te iubesc!
uite, se mai intampla cand eu si Victor stam de vorba, Andrei sa intre in camera si sa intrebe ce discutam. Intr-o zi in gluma i-am spus ca divortam si ca negociam care sa il ia (andrei are 12 ani, stie de gluma, dar e cumplit de curios, si nu intoitdeauna trebuie sa stie el ce se discuta)Ca magareata a picat pe tatsu, ca tot seamana atat de mult cu el. La care el, dupa o clipa de ezitare, in care ne-a masurat lung, si a realizat ca glumim a zis ca el vtrea sa ramana cu mami. I-am zis: nu asculti de mine, la ce bun? NU, mami, te rog, cu tine, si ma pupacea de ma zapacea (la 12 ani cu greu ii faci sa te imbratiseze)
Nu-ti mai fa atatea ganduri, incearca sa discuti cu cineva, reia legaturile cu vreo prietena.
Nu exista posibilitatea sa reglati prin tribunal incredintarea copiilor inainte de inceperea divortului?
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/


strumfi2004 spune:
"Nu exista posibilitatea sa reglati prin tribunal incredintarea copiilor inainte de inceperea divortului?"
Nu cred, mai intai se desface casatoria, apoi se incredinteaza copiii. El vrea libertate, dar drepturi depline in continuare asupra tuturor, "nu stie legea de ce au copiii nevoie"- asta inseamna ca el sa vina cand vrea, sa-i ia cand vrea cat vrea, dar sa aiba libertatea lui. Asa cum a facut si azi si cum ar vrea sa faca si maine - sa plece cu ei din localitate.
"sa-ti revii cu moralul pe linia de plutire astfel incat TU sa le fii lor sprijin existential in aceasta perioada grea. Ce bine ca ai reluat serviciul, asta iti va da mai multa putere si incredere in tine, sentimentul de independenta valoreaza mult intr-o astfel de situatie"
Exact asta simt ca nu mai pot face, sa stau pe o linie de plutire, ma tot zbat de atata timp sub ea. Tu stii, Felicia, cred ca-ti amintesti, e atata timp si uite unde am ajuns. Nu mai am putere, cu atat mai putin incredere.
Mi-e teama pt copiii mei, mi-e tare teama. Stiti ca daca mi se intampla ceva, ei sunt singuri cu mine si habar nu are nimeni? Nu stiu sa raspunda la tel, sa sune, sa deschida usa.. Si simt ca nu mai rezist pana luni.
Scrieti-mi, va rog!


MissParker spune:
Da, Gratiela draga, cum sa nu-mi amintesc? Si totusi am impresia ca pe vremea aceea situatia era si mai lipsita de perspectiva decat acum. Acum esti in plin vartej al schimbarilor, ai un stres enorm, esti debusolata, dezamagita, poate ca pe undeva ti s-a fortat mana sa treci la actiune cand tu nu erai inca pregatita 100%, dar ai incredere ca totul "raul" asta de acum e spre bine, spre limpezirea unei situatii care nu putea decat sa se agraveze si sa te adanceasca si mai mult in mlastina neputintei... Macar acum faci ceva, te-ai urnit, ai pornit la un drum... Nu spune nimeni ca va fi un drum usor, dar e singurul drum bun.
Mai tii minte chestia aia care ti-a placut? "Orice criza e o sansa". Nu-ti pierde speranta!
Scrie-ne noua, aici vei gasi mereu un umar pe care sa plangi si niste suflete empatice care sa-ti doreasca binele si sa te incurajeze!
Felicia
38+ mami under construction pentru
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.
(T.S. Eliot)


strumfi2004 spune:
Azi e ziua 0, asa o consider, desi poate ar trebui sa fie ziua 1. Sper sa pot trece si peste asta.


lorellay spune:
ca alte cuvinte nu am....
Sorana 17+ si
Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15


Porumbita spune:
strumfi, orice sf e de fapt un nou inceput... ai incredere in tine, sa te aduni si o sa renasti din cenusa ca pasarea Phonix,..
poate te ajuta sa citesti subiectul lui hope de la "in unul in doi mergem mai departe"


maru spune:
sunt alaturi de tine, fii tare pentru tine si pentru copii
cand legea va hotari ce si cum cu copiii, sa incerci sa adopti o pozitie ferma: ii spui ca nu te opui ca el sa vada copii de cate ori vrea, dar sa fii anuntata dinainte, iar el sa aiba decenta sa nu strice programul copiilor ( in ceea ce priveste activitatile extracurriculare ale copiilor)
o sa vezi, o sa iasa soarele si pe strada ta
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/
