eu vreau bebe, el nu
Raspunsuri - Pagina 2
ileanna spune:
Nu e nici o problema daca nu isi doreste copii ACUM. Asigura-te insa ca si-i doreste, iar asta nu o poti face decat daca sunteti apropiati si comunicati real. Altfel iti va spune "da, sigur" numai ca sa scape de cicaleala ta.
si ... se mai pune intrebarea pe care au ridicat-o fetele: vrea copii cu tine?? Se vede impreuna cu tine pana "la sfarsitul zilelor"? Vezi sa nu fie vreo problema aici.
33S cu bb Vlad 
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
ilayda spune:
Doamnele mele si eu gindeam tot ca voi,sintem liberi si libere sa ne alegem momentul de a deveni parinti fara presiuni de nici o parte,si....V-ati gindit vreodata ca viata v-ar putea juca o festa urita,v-ati gindit vreodata ca cineva acolo,,sus''s-ar putea sa va strice planurile,si sa va dea o palma atunci c#305;nd v-ati terminat,,,casa de facut si banii de pus in banca''
Am 38 de ani,sint implinita profesional,am si ceva bani in banca,dar va asigur ca nici unul din acestea nu inlocuiesc,golul care exista in viata mea,neputinta de a avea un copil.
Am avut o relatie care a durat 10 ani,si niciodata fostul,si poate ca nu numai el,nu era pregatit.Scurt in 1999 dupa un chiuretaj(care m-a afectat psihic destul de mult)am hotarit ca sintem pregatiti si...ne-am pus pe facut copii.Numai ca acolo sus ,,cineva schimbase planurile si la numai 30 de ani am intrat in menopauza.Relatia?S-a terminat in timp,el s-a casatorit,si din primul an a si facut doi gemeni(ca de alaturi de mine se imlinise material si profesional).
Eu....
ilayda spune:
Si daca tot nu v-am dat de gindit(si ,,m-am rascolit de dimineata
'')am sa va mai povestesc inca ceva din ciclul ,,incurcate sint caile tale''
#304;n 2001 pe cind ma lupam cu bufeurile si depresia,sora mea care este mai mica cu noua ani decit mine a ramas insarcinata.Erau casatoriti de 4 ani si in acea periaoada pusi pe facut case,masini si bani in banca,deci nu aveau nevoie de o ,,creatura''care sa-i impiedice in maretele lor planuri,asa ca verdictul a fost chiretaj.Dupa zeci de telefoane,munca de lamurire,din partea mea si a mamei,toate asigurarile de genul,,noi il tinem ,noi il crestem,nu fa greseala asta,daca faci asa ceva nu voi mai vorbi cu tine niciodata,e.t.c am convins-o sa lase sarcina,si bine am facut,nepotelul meu si finutul in acelasi timp face 7 ani si este lumina ochilor nostri.Sora mea?Cu toate ca i-si doreste cu disperare al doilea copil,deocamdata nu a reusit.Motivul?Nimeni nu stie dec#305;t deocamdata tot cel de sus,medicii spun ca nu exista nici un motiv,ambii sint sanatosi,apti de procreere,dar...
Bluel spune:
Ilayda 
Andreiuta, la 28 de ani nu e dracul asa de negru, mai ai timp pana la 35 de ani 
, dar sfatul meu e sa discuti foarte serios cu prietenul/sotul tau. E bine ca macar tu esti pregatita pentru un bb, eu n-am fost niciodata, nici eu, nici sotul, ne-am distrat, plimbat in toata lumea, numai la copii nu ne gandeam, chiar imi faceam probleme ca eu n-am instincte materne, dar acum ca e pe drum (si multumesc unor probleme de sanatate care m-au fortat oarecum sa incerc sa fac un bb), vreau sa iti spun ca m-am schimbat total, si eu si sotul si abia il asteptam 
.Tocmai s-a intors dintr-o delegatie dintr-un loc unde in mod normal te distrezi mai mult (Amsterdam) si vreau sa iti spun ca am fost uimita ca s-a intors de acolo cu lucrusoare pentru bb, desi eu nu i-am spus sa ia ceva, oricum e prima data cand nu isi ia pentru el, deci vezi ca si barbatii se pot schimba. Ma gandesc ca daca noi nu avem instincte materne, barbatii nici atat, eu cel putin am vazut putini barbati care chiar si-au dorit copii cu ardoare si s-au rugat de prietenele/sotiile lor sa le faca, dar ideea e sa-i faci tu atat timp cat poti si tu, cand n-ai sa mai poti tu, sa vezi ce o sa vrea si el.....si crede-ma, ca e in stare sa-i faca cu altcineva daca tu nu o sa mai poti. Eu una daca as fi simtit ca tine, as fi fost in stare sa-l fac si sa-l cresc singura in caz ca el ar fi refuzat sa ne fie alaturi. Tu gandeste-te bine ce vrei si actioneaza. Multa bafta in discutiile cu partenerul tau!
27s cu
RAMONELLA spune:
Eu cred ca niciodata un barbat nu e pregatit sa aiba un copil..nu stiu,cred ca-i sperie responsabilitatea...sau li groaza de noptile nedormite...de plansete...de parca ei s-ar trezi noaptea si le-ar da sa suga...
Si eu am avut problema asta...adica nu o pot numi problema mare...el zicea ca facem putin mai tarziu...noi eram si tineri...25...acum 26 de ani...dar i-am explicat sa in ziua dea zi,multe femei au probleme,nu pot face copii si daca ar fi sa avem probleme sa le rezolvam din timp,nu sa ne trezim peste cativa ani,ca nu putem...Asa ca am lasat pastilele si am incercat...in a 2-a luna am ramas si acum am o fetita scumpa de 7 luni.Nu mi-as putea inchipui viata fara ea.Eu zic ca e o varsta numai buna pentru a avea copii.
Cumnata mea,are 29 de ani,a fost operata de endometrioza,acum sa speram ca va veni si la ei bebele.
Nu sunt de acord cu cele care ajung pe la 35 de ani,care au asteptat sa-si faca cariera si acum vor copii.Parerea mea,fara suparare.Daca ai o casa si un servici nu vad de ce nu ai face un copil.
Trebuie sa vezi care sunt adevaratele lui motive,daca intradevar isi doreste copii sau doar vorbeste...Pentru ca are deja o varsta....si tu mai ai vreme sa cauti pe altcineva,daca nu e serios...
Ramonel,mami de 
Bea(08.11.2007)
Poze
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=483dfce8d8617b598d6e04&skin_id=701&large" target="_blank">Montaj
Asa s-a nascut Bea
andreea81 spune:
Andreiutag.....te inteleg perfect....cu aceleasi probleme ma confrunt si eu ,doar ca sotul meu are 26...ce pot sa-i mai spun eu lui la varsta asta, cand al tau are 34 si nu stie ce vrea....sau cand vrea...eu cred ca in general barbatii sunt un pic mai egoisti. Depinde si de cat de mult iti doresti acest bebe; nu spun sa-l bati non-stop la cap, dar trebuie sa-i smulgi macar o promisiune....ca vrea cat de curand copii, CU TINE!!!! Si sa vezi daca perioada de asteptare iti convine..Cred k te consumi mult, dar copilul trebuie sa vina la timpul lui, iar 34 de ani nu sunt 24. Te puuuuup, Andreea!
mariamunteanu spune:
Copilul nu e un bau-bau, nu e un distrugator de vieti, nu e o boala incurabila, asa ca nu inteleg de ce e sperietoare pentru unii. Este un dar, o bucurie, o responsabilitate, uneori o greutate - si ce daca ? Oare viata nu e plina de neprevazut ? Cu asemenea ganduri prea riscam sa ajungem copii batrani care nu suntem pregatiti niciodata.
Maria