Treburile casnice - impreuna?
Raspunsuri - Pagina 15
sdaniela spune:
Buna fetelor,
Am revenit. Doua saptamani am scapat de facut treburi casnice pentru ca am fost in concediu
. Happy me!
Culmea ironiei la hotel domnul meu isi strangea patul
(erau doua paturi de o persoana lipite).
Sa vezi si sa nu crezi.
ingridnen spune:
eu mai am de asteptat 2 saptamani pana plec in concediu si scap de treburile casnice ... mai ales acum pe caldura asta e o placere sa trebaluiesti
Ingrid si Cristi 5 ani si 3 luni
Deianira spune:
quote:
Originally posted by J G
eu cred ca problema e complexa si primul lucru de discutat este ce crede ficare partener ca TREBUIE facut in casa. De pilda in scurtele rastimpuri in care am locuit cu maica-mea (adult fiind) m-am imbolnavit de isterie. Maica-mea trebuie sa aiba o ordine si curatenie de hotel in care nu poti sa lasi o carte pe noptiera sau crema de maini pe birou. Tebuie sa gateasca pana cade jos desi in 80% din cazuri mancarea nu se mananca (exista si scandalul de ne-consumare a mancarii) - la sarbatori e e apogeul, face curat si gateste si de sarbatori e obosita si artagoasa.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
Parca ai vorbi de a mea mama
. Eu sunt studenta si inca locuiesc acasa. Pe langa asta, lucrez 7 ore pe zi + sambetele si mama mea crede ca dupa toate astea eu am chef de facut ordine, in loc sa dorm. Nu stau in vreo cocina, camera mea e curata, imi spal vasele dupa ce mananc, etc, dar pur si simplu nu sunt ordonata, de unde si certurile.Cat despre barbati, prietenul meu stie ca nu suport sa aud chestii de genul: "Femeia trebuie sa..." asa ca doar ma tachineaza. Cand suntem impreuna si avem ceva de facut, impartim treburile, uneori e chiar dragut si imi face patul
. La inceput foloseam un fel de "dresaj". Il rugam frumos sa faca ceva si apoi il laudam, si el nu mai putea de mandrie
, a functionat intotdeauna.
sdaniela spune:
Un gand....
In primul rand me-am dat seama de ceva ce spunea cineva pe forum. Ca unele femei au mentalitatea ca treburile casnice is facute pentru femei. Mi-am dat seama ca intr-o oarecare masura si eu sufar de "boala" asta. Incerc sa ma vindec totusi. Problema e ca si prietenul meu sufera de aceeasi "boala". Pe el nu stiu cum o sa il vindec.
Totusi, nu o sa uit niciodata faptul ca mama mea la varsta pe care o am eu crestea 2 copii, lucra si avea o casa cu 4 camere de intretinut. La toate astea mai trebuia sa aiba grija si de un "copil mare" plus parintii de la tara. E de admirat. Dupa trei ani am aparut si eu. 3 copii, un barbat, serviciu, parintii de la tara care se simteau neglijati daca nu mergea in fiecare saptamana si o casa mare - si pot spune cu mana pe inima ca a facut si o treaba foarte buna. O femeie puternica pentru care am tot respectul.
Nu vreau sa ajung in aceasi situatie, dar cu siguranta as vrea sa fiu la fel de puternica.
cristiama spune:
Sdaniela,
Cred ca cu exemplul mamei tale in familie, care pentu tine este modelul de "sotie" o sa-ti fie f greu sa ajungi la o relatie echilibrata intr-o familie, relatie in care:
- exista DOI adulti, nu e normal ca sotul sa fie "copilul mare", nici sanatos ca tu sa-ti asumi rolul de "mamica"
- cei doi adulti isi asuma fiecare sarcini in cadrul relatiei, ca sa fie echitabil
Stiu ca tu o vezi, acum, puternica pe mama ta, dar te-ai gandit ca la un moment dat, pt ca ea a luat rolul de "mama" in familie, chiar si pt sot, ce a facut de fapt a fost sa nu-i dea voie sotului sa se maturizeze, sa-si asume si el partea lui de responsabilitati, pana la urma sa devina matur!
Spun asta, pt ca sotul meu asa ar fi vrut, sa treaca de la mama lui, care facea absolut toate treburile casnice, la a 2-a mama a lui, rol pe care ar fi trebuit sa-l joc eu!
Am si incercat o vreme, sa fiu "puternica", sa-mi asum eu toate rolurile in casa: servici, aprovizionare, gatit, platit facturi, curatenie, spalat-calcat.
Si relatia noastra in doi mergea din ce in ce mai prost, eu eram mereu nemultumita, frustrata, noroc ca am inceput sa mergem la psiholog!
Ca eu chiar credeam ca "toate" treburile casnice imi revin mie. Dar nu eram suficient de "puternica" sa le pot duce cu zambetul pe buze.
Si l-am lasat pe sot sa preia din sarcini, culmea e ca se simte mandru, il las si pe el sa devina "puternic".
Relatia intre doua persoane, amandoua pe pozitii de egalitate, fara ca unul din ei sa devina parintele celuilat, e asa de usoara, si are mari sanse sa fie fericita!
sdaniela spune:
Situatia legata de cat de puternica e mama mea e un pic mai delicata si nu o sa o dezvolt.
Dar, cred ca un barbat daca intr-adevar vrea sa fie independent si se vrea a fi barbat nu tre sa depinda de o femeie in viata lui care sa ii calce, spele , sa ii puna de mancare. De aia folosesc expresia "copil mare". E ca si cand dimineata "mama" ii da cu ce sa se imbrace, ii pune papa in fata, el se ridica se duce in treaba lui. Vine acasa acelasi lucru si tot asa.
Ciudat nu? Cand is plecati de langa "mama" (la facultate sau stiu eu pe unde) sufera si slabesc si tanjesc dupa cineva care sa le faca treburile casnice in locul lor.
mari.danciu spune:
Toate treburile casei le facem impreuna: gatim impreuna, facem curatenie impreuna. Ne petrecem tot timpul impreuna(in afara de programul de munca). Suntem 2 norocosi 