"a ne simti iubite"

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns coltofeanu spune:

quote:
Originally posted by She

Venite de la altcineva, nu ar insemna nimic.

si tot asa...



De acord cu tine.

Pentru a ne simti iubite in primul rand trebuie sa iubim noi pe cel ce ne iubeste. Oricate gesturi romantice, dovezi de iubire etc. ar veni de la o persoana pe care nu o iubim ....ne lasa indiferente. Orice ar face persoana respectiva nu ne face sa ne simtim iubite, chiar ne enerveaza.
In situatia in care iubim, orice gest mic de la persoana iubita consideram ca este o dovada mare de iubire.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristiama spune:

Sotul meu, nu prea-i sta romantismul in fire, da se uita omul la TV si pune in practica:

- la prima aniversare a casatoriei am primit niste cercelusi din aur alb, de la Cellini. M-am bucurat, extaziat, i-am purtat desi nu sunt genul bijuterii
- dupa vre-o luna, se duce sotul meu sa cumpere PAINE! a stat cam mult, si apare cu un nou set de bijuterii, similare doar ca muult mai mari si EVIDENT de vre-o 3 ori mai scumpe. Stateam bine cu finatele, doar ca suntem cu banii la comun, si mi-a fost cam greu sa zambesc!
Eu sunt asa, mai zgarcita, nu inteleg de ce trebuie sa dai bani pe...bijuterii.

Ce atunci nu-mi mai cumpara nimic fara mine, a zis ca-i e frica (in gluma, bineinteles!)

Si acum sa zic si cand ma simt iubita: cand are grija de mine, daca stranut imi face ceai si-mi da o pastila, cand mananca imi da si mie din "bunatatile" lui chiar daca eu cipsuri si ciocolatele nu mananc, i se par bune si vrea sa imparta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ernestine spune:

Bine a zis cineva ca este foarte important ca gesturile care ne fac sa ne simtim iubite trebuiesc facute de cel pe care l iubim.Din pacate din ce am sezizat eu acest lucru se intimpla extrem de rar.Am primit de multe ori ceea ce doream sa ma simt iubita de la cel pe care nu l doream.Constientizam ca in alta situatie as fii radiat de fericire dar nu si atunci.Dar nu pot sa nu ma intreb de ce nu reusim sa l iubim pe cel care face gesturi impresionante si sfarsim in bratele unora care ne chinuie.in general tindem sa luptam pentru cel care nu le face cu speranta ca va ajunge sa le faca.Si am vazut si situatii in care o femeie lupta pentru iubirea unui ba.rbat,ajunge sa traiasca momentele pe care le visa si dintr o data nu i se mai pare ata de interesant.EU ASTA AM VAZUT CA SE INTAMPLA IN VIATA.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

quote:
Dar nu pot sa nu ma intreb de ce nu reusim sa l iubim pe cel care face gesturi impresionante si sfarsim in bratele unora care ne chinuie


sau asa ni se pare. Ca exact cel pe care il iubim e cel mai sadic din tot neamu' masculin si nu face niciodata suficient pentru noi.

Ca sa clarificam...apele, ar trebui intai sa definim "suficient". Ca mie mi se pare ca atunci cind iubesti si esti nesigur, nimic, niciodata, nu e suficient. Chiar daca toata noaptea iti cinta serenade pe sub balcon, daca dispare doua ore apare invariabil intrebarea "de ce m-a lasat singura?! Pentru ca nu-i pasa de mine, evident!!"
E foarte greu sa gasesti echilibrul intre tine si el... El nu simte cu sufletul tau, nu gindeste cu capul tau, poate din prisma lui toate gesturile dragute pe care le face sint mai mult decit suficiente. Sau poate i se par pur si simplu normale. Poate nici nu viseaza ce impact au asupra ta. Noi le transformam, le sucim si le interpretam de ajungem sau la agonie sau pe culmile gloriei pentru trei lulele care n-ar impresiona altfel nici un copil de gradinita.

Nu vorbesc de femei batute sau inselate samd: vorbesc de femei care ajung sa jeleasca in perna pentru ca nu le-a mai adus o floare de nu stiu cind.... Ei, o floare e o floare. Te duci si iei una din gradina, ce mare brinza. Nu floarea e problema, ci ceea ce iti imaginezi ca simte el pentru tine, si aici lucrurile se complica asa de tare incit nu mai stii cine e de vina si cine e "insensibilul" de fapt.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coltofeanu spune:

MissParker cu scuzele de rigoare ....am indraznit sa-ti copiez mesajul de la capitolul de psihologie pentru ca mi se pare un raspuns bun si la subiectul de fata. Sper c a nu te superi.

"Pai e cam ca si in relatiile intre adulti: cu cat unul e mai "nevoias" sufleteste si cerseste mai mult si se agata (vezi tipul femeia-crampon), cu atat celalalt simte nevoia sa fuga si sa nu se lase tras in valtoarea neantului interior al primului...

Oamenii goi sufleteste sunt cei care sufoca (fiind evident convinsi ca ei dau f. mult intr-o relatie!) si care in acelasi timp pretind indirect totul de la ceilalti, apoi se mira de ce ceilalti iau rapid distanta. Pai pentru a se proteja de asemenea aspiratoare toxice.

Si din moment ce multi adulti simt aceasta capcana, copiii o vor simti mai acut si se vor inchide si mai mult in ei insisi pentru a nu fi exploatati emotional de catre parinti.

Cheia se afla tot in introspectie si in constientizarea propriilor probleme si asta e cel mai greu. "

Ai dreptate cand spui ca atunci cand te simti sufocat de cineva intentia este sa fugi. Si acelasi lucru se intampla si invers. Corect ar fi ca atunci cand iubesti sa-i lasi persoanei iubite suficienta libertate si sa nu te macine in fiecare minut intrebari de genul : "Unde e? Ce face ? Cu cine e? etc" Nesiguranta asta duce la frustari si la despartire uneori, daca nu la despartire, la o viata stresanta, numai fericita nu, pentru ambii parteneri. Dar, asa suntem noi femeile, sau poate unele dintre noi....ne complicam fara motiv si cautam nod in papura.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns try spune:

Hai sa va spun eu faza haioasa... haioasa acum, dupa ce a trecut vremea, dar pe moment m-a deceptionat tare mult. Era in perioada lui 1-8 martie si ne ciondanisem noi cu ale noastre si era msuparati nevoie mare. A doua zi el vine nu cu-o floare, ci cu-n copac. Si stiind ca as vrea un "pom" de-ala de interior se gandeste sa-si fericeasca sotia cu o planta de-aia de interior. Numa' ca bietul de el n-a realizat ca pomu' e cu funza de plastic (si eu am alergie la plante artificiale), asa ca a iesit rahatu' praf...
Acu' rad cu nostalgie la faza asta si ma amuza teribil (rad ca de-o patanie din copilarie), dar atunci m-a dezamagit lipsa lui de atentie si i-am zis ca mai bine n-aducea nimic decat copacul ala de plastic. a trebuit sa treaca ceva timp sa recunosc c-am fost prea neiertatoare cu el si nu am apreciat intentia mai degraba decat rezultatul in sine.

Ei, unii din ei sunt mai stangaci si mai putini romantici, asta nu inseamna ca ne iubesc mai putin.

Mergi la inceput