Din lac in putz (inspirat de lau10)
Raspunsuri - Pagina 3
coltofeanu spune:
Eu nu cred ca vei reusi sa-i schimbi felul de a fi... in cel mai bun caz poate vei reusi sa-l faci sa joace teatru. Sa se prefaca ca este asa cum iti doresti tu.
Georgia2 spune:
As mai vrea sa adaug ceva inainte ca subiectul sa se "prafuiasca" ca orice alt subiect.Imi cer scuze ca nu am spus asta in prima mea postare.
Citesc de mult pe forum si sunt intr-adevar situatii disperate, femei abuzate fizic si emotional, singure intr-o tzara straina, fara prieteni si familie, citeodata sunt copii la mijloc. Multe fete au incercat sa ajute, macar cu un cuvint. Multe fete au inteles ca, desi pe buzele tuturor erau indemnuri ca "pleaca", "ia-ti copilul si lasa-l", "te poti descurca singura", de multe ori situatia nu e asa de simpla. Implicatii financiare, emotionale, frica, neincredere in fortele proprii, toate astea te pot face sa amani o decizie care pare fireasca. Si atunci realizez ca pe linga aceste situatii, eu "m-am plictisit de bine" sau "n-am de lucru". Dar, in acelasi timp, asa cum am mai zis, cred ca nu sunt singura care am aceasta problema desi ma intreb citeodata daca nu am luat-o razna. Subiectele de genul subiectului meu degenereaza de obicei in acuze si/sau mici rautatzi si vreau sa evit acest lucru. M-am decis sa postez pentru ca am vrut un "reality check" si apreciez orice opinie atita vreme cit discutia nu degenereaza. In acelasi timp,sper ca fetele care sunt in situatia mea sa nu se mai simta atita de singure.Cred ca indiferent de situatia in care ne aflam, totzi avem nevoie de un "reality check" din cind in cind. Si cred ca e important sa intelegi ca atita vreme cit tu ca persoana esti OK cu tine insutzi, cu picioarele pe pamint, atita vreme cit te analizezi constant pe tine si relatia ta cu cei din jur si incerci sa fi balanced si sa nu depinzi de cineva ca sa fii fericit, daca incerci toate astea si tot nu e OK, atunci trebuie sa cauti problema si sa incerci sa o rezolvi. Indiferent cit de mare sau mica este acea problema in ochii tai sau ai celor din jur.Va multumesc pentru ajutorul pe care mi-l dati in a rezolva problema mea.
miau-miau spune:
vezi cum cel de sus incurca borcanele, mie mi-a dat ce-ti trebuie tie si tie ce-mi trebuie mie.
aniela23 spune:
Georgia, imi pare rau ca ceea ce o sa-ti spun nu este o incurajare dar cred ca sunt prea ''bitter'' ca sa mai pot spune lucruri dragutze si optimiste.Terapia ajuta, e adevarat, dar pana sa se vada o schimbare (permanenta ,si nu doar o schimbare de 3 zile pt ca inca mai tine minte cateva vorbe intelepte ale terapistului)o sa treaca cel putin un an.Radacinile comportamentului lui provin din primii ani de copilarie deci iti dai seama prin cata ''istorie'' trebuie sa treaca subconstientul uman pana sa isi dea seama de ce se comporta asa cum se comporta.In al doilea rand este posibil ca el sa inteleaga de ce se comporta asa si sa nu fie capabil sau sa nu vrea sa se schimbe.Din momentul acela mingea este in curtea ta si nu il mai poti invinovati pe el pt ca este CEEA CE ESTE.Trebuie sa te gandesti tu daca poti trai cu asa un om sau nu.Daca el ti-ar cere tie sa te schimbi, sa devii mult mai rece, sa nu mai ai chef de sex, etc, ai putea??NU, pt sufletul tau este altfel construit, si nu ai reusi decat sa te prefaci pt o scurta perioada ca esti asa cum te vrea el.Probabil si el este la fel de stresat de faptul ca voi nu va intelegeti desi el nu vrea decat sa fie liniste si pace in casa si sa fie lasat in pace.In plus, sunt convinsa ca de-a lungul anilor aceste frustrari s-au adunat iar acum esti mult mai sensibila la chestii pe care probabil intr-o relatie normala nici nu le-ai fi bagat in seama.Este, intr-adevar, un cerc vicios.
Bine-nteles, indiferent de cate sfaturi citesti pe forum tu o sa faci ceea ce-ti spune inima pt ca asa e cel mai sanatos pt tine, daca nu te simti pregatita sa inchei relatia mai incearca pana cand sa simti tu in adancul sufletului ca ''enough is enough''.
Imi pare rau ca sunt pesimista, dar am o prietena casatorita de 9 ani si din 9 ani cam 7 au fost tare chinuiti, tare chinuiti.Bine-nteles ca niciodata nu a fost pregatita sa divorteze si cu fiecare an care trece asta devine tot mai greu pt ca cu cat e mai lung invatzul cu atat mai greu dezvatzul.Nu pot decat sa-mi imaginez cum l-ar fi parasit ea acum vreo 5 ani, suferea vreun an si dupa aia, de vreo 4 ani incoace ar fi putut sa fie tare fericita cu alt barbat.Dar in acelasi timp ar fi putut sa dea peste un barbat la fel ca primul, intr-adevar, pt ca suntem programati cu anumiti patterns de alegere a partenerilor iar pt unele femei barbatii cu care am putea fi compatibili ni se par plictisitori si urati iar de cei care or sa ne manance sufletul ne indragostim orbeste.Ehh, faza buna e ca intr-un an , doi, se rezolva si treaba cu patternii prin terapie
dulcetica spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
vezi cum cel de sus incurca borcanele, mie mi-a dat ce-ti trebuie tie si tie ce-mi trebuie mie.
Pai vezi,e un caz fericit!Puteti face schimb.
De swinger ati auzit?Desi aici nu e vorba numai de planul sexual,ca noi putem mai mult de atit,probabil chiar asta complica lucrurile.
dulcetica spune:
Aniela e foarte interesant ce spui tu si atit de logic...
Totusi dupa ultima fraza tu spui ca un psiholog ar putea sa-ti modifice personalitatea ,ceea ce ma indoiesc.
Aici e ca la alcoolici,trebuie sa vrei sa schimbi ceva,ca altfel conversatia cu un psihoterapeut poate fi inutila,sa nu aiba impact.
dulcetica spune:
quote:
Originally posted by Georgia2
dar cred sincer ca traiesc o problema reala si cred ca nu sunt singura femeie in aceasta situatie.
Georgia,toate casniciile care se intind pina la cind moartea ne va desparti,sau in fine ,majoritatea,nu vreau sa generalizez,se bazeaza pe compromisuri.Unele-s majore,chiar rabat la calitate iar altele-s minore ,dar ti se pun pe suflet cu timpul.Ideea e ca nici noi nu sintem perfecte si chiar daca am fi si perfectiunea te plictiseste la un moment dat.Probabil senzatia e reciproca:ce mai vrea si asta?
Revin la ce am postat ieri.Presupunind ca renunti,ce probabilitate ar fi sa nu te saturi si de urmatorul ca de mere padurete si poate pe alte motive, mai pertinente.Desi sper ca ai remarcat ca sint pro la subiectul asta.
She spune:
Georgia, comparatia nefericirii tale sau a nemultumirii tale personale cu femeile batute se aseamana cu a place gustul acru sau dulce. Adica nu merg. Compara numai cu ce-ti place si ai tu nevoie ca sa traiesti placut. Exista femei pt care un barbat este cel ce aduce bani. Sau scandal. Sau injuraturi. Sau flori. Fiecare femeie isi alege ce are nevoie. Tu stii foarte clar ce iti trebuie. Si asta pt ca nu ai multe necazuri asemanatoare unor surate (batai, alcool, etc etc). Iti dai seama, sper, ca daca o sotie traieste intro casnicie in are este abuzata fizic, un sot ca al tau este mana cereasca. Riba este ft joasa acolo. Tot ce vrea ea este liniste si sa nu mai fie batuta. Sa fi sigura ca si aceste femei, daca ar avea un sot care nu le-ar bate, si-ar da seama ca a nu fi batut este ceva normal. Abea dupa ce ai acest normal incepi sa te intrebi: mie ce imi trebuie? eu cum doresc sa fiu iubita? Ce am nevoie eu ca sa pot oferi la rindul meu iubire fara sa sec?
Ce vreau sa spun, este ca multe femei simt ca tine si putine din genul din care faci parte ar suporta sa traiasca asa cum nici tu nu mai rezisti. Adica tine riba sus in ce priveste sufletul tau. Altfel te transformi in ce urasti probabil cel mai tare: o femeie plictisita de tot si toate care nu mai stie sa rida. Si asta ar trebui sa ne sperie de moarte pe multe in situatia ta.
Nici nu conteaza de ce nu esti fericita. Nu esti si cu asta basta. Te_ai plictisit? Ft bine. Si ce daca? Unde scrie ca nu ai voie?
Nu-ti gasi invinuiri pe care nu le ai, parerea mea. Daca dupa atitia ani ai aceeasi stare, e clar ca nu e nimic trecator. Si intersul lui pare zero sa rezolvati starea asta.
A te minti singur ca ti-e bine cind nu-ti e e cea mai mare greseala.
Georgia2 spune:
Aniela23 - sunt de acord cu tine. Terapia nu iti da solutia, nimeni nu iti poate spune ce e mai bine sa faci. Am decis sa merg in continuare pentru ca vreau sa inteleg ce se intimpla cu noi, cu mine si in primul rind sa pot sa "cope/make peace" cu decizia pe care o voi lua. Pentru ca si daca plec si daca ramin o sa fie greu. Ideea e sa inteleg care varianta ma ajuta sa fiu un om implinit si fericit si capabil sa deal cu inevitabilele regrete si decizii mai bune sau mai proaste.
Dulcetica - nici eu nu sunt perfecta. Cu siguranta. Amandoi suntem doi oameni normali, mai mult buni decit rai (vreau sa cred), dar foarte diferiti. Am fost diferiti de la bun inceput si in timp aceste diferente s-au accentuat. Aici este si dilema mea - suntem atit de diferiti incit nu vom putea fi fericiti si impliniti niciodata impreuna desi ne iubim sau inca mai putem gasi ceva comun.Separat, fiecare ar putea fi partenerul perfect pentru altcineva, am putea fi impliniti si implini pe altcineva. Impreuna suntem mai mici, mai obositi si inacriti de prea multele compromisuri pe care le facem (nici eu nici el nu ajungem sa facem ce vrem - totul trebuie negociat si compromis), impreuna nu suntem intregi. Si atunci ma intreb - are rost sa nu fii tu insuti toata viatza pentru iubire (care in timp poate disparea sau nu) sau e mai bine sa gasesti pe altcineva care poate nu e la fel de frumos, stabil, inalt, calm, etc., cineva pe care nu-l cunosti atit de bine dar care macar la 1% din ideile si propunerile tale zice :GREAT! URA! Asta imi doream si eu!.
She - ai dreptate si la asta incerc sa lucrez in fiecare zi, incerc sa nu ma mai simt atit de vinovata pentru ca sunt cum sunt. Nu omor, nu insel, nu ascund nimic de el, sunt oricind deschisa sa discut sau sa accept propuneri din partea lui.
Oliv75 spune:
quote:
Originally posted by Georgia2
Citeva luni mai tarziu, am plecat la prietena respectiva. Nu a zis nimic, m-a intrebat daca vreau sa ma duca cu mashina sau sa imi cheme un taxi. Am ales sa chem un taxi ca sa nu il pun intr-o situatie delicata pe el sau pe prietena mea.
Are sange rece sotul tau, lejer s-ar putea angaja la serviciile secrete
Alta e sa taci cand sotia iti sune ca pleaca (fie ca esti prea mandru sa recunosti ca te doare, fie ca suferi de un blocaj mental si nu poti reactiona in niciun fel) sau chiar poti sa bravezi spunandu-i ca nu-ti pasa si ca poate sa faca ceea ce doreste fiind un om matur, responsabil...dar sa se mai ofere sa te duca si cu masina??
... e ca si cand s-ar asigura ca intr-adevar pleciIn privinta copiilor, spui ca nu e momentul oportun pentru ca nu vrei sa-i cresti singura. La prima strigare pare un gand intelept dar daca stai si te gandesti mai bine au trecut 10 ani de casnicie, fara schimbari radicale, voi sunteti asa cum sunteti, va iubiti...nu exista nicio garantie ca urmatorii 10 vor fi altfel (astfel incat sa justifice decizia de a avea urmasi), atunci de ce sa-ti ingradesti singura dreptul de a avea copii? Mi-ar parea tare rau ca dupa ceva vreme sa-ti dai seama ca neavand copii e o suferinta mult mai mare decat cea pe care o traiesti acum.