Compromisul, in cuplu
Raspunsuri - Pagina 2
Tisina spune:
quote:
Originally posted by Elise
eu NU fac compromisuri. Si nu consider ca trebuie sa faca nici el.
Logica e simpla: daca eu vreau sa luam ceapa si el vrea sa luam ardei, iar eu spun "bine, iubitule, facem cum vrei tu desi eu nu vreau ardei"- iar el accepta situatia ca atare, incepe sfarsitul. Pentru ca asta e dovada ca indiferent daca eu sint multumita de alegere sau nu - important este ca el e multumit.
Iar cu un om in fata caruia trebuie sa imi impun drepturile la modul "stand up and fight" pina castigi nu vreau sa fiu. Asta fac in rest. Nu acasa. Nu cu persoana pe care cica o iubesc. Si cica ma iubeste.
Si poate o incerc si pe asta cu pumnul in masa, dar doar asa, de impresie artistica inainte sa ies pe usa. Post mortem oricarei iubiri, oricum.
Atitudinea pe care m-as astepta sa o aiba ar fi sau luam si ceapa si ardei, sau nu luam nici una nici alta. Luam... urzici :)
Sigur, e un exemplu irelevant - sa zivem ca in loc de ceapa ar fi un concediu in Maldive si in loc de ardei o masina. Sau ca eu as fi de principiu ca e bine sa petrecem mult timp impreuna si e ar fi workaholic. Nimeni nu are dreptate la modul absolut: exista argumente si pro, si contra ambelor opinii. Este vorba doar de preferinte diferite. Si, dincolo de preferinte, e vorba de a iti pasa de celalalt. Daca nu se poate sa fiti amindoi impacati, macar ai fair-playul sa renunti la posibilele tale avantaje. Dar daca tu iesi bine si celalat prost, asta nu se numeste a tine la cineva. Si atunci, pe ce baza sa incerc sa construiesc o relatie cu cineva caruia ii pasa doar de el?! Si pentru care nu conteaza daca eu sint fericita, nu sint fericita, sint multumita, nu sint?
A, asa pot sa il iubesc numai eu foarte bine. Dar de la distanta. A iubi pe cineva si a fi intr-o relatie sint lucruri diferite. Cit timp nu exista echivalentza, nici relatie nu exista.
"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa
Perfect de acord!
Incepusem, sa cred ca ori eu nu stiu ce sunt alea compromisuri, ori nu fac nici unul. Citind postarea ta, mi-am dat seama ca exact asta simt si eu (si fac), adica nu cred in compromisuri, si nici nu le vad rostul. Elise, o
pentru tine!
She spune:
Ma bucur sa te vad Elise!
as mai adauga: compromisul incepe sa se transforme in "the end" atunci cind faci ceva ce trece peste principiile tale. (a vorbit cineva aici despre asta). daca ceea ce faci pt cel de linga tine se simte ok, atunci ala nu mai este compromis ci este dragoste..
Dar daca, asa cum bine spui tu Elise, atinge graita sacrificiului, avem deja o problema..
Ce te schimba in ceea ce nu esti si nu se intimpla in mod "natural" nu mai este un compromis care are valoare in doi. Ci doar pt unul, si atunci este unfair.
Din pacate, femeile au o gena de autodistrugere, de autochinuire, gen masochism...fac compromisuri de la inceput ca sa plesneasca spre sfirsit, si barbatii saracii habar nu au ce se intimpla si de ce..
In mare parte, niciun mascul nu este vinovat pt faptul ca noi adoram ce urim mai tirziu pt ca ne lasam duse de val...Fara ca ei sa stie.
Nu au cum sa stie pt ca de multe ori nici noi nu stim ce facem....
Elise spune:
She,
mecanismul e altul... nu cred ca e masochism :)
Cred ca e nesigurantza.
Cred ca sint multe femei care incearca sa isi demonstreze astfel ca merita sa fie iubite, pentru ca "platesc" pentru asta prin sacrificiu, fara sa realizeze ca de fapt tocmai faptul ca platesc reprezinta garantia ca nu sint iubite. Si de aici cercul vicios: cu cit faci mai multe concesii unilaterale, cu atit este mai evident ca nu ii pasa, numai ca n-are cum sa nu-i pese, doar ai facut atitea pentru el....
paradoxal, dar iubirea nu impune sacrificii, pentru simplul motiv ca nu constituie o recompensa. Nimeni nu poate iubi la comanda. Nici daca vrea. Nici daca ii faci toate mofturile. Nici daca te dai peste cap.
Celalat isi demonstreaza sentimentele prin ceea ce face el pentru tine, nu prin ceea ce faci tu pentru el. Ceea ce faci tu pentru el este relevant ca dovada a sentimentelor tale. Nu are nici o legatura cu ale lui.
She spune:
quote:
Originally posted by Elise
She,
mecanismul e altul... nu cred ca e masochism :)
Cred ca e nesigurantza.
Cred ca sint multe femei care incearca sa isi demonstreze astfel ca merita sa fie iubite, pentru ca "platesc" pentru asta prin sacrificiu, fara sa realizeze ca de fapt tocmai faptul ca platesc reprezinta garantia ca nu sint iubite. Si de aici cercul vicios: cu cit cedezi mai mult in favoarea lui fara ca el sa iti spuna "stop", cu atit este mai evident ca nu ii pasa, numai ca n-are cum sa nu-i pese, doar ai facut atitea pentru el....
E paradoxal, dar iubirea nu impune sacrificii, pentru simplul motiv ca nu constituie o recompensa. Nimeni nu poate iubi la comanda. Nici daca vrea. Nici daca ii faci toate mofturile. Nici daca te dai peste cap.
Celalat isi demonstreaza sentimentele prin ceea ce face el pentru tine, nu prin ceea ce faci tu pentru el. Ceea ce faci tu pentru el este relevant ca dovada a sentimentelor tale. Nu are nici o legatura cu ale lui.
"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa
cred ca noi, femeile...nu prea mai folosim creierul cind e vorba de un barbat pe care il iubim. Nimic gresit pina aici.
Greseala apare cind ne asteptam ca ei sa faca ceva sa o repare, adica: sa fie cineva pe care numai mintea noastra (sau inima) l-a construit. Dupa un timp..stii..contrar povestii, printul se transforma in broasca..Si asta ma indoiesc ca e vina lor..Atributuri pe care i le acordam noi total fara sens sint greselile noastre .
Dorinta de a fi salvate de broasca si faptul ca tyragem cu dintii ca printul sa ramina, este numai problema noastra, atita timp cit ei nu au fostb nimic altceva decit ce au aratat din prima zi..
Motiv pt care ma indoiesc ca nu avem nicio vina. E o chestie interesanta care tine de diferenta dintre noi si ei...si cheia fericirii noastre poate?
Elise spune:
nu numai creierul... cred ca nu folosim nimic, traim asa intr-un norisor roz si ne vedem plasmuirea imaginatiei in fatza ochilor.
Iar cind se imprastie norisorul...horror...cine e personajul asta ?!Cum, tot ala?!
Cel putin, eu imi asum chiorelile de moment.
De moment, vorba vine... de multe momente... vreo citiva ani....
She spune:
quote:
Originally posted by Elise
nu numai creierul... cred ca nu folosim nimic, traim asa intr-un norisor roz si ne vedem plasmuirea imaginatiei in fatza ochilor.
Iar cind se imprastie norisorul...horror...cine e personajul asta ?!Cum, tot ala?!
corect!!
Rufus spune:
quote:
Originally posted by carla2005
Am uitat sa zic ca eu merg pe ideea "ce tie nu-ti place altuia nu-i face!"
mama de 1 an si 5 luni
Este unul din principiile pe care mi le-am promis dupa esecul primei casnicii.
Cat despre compromisuri, eu unul n-am fost in stare sa fac asa ceva si...m-am trezit la divort. Nu-i vorba, nici fosta sotie nu facea compromisuri...e singura si acum.
Eu cred ca nu trebuie sa confundam compromisul cu prostia. Sa te lasi calcat in picioare si sa afirmi ca faci compromisuri, e gresit. Dar acu' nici sa stai tantos, in spiritul luptei de neatarnare a neamului...ma rog, nu sunt eu in masura sa judec, da' vremea trece...si uite-asa ajungi sarac si cinstit, ca Iliescu...si se uita toti la tine ca la masini straine.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
coltofeanu spune:
O casnicie adevarata nu este usor de realizat si implica destule compromisuri. Un compromis presupune o oarecare intelepciune, iar intelepciunea se capata prin experienta. Nu sunt de acord cu compromisurile absurde, acelea care te distrug sufleteste si nu-ti mai dai seama ce fel de persoana esti si ce iti doresti cu adevarat.
Sa sustin ca nu fac niciun compromis... nu as putea. Fiecare cedam atat cat ne permitem ca sa putem merge mai departe. Daca am fii doua pietre tari ne-am cearta tot timpul pentru ca fiecare ar tine la parererea sa si nu ar ceda pentru a nu face un... compromis.
De ex, daca eu vreau sa merg la mare si el la munte si in final ( pentru a nu face niciunul compromisuri) mergem pe un deal... pai, nici eu nu sunt multumita pentru ca imi placea marea si nici el pentru ca ii placea muntele.Asa ca am sta amandoi suparati pe un deal unde de fapt nu ne place. Si cand te gandesti ca si cei mici au preferinte lor...Ce faci ? Faci un compromis?
Compromisul in casnicie este o realitate... insa trebuie facut cu intelepciune, ci nu prosteste sau din prea mult orgoliu.
mathilda spune:
eu zic ca un avocat bun e acela care poate convinge ambele parti sa lase cate ceva de la ele. asa e si-n viata. acuma nu ma refer la compromisuri de genul- accept sa stau cu el desi stiu ca are aventuri sau amante doar pt ca am o viata financiara usoara sau ca desi e f violent stau cu el pt ca sunt dependenta financiar de el.astea nu mai sunt compromisuri in opinia mea.referitor la munte sau mare, la deal sau campie nu ma prea intereseaza atat timp cat poate fi mare , munte etc eu sunt multumita.mai rau e cand nu poti avea asta.
n/a spune:
Ce inseamna compromis pana la urma in casnicie? Nu e oare un conflict de interese, puternic, care se rezolva cu supunerea vointzei unui de buna voie, deshi cel in cauza nu agreeaza solutzia?
Nu insemna a lasa de la tine? A accepta o situatzie cu care tu nu te impaci?... de dragul celuilalt, ca celalalt vrea exact opusul?