Durerea unei pierderi de sarcina (72)
Raspunsuri - Pagina 20
hera01 spune:
unducthable
ati multumesc ca te gandesti la mine , tu si toate fetele care au reactionat la mesajul meu.
Incep sa ma obisnuiesc cu gandul si sentimentul de goliciune, pierdere , dar este greu foarte greu , mie si sotului meu.
Stiu (sper) ca odata si odata o sa iasa soarele si pe strada noastra , tbe sa iasa ....nu?
PS , vb de soti/ prieteni , cum se compoarta ei dupa asa ceva , cum rectioneaza ei la asa pierdere?
hera01 spune:
sicuta
Felicitari , ai grija te tine si de ingeras 
Ninia81 spune:
Sicuta, felicitari!Sa ai o sarcina usoara timp de 9 luni!
Hera, Sotii/Prietenii nu reactioneaza asa cum ne asteptam noi...si asta sa nu te dezamageasca.Ei sufera, dar nu o arata!Imi amintesc cat de suparata eram ca nu plange la fel de mult ca mine...si ma gandeam ca el nu sufera...si eram atre dezamagita. Dupa un timp, cand mai m-am linistit si eu, am inteles cat de bine a fost ca el...parea mai puternic, desi...tot dupa un anumit timp, am aflat ca si el a suferit la fel de mult...dar nu mi-a aratat-o, pt ca unul dintre noi trebuia sa ramana cu mintea mai intreaga. Asa ca...nu te astepta sa iti arate suferinta lui, pt ca sigur nu o va face!Doar sunt barbati, nu?
http://dw.daisypath.com/sj4jp2.png
http://tt.lilypie.com/DpdYp3.png
Lacrima...ea nu este decat o expresie a prea-plinului pe care il simti in acel moment. Lacrima nu este o necesitate, e o declaratie.
danangie spune:
Buna dimineata,
HERA al meu a suferit enorm. Deci, in momentul cand doctorita a pus sonda pe burta si nu se auzea nimic.....noi am inteles ceea ce nu vroiam nici in ruptul capului sa intelegem. Eu , normal, am inceput acolo pe capra sa urlu si sa plang de nu mai aveam aer. El m-a privit si mi-a strans mana. Nu zicea nimic. Cand am iesit din spital, si ne indereptam spre parcare.....atunci, m-a tras spre el cu putere si D-ne.....si acum imi vine sa plang, a inceput sa planga in hohote. Tare!! Cu zgomot! Imi urla in gat. Pentru ca bagase capul la gatul meu. Nu-l interesa ca trecea lumea si se uita la noi. El plangea.Eu abia ma tineam pe picioare. Acasa cand am ajuns, eu simteam nevoia sa stau pe intuneric. El nu ma lasa. Aprinsese luminile in toata casa: baie, holuri, sufragerie, camera. Nu ma lasa sa stau in dormitor. Plangea incontinuu si nu reusea sa inceteze. A tinut-o asa cam 3 zile. In special faza cu luminile. Nu vroia sa le stinga. Nu stiu de ce......Pe urma, incetul cu incetul nu a mai plans, dar s-a inchis. La munca era foarte irascibil, tacut. Imi povestea cumnatul meu cum e la munca. Trecand timpul....certurile dintre noi deveneau din ce in ce mai dese......pot spune ca ma gandeam deja la divort.....la despartire. Ne luam unul de altul asa fara motiv........a fost greu......Dar pana la urma D-zeu si-a facut mila de noi. Asa a reactionat sotul meu. Te pup.
SICUTA sa dea D-zeu sa ai o sarcina usoara si la termen. Felicitarile mele!
mult asteptat
unducthable spune:
Si sotul meu a suferit foarte mult, desi cred ca suferea si cand ma vedea pe mie in ce hal sunt, dar a suferit si pentru copilul lui.
Din familie , nu au stiut cum sa faca fata acestui necaz ..., iar eu aveam nevoie de tacere oricum ..., doar 2 persoane masculine au fost pe lungimea mea de unda .
iar din asa zisele prietene, chiar si de pe forum , doar 2-3 fete , in rest , ..., fara cuvinte si ma opresc aici
va pup si te pup HERA , diana
http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/
hera01 spune:
Sotul meu se tine tare , ptr mine cred.Aseara l-am dus la camera de urgenta , apasare pe piept, intepaturi in inima, bratul stang , tot tacamul.
din fericire nu a fost nimic dramatic , i-au facut tot felul de teste, cardiograma, plamanii, sange , colesetrol etc.
Pe prietenii i-am evitat, constienta ca deocamdata nu pot/vreau sa fiu confruntata cu durerea lor, si fam a stat la distanta la cererea noastra , azi vin socrii in vizita si sper sa ma tin tare dar nu cred ca o sa reusesc , aseara la spital ne-a intrebat doctorul daca in ultimul timp am avut , stres, probleme si pe mine m-a bufnit plansul , asa deodata deci cred ca mai am cale multa de facut pana sunt ok.
ckristina spune:
felicitari sicuta! pe burtica
hera, scumpo, imi pare asa de rau; stiu ca doare!am si eu un ingeras in ceruri(o sarcina pierduta la 16 saptamani); dar acum sunt mamica;capul sus! trebuie sa te intaresti si sa mergi mai departe; sotii nostri sufera si ei insa poate nu se ataseaza asa de mult ca noi mamicile, pt ca in burtica noastra se intampla totul; sotul meu a suferit, eu am suferit, dar noi nu am suferit impreuna, nu am vorbit despre asta si am fost la un pas de a ne desparti; mie nu mi mai pasa, el probabil nu mai suporta situatia...... ne am revenit peste vreo luna cand am aflat ca sunt din nou gravida; acum e totul ok; eu te sfatuiesc(daca mi permiti) sa vorbesti cu sotul tau, sa vorbiti despre ceea ce simtiti.
am gasit pe alt forum un site unde puteti aprinde o lumanare pt ingerasi(facand click pe o lumanare neaprinsa)pt mine a fost linistitor.
www.dropshots.com/ckristina" target="_blank">CRISTINA si BIANCA(05.06.2007)
www.helpsonia.com/" target="_blank">de la o inima mare la inimioara Soniei!
ckristina spune:
link ul..... http://www.gratefulness.org/candles/candles.cfm?l=eng
www.dropshots.com/ckristina" target="_blank">CRISTINA si BIANCA(05.06.2007)
www.helpsonia.com/" target="_blank">de la o inima mare la inimioara Soniei!
Ninia81 spune:
Ckristina, multumim mult pt link!Chiar ca iti da o liniste sufleteasca...
http://dw.daisypath.com/sj4jp2.png
http://tt.lilypie.com/DpdYp3.png
Lacrima...ea nu este decat o expresie a prea-plinului pe care il simti in acel moment. Lacrima nu este o necesitate, e o declaratie.
digeka spune:
Un timp chiar parka ma linistisem si vedeam ca acest subiect nu era mereu pe prima pagina, zicandu-mi ca nu s-a mai intamplat o noua nenorocire, ca si-au mai revenit un pic fetele.
Dar acum vad ca si Hera ne este colega de suferinta.
Draga Hera, citind al tau mesaj mi-au curs lacrimile fara sa realizez, atat de aproape te-am simtit, parka imi citeam istoria, doar ca la mine a stat 11 saptamani BB in burtik, la fel dupa FIV.
Eu cand am aflat ca inima ingerasului meu nu mai bate eram singura, sotul meu fiind in deplasare, nu stiu exact cum a reactionat.
Cu toate ca ma suna de cateva ori pe zi si incerca sa ma linisteasca, eu nu ma puteam opri din plans si am avut parte de multa sustinere de la fetele de aici.
Si mi-a ajutat enorm.
Si sper ca tu simti ca noi iti suntem alaturi si ca ai multe maini intinse sa te ajute sa iesi din bezna ce te cuprinde.
Hai curaj, stiu ca e foarte greu, dar viata continua si nu trebuie sa o lasam sa treaca pe alaturi.