Durerea unei pierderi de sarcina (71)
Raspunsuri - Pagina 20
danangie spune:
DIANA cand spun ca am fost rea...probabil fac comparatie cu Dana de inaintea chiuretajului cu Dana de dupa chiuretaj. Eu nu eram asa. Eram mereu zambitoare la munca, eram mereu pusa pe shotii cu colegii la munca, eram un om normal. Dar cand s-a intamplat....eram asa furioasa ca nu vroiam sa mai fiu cea de dinainte. Parca , cautam sa ma cert cu lumea. Momentul ala pentru mine a fost ca o palma. Adica, nu ma recunosteam. M-am certat cu o colega care are pile mari in spotal si dintr-un sigur telefon ma putea da afara de la munca, dar pe mine nu ma interesa asta. Si eram satisfacuta ca ma certam cu ea. Asa a decursc durerea mea. Lacrimile imi curgeau ca nici nu-mi dadeam seama. Conduceam si dadeam cu pumnul in volan si trageam pe dreapta de frica sa nu fac vreun accident. Ce pot sa spun.....asa ma vad eu rea. Am intrat in gaura cea neagra....dar pana la urma am reusit sa gasesc firicelul de lumina, ceea ce iti doresc si tie. e normal sa ai perioada asta, sper insa sa nu dureze mult. Multa forta.
mult asteptat
florelacri spune:
am citit PM, multumesc inca odata
capul sus tuturor aspirantelor, ca va rasari soarele si pe strada noastra intr-o buna zi
visul meu...un bebe
http://community.webshots.com/user/florelacri?vhost=community
digeka spune:
Salutare fetelor!
Ma bucur ca s-au mai calmat spiritele pe aici, ca era deja urat.
Eu am gasit sustinere aici pentru ca era atmosfera prietenoasa, nu cred ca scriam daca nimeream in perioada certurilor.
Eu un pic mi-am revenit, cu toate ca imi mai dau lacrimile din senin, dar nu incerc sa le opresc, ci doar le las sa curga.
La moment sunt in concediu, mai am cateva zile, apoi la munca.
pe toate ! Curaj si forte noi va doresc!
P.S. Felicitari fetelor florilor - miine e sarbatoare mare cu o multime de flori, va doresc sa va aduca lumina pura in suflet in asteptarea Invierii Domnului!
Ne mai auzim pana atunci!
unducthable spune:
Dana , sa stii ca eu te stiu cand scriai parca la subiectul cu Olanda ... , ce mult a trecut ..
am inteles ce ai spus , stiu ca ati trecut cum trecem si noi acuma, prin iad , ...
eu mi-am adat seama ca de putine lucruri ma voi mai supara de atunci incolo, si asa este , si daca ceva ma deranjeaza, spun , sincer , la obiect in fatza si asta este , nu sunt suparata, adevaratele motive de suparare in viata putine si sunt motive serioase si din intamplari nenorocite care ne schimba viata pentru totdeauna
si eu ma trezesc din senin ca am ochii in lacrimi , ma menajez de mesaje, oameni, vorbe spuse in lumea din afara , si apreciez si selectez acuma fara parere de rau , adevaratii oameni care ma sustin si ma pot ajuta , asa cum si eu i-am ajutat sau ii voi ajuta pe viitor
Dana si tutror prietenelor am zis in primul rand va las cu bine, cu mult respect , pentru ca nu va cunosc , si cu multa dorinta sa va fie bine si Doamne ajuta sa devenim cu toate mame , mame bune , mame sanatoase cu copii sanatosi in primul rand si cu sotii nostri alaturi si fericiti .
diana , pentru o perioada la revedere, nu ma simt in stare sa stau la calculator, si asa sunt programator si la servici imi ajunge
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
slimatei spune:
cred ca am o problema eu...pe mine cine ma baga in seama..? am scris un mesaj prima dar n-am primit nimic si ca deobicei ma simt ocolita...
abia acum am reusit sa recopar din urma dar mai bine nu-mi pierdeam timpul cu atatea certuri pe aici... sincer si eu sunt dezamagita de cum au decurs lucrurile...
si sincer am mai spus si o mai spun... de multe ori nu am as fi vrut sa mai spun ca ma simt bine atunci cand vedeam suferinta ..ma simteam inoportuna..poate greseam, poate ca as fi facut bine la fete sau poate rau, nustiu..dar de multe ori renuntam sa mai intru....
sunt alaturi de voi (cu gandul meu)..cand vad si aud lucruri rele legate de copii primul imagine suntetio voi.. daca ati fi putut avea acel copil cu siguranta ca ati fi facut tot ce va statea in putinta sa-i fie bine
de multe ori m-am simtit "in familie "cu voi (cale care ma incurajau)de multe ori nu..ma simteam pe dinafara... acum imi interpretati cum vreti mesajul...
eu nu ma voi certa si nici nu voi replica ..sunt o fire pasnica si vreau pace...(numai pacea mea interioara nu mi-o gasesc in ultima vreme si nustiu de ce... si nustiu nici de la ce m-am luat...
quote:
Originally posted by danangie
DIANA cand spun ca am fost rea...probabil fac comparatie cu Dana de inaintea chiuretajului cu Dana de dupa chiuretaj. Eu nu eram asa. Eram mereu zambitoare la munca, eram mereu pusa pe shotii cu colegii la munca, eram un om normal. Dar cand s-a intamplat....eram asa furioasa ca nu vroiam sa mai fiu cea de dinainte. Parca , cautam sa ma cert cu lumea. Momentul ala pentru mine a fost ca o palma. Adica, nu ma recunosteam. M-am certat cu o colega care are pile mari in spotal si dintr-un sigur telefon ma putea da afara de la munca, dar pe mine nu ma interesa asta. Si eram satisfacuta ca ma certam cu ea. Asa a decursc durerea mea. Lacrimile imi curgeau ca nici nu-mi dadeam seama. Conduceam si dadeam cu pumnul in volan si trageam pe dreapta de frica sa nu fac vreun accident. Ce pot sa spun.....asa ma vad eu rea. Am intrat in gaura cea neagra....dar pana la urma am reusit sa gasesc firicelul de lumina, ceea ce iti doresc si tie. e normal sa ai perioada asta, sper insa sa nu dureze mult. Multa forta.
dana ma recunosc acum in momentele astea .... de ce oare ..am intrat acum dupa atata timp in depresie... si vorba cuiva nu mai stiu cui scz... "am sunca" si sunt bine... am o fetita stupenda, cuminte si sunt f. mandra de ea... am o familie, am un sot care ma iubeste si care ar face orice si face tot ce-i sta in putinta sa ma multumeasca si sa nu ma mai vada in starea asta ...si eu parca ma ridic un pic si cand cred ca am facut-o cad mai tare....mi-e mila de fetia mea care nu merita asa o mama, ea cred ca nu ma simte, caci ramane in continuare veselasi eu in preajma ei .
incerc sa nu ma dau pe fata,dar nu-mi gasesc pacea interioara... am tot si parca nu am nimic...
oare singurul motiv de gol in suflet sa fie faptul ca peste cateva zile ma gandesc ca as fi putut avea un copilas de 2 anisori..si ca ma simt vinovata ca nu am fost in stare sa-l aduc pe lume? si pe langa astea s'or fi adunat toate nereusitele mele... si ma face efectiv varza...?
imi spun si eu oful aici..ca de asta e "durere" dar de suferit tot sufar numai eu si cu mine si nimeni nu ma poate ajuta nici psihologul..pai ce sa-mi spuna el ..treburi care le stiu..?
stiu teoretic cum trebuie sa reactionez..nu vreau ..sa pun in practica nimic vreau sa sufar .. ..momentan cred ca starea asta mi se cuvine si ma invelesc si ma infasur cu ea ... nu vreau sa aud sfaturi ...stiu ce e mai bine pt. mine si stiu ca daca vreau sa ies din stare pot iesi..dar nu vreau ... e dura ...e ceva in interiorul meu care ma tine si ma adanceste mai tare...
atat as vrea sa stiu daca cineva a mai trecut prin starea asta ..dupa atata timp....?
Stefania X2 ... eu, broskutz :)
Nasterea unei stele...numita Stefania!
Laura Ioana spune:
Stefania daca ti-au spus ca ai imunitate la toxo inseamna ca ai avut virusul si acum nu-l mai poti lua. Bebe nu avea cum sa fie afectat, cica cel mai periculos e daca iei virusul in timpul sarcinii. Cat despre starea ta nasoala nush ce sa zic....poate e si din cauza primaverii, stii tu, astenia de primavara. Ma bucur si te felicit ca ai asa o minune de fetita, incearca sa iei si tu din veselia ei!
Mama fericita de minune si frumusete de Thea Maria
Sarcina 2007
Nasterea minunii Thea Maria
Atat sunt de mare
Botezul minunii Thea Maria
Poze cu hainute primite si rochita de botez + matusile mele
Am 2 luni
Idaira spune:
Slimatei stiu ca ai spus ca nu vrei sa auzi sfaturi si-ti respect dorinta.
Chiar zilele trecute citeam la topicul de Psihologie despre depresia post partum,si chiar erau niste articole puse f interesante si chiar discutiile generate de subiect erau interesante.Poate reusesti sa le dai un ochi!Niciodata nu strica!
Pupici la gazutza!!!!
Cautind o bucatica de viata
IreneCAM spune:
Stefania, 
am citit si la celelalt subiect ce-ai scris despre starea ta, dar sfaturi nu ma pricep sa dau in privinta asta si tu ai zis ca nu vrei...Sa fie astenia, sa fie oboseala, sa fie amandoua? Suncuta se va duce, nu te necaji din cauza ei, asta pot sa-ti spun sigur, ca am avut de-a lungul timpului straturi-straturi:)!
"Daca pamantul pe care il cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" - Isabela de Castilla catre Cristofor Columb
iubita_tiana spune:
BUNA,e pt prima data cand scriu pe acest form,dar va citesc de mult,de cand...eram si eu insarcinata.....e greu sa ma intorc in timp, povestea mea suna cam asa.....am fost insarcinata si bebele meua murit la 24 sapt in burtica,fara nici un semn...si....pe data de 14 feb am nascut......un bebe mort....mi-e foarte greu,nu exista cuvinte sa descriu ce simt si azi....insa ma tine in viata dorinta si speranta la alt bebe...sut tanara,am 25 ani si multe sperante...nu va scriu sa ma compatimiti....va scriu sa va intreb ce se intampla cu mine....pe 14 feb am nascut,am avut menstra pe 17 martie, dupa 32 zile.....acum....e a 35 zi dupa primul ciclu si nici un semn....de menstra.....nu sunt insarcinata...am facut test....a patit careva dintr voi asa ceva dupa pierdere/?/ sa vina in prima luna?mentionez ca pe 1 aprilie am fost la gine si mi-a zis ca eram la ovulatie,calculanf din 17 martie, asta inseamna ca eram la ovulatie pt un ciclu de 28 zile...dar eu am acuma 35 si nimik....sunt f trista.....
TIANA