Cum scapam de depresia post-partum?

Ti-ai imaginat de multe ori cum va fi cand vei deveni mama,cum iti vei strange puiul in brate,cum il vei saruta de mii de ori,cum vei fi in al noualea cer,, cea mai fericita fiinta de pe Pamant.Te-ai rugat la Dumnezeu sa ramai insarcinata,apoi ca sarcina sa decurga bine,nasterea sa fie usoara,iar bebelusul sa vina sanatos pe lume.Ti-ai promis ca nimic nu va mai conta daca acestea se vor implini,si iata ca s-au implinit!.Esti fericita,nu e asa?”Da sigur’,declare cu tarie,”nu chiar”, “mda,poate”, “nu stiu exact” sunt raspunsurile care ti se invart in acelasi moment in minte. Si apoi te pui pe plans si jelesti, chiar daca nu-ti este nici tie prea clar motivul.Te simti depasita de situatie,dar nici nu vrei sa vezi pe nimeni,nici sa vorbesti cu nimeni,ai vrea sa fie totul ca inainte , tu si el, liberi si fericiti. Ai vrea si n-ai vrea, cine sa te mai inteleaga?
Daca abia ai devenit (sau redevenit) mamica sit e confrunti cu astfel de senzatii contradictorii, afla ca nu esti singura in aceasta situatie.
Tulburarile emotionale postnatale sunt foarte frecvente, ele fiind cauzate, se pare , de un complex de cause, printer care cele mai important ear fi modificarile fizice,psihice si chimice pe care le sufera mamica atat pe parcursul sarcinii, cat mai ales dupa nastere.

BABY BLUES

Ca mai usoara afectiune emotionala post-natala poarta numele de baby blues.Aceasta stare apare in primele 3-4 zile de la nastere si afecteaza mai mult de 3 sferturi dintre noile mamici.
Ea se manifesta prin stari de nervozitate,agitatie,iritabilitate, insotite adesea de crize de plans inexplicabile.Acum plangi de fericire, peste 10 minute plangi dupa burtica pe care ai purtat-o cu mandrie 9 luni, iar peste inca 10 minute jelesti venirea toamnei sip e sarmanele frunze care se vestejesc si cad.
Toate aceste stari, spun specialistii, sunt cauzate , pe de-o parte, de oboseala acumultata de-a lungul celor 9 luni de sarcina, ce culmineaza cu fenomenul miraculous, dar in acelasi timp coplesitor pentru orice femeie, nasterea; pe de alta parte, de transformarile hormonale care au loc in corpul tau imediat dupa nastere.Nu este insa de neglijat nici latura psihologica a acestei reactii, baby blues aparand in momentul in care tanara mamica se dezmeticeste s incepe sa realizeze cu adevarat ca viata sa s-a schimbat radical, ca acea mica faptura care pana deunezi isi facea simtita prezenta doar prin tumbele facute in burtica, acum isi cere serios drepturile incalcandu-le cu nonsalanta pe ale celorlati membri ai familiei.
NU UITA:Baby blues este insa o reactie emotionala post-natala care trece de la sine, la fel de repede cum a si aparut, nelasand nici un fel de urme si nefiind nevoie de vreun tratament special.O atmosfera familiala calma si plina de dragoste si un dram de odihna vor rezolva rapid situatia, iar mamica va putea sa-si vada fericita odorul.

DEPRESIA POST-PARTUM

Depresia post-partum este o afectiune emotionala mai serioasa decat baby blues, de care sufera aproximativ 10 % dintre femeiile care au adus pe lume un copilas.Depresia post-partum pupate aparea inca din primele zile de dupa nastere sau pe parcursul primului an. Ea poate afecta atat femeile care se afla la prima nastere, cat si cele care au mai nascut.Specialistii su constatat ca acest tip de depresie se manifesta si in timpul nasterii ori la femeile care au suferit un avort sponta sau o intrerupere de sarcina.Semnele depresiei post partum sunt numeroase.Iata cateva dintre ele:
-iti vine sa plangi des si fara rost
-te simti mereu obosita epuizata, ametita
-ai insomnii
-nu te poti concentra, uiti de la mana pana la gura, pierzi notiunea timpului
-nu ai pofta de mancare sau , dimpotriva, ai manca tot timpul
-nu ai incredere in fortele proprii, in calitatile si abilitatile tale de mama
-te temi de boala(pentru tine si copil), te simti neputincioasa in fata ei
-nu vrei sa vezi pe nimeni; cand totusi trebuie sa dai ochii cu lumea , incerci sa ascunzi toate temerile pe care le ai pentru anu-ti strica imaginea de “mama buna”
-ai o grija exagerata pentru copil, nu poti sa dormi fiindca ii asculti respiratia; cand reusesti sa adormi , ai cosmaruri legate de copil
-sau, dimpotriva , nu vrei sa-ti vezi copilul (de teama ca nu stii cum sa te comporti cu el sau fiindca il simti ca pe un corp strain, un intrus in sanul familiei

Aceste semen variaza in timp si de la persoana la persoana ca intensitate si complexitate.Unele mamici se pot confrunta doar cu o parte dintre simptome, altele au nesansa sa le suporte in timp pe toate. Exista, apoi, zile bune, cand semnele depresiei nu isi fac simtita prezenta, si zile proaste , cand intensitatea si frecventa acestora este foarte mare.
Desi cauzele acesor tulburari de dispozitie nu se cunosc cu exactitate, specialistii sunt de parere ca un anume rol in declararea si mentinerea lor il au dezechilibrele hormonale, cele chimice de la nivelul creierului, precum si stresul si izolarea.
In present, atentia cea mai mare este indreptata asupra dezechilibrului hormonal produs in momentul nasterii, scaderea brusca a estrogenului, progesteronului si a tiroidului considerandu-se a avea repercursiuni puternice asupra astarii emotionale a lauzei. De asemenea , in primele sase saptamani dupa nastere s-a constatat ca si nivelul hormonului de stress (bariera impotriva stresului) este mult mai scazuta decat in mod normal, asa incat probabilitatea aparitiei starilor depressive creste.
NU UITA:Depresia post-partum este o afectiune vindecabila complet, in conditiile in care mamica accepta ca are o problema si este dispusa sa se trateze. CU cat este depistata mai devreme cu atat vindecarea va fi mai usoara, iar efectele asupra copilului mai mici. Psihiatrul este singurul in masura sa decida tipul de tratament necesar, in functie de gravitatea depresiei.

APELEAZA LA UN SPECIALIST
In formele usoarem sprijinul familiei si al prietenilor este sufficient,Re cunoaste-ti temerile si vorbeste despre ele cu familia, prietenii sau cu alte mamici care au trecut si ele prin astfel de stari.Nu te izolam scote-l pe cel mic la plimbare zilnic ,mergeti in parc, prin oras, printer oameni, bucura-te de societate.Odihneste-te cat poti de mult fizic, dar si psihic. Gandurile care te macina si care le tot invartesti in minte te obosesc sit e adancesc I depresie mai mult decat crezi.
In cazurile mai serioase, psihiatrul va indica , pe langa sprijinul socio-familial, cateva sedinte de psihoterapie si/ sau medicamente antidepresive.Cea mai buna forma de psihoterapie este cea in “diada” (mama impreuna cu bebelusul), fiindca o ajuta pe mama sa depaseasca temerile legate de maternitate sis a constientizeze relatia indestructibila dintre ea si bebelus.
Medicamentele antidepresive trebuie sa fie ultima varianta la care sa se apeleze, iar aceasta doar la indicatiile medicului psihiatru.Atentie insa: depresivele nu sunt compatibile cu alptatul. Iar intarcatul fortat nu doar ca este o trauma si o mare pierdere pentru bebelus , dar poate duce in plus la agravarea depresiei mamei!
Depresia post-partum trebuie privita cu mare seriozitate, fiindca ea are consecinte negative si asupra dezvoltarii afective a bebelusului. NU trebuie ignorat faptul ca relatia mama-copil, care se dezvolta in primele luni de viata , este esentiala in descoperirea si construirea sinelui celui mic. Mama este prima oglinda a bebelusului. O mama deprimata, descurajata, trista si plansa va fi o oglinda nefericita pentru copilul sau.Specialistii au constatat ca bebelusii cu mame depressive sufera mai mult decat ceilalti de insomnii,colici,voma;sunt mai agitate,plang mai mult si zambesc mai putin.”

Acesta este un articol pe care l-am copiat dintr-o revista de specialitate, pentru noi mamicile.Am scris pentru ma regasesc in multe din randurile de mai sus.Desi copilul meu are aproape 9 luni semnele de la depresia post-partum imi sunt foarte cunoscute.SUnt semen pe cale le simt aproape zilnic.
Imi este frica de viata de cuplu care s-a deteriorat vazand cu ochii, de pe o zi pe alta , din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata.Eu stiu ca el incearca sa ma inteleaga , dar lipsa dorintei de a face dragoste (la mine) a disparut demult.Plansul la mine a devenit ordine de zi,uneri in fata lui, alteori singura la o cafea si o tigara.Asa simt eu ca ma calmez. Pofta de mancare nici nu se discuta.Am ajuns sa mananc o data pe zi.Am ajuns foarte slaba (nu ca m-ar deranja), dar toata lumea ma intreaba cum am ajuns asa.Singura masa care o am pe zi este pentru ca ma obliga sotul, altfel poate nici aia nu as manca-o.
In ultimul timp imi pierd foarte repede rabdarea cu copilul (asta se intampla seara dupa ora 22-23).Uneori se face 2 noaptea si eu plang .Sotul incerca sa ma ajute cat poate, dar lucreaza de dimineata pana seara.Singul venit in casa este adus de catre el.De multe ori ma gandesc sa apelez la un spcialist pentru aceste probleme,dar vine o perioada mai buna de cateva zile si uita, dupa aceea vine iar “furtuna” si nu am timp de asta.
Viata noastra a ajuns la un moment de monotonie.Acelasi lucru in fiecare zi.Trezire la 8 el pleaca la service,eu fac treaba in casa,mai ies in jurul blocului cu copilul, in fiecare zi la 4 jumate 5 ma apuc de gatit pt tati (mancarea pentru copul se suintelege ca o fac zilnic dimineata),la 7 ajunge acasa si cele cateva ore pana la somn trec cat ai clipi.Eventual mai tragem cate o cearta din nimicuri, reposuri fara rost care le regretam dupa aceea,ne punem in pat la somn spate in spate.In cate o seara (foarte rar , si conditia e sa doarma copilul) ne gasim timp pentru noi doi.Am senzatia ca sunt izolata, ca sunt intr-un glob de sticla .Toate acestea s-au accentuat dupa o nastere zic eu foarte usoara, dar refacerea crunta a epiziotomiei,furia laptelui,bebele nu mai vroia sa suga,muls, o gramada de bani pe pompe de san, alergia la proteina din laptele de vaca la copil urmata de o internare in spital.Acestea mi se par cel mai impotante,san u punem in calcul ranile sanilor, cheltuielie imense la intretinere de peste iarna, week-endu-rile incarcate de vizite (de catre noi sau la noi).
As vrea ca fiecare dintre voi care a trecut peste asta sau se afla in aceasta situatie sa impartaseasca cu mine reusita ca a trecut peste asta sau sa incercam sa ne ajutam.COpii nostrii au nevoie de noi , la fel si sotii.Mi-ar placea eventual sa vb si pe messenger cu voi,poate numai eu sunt in aceasta situatie?Simt ca inebunesc si vreau sa fim o familie normala, sa ii pot arata sotului cat il iubesc, sa nu ma mai enervez pe copil cand face lucruri normale,desi sunt la 1 noaptea.
Nu ma pot lauda nici cu un program facut bebelusului.Niciodata nu stiu la ce ora mananca.Nu am reusit.Poate o sa imi spuneti s alas copilul in grija cuiva.Nu a cu cine.
Acum m-am lungit foarte mult, dar haideti maici san e ajutam, sa fim o familie cum am sigur am simtit in vreun moment pe Dc. La odisee, analize,nastere s.a.m.d.Daca cineva vrea sa vb cu mine pe messenger,aaastept PM cu adresa .Sper ca in acest mod sa redevin mama care ar trebui sa fiu pentru copilul meu.


David
www.hi5.com/friend/video/7575382--158238046--David--view-html" target="_blank">Stam in picioare


Intalnire 8 martie
Copilul se naste fara "instructiuni de folosinta".

redai spune:

Lumea intra....citeste/sau nu, dar raspunsuri nu sunt...Numai eu am trecut/trec prin asha ceva?
Am primit PM, multumesc...(stie cine)

David
www.hi5.com/friend/video/7575382--158238046--David--view-html" target="_blank">Stam in picioare


Intalnire 8 martie
Copilul se naste fara "instructiuni de folosinta".

Qamar spune:

eu stiu cum e...sau cel putin, am stiut...


diana_roua

alra spune:

buna, am vrut sa iti raspund din timpul zilei insa nu am avut timp la servici.

eu am trecut prin acelasi lucru, insa nu stiu in ce masura a fost "depresie" propriu zisa. am fost chiar la medicul de familie care mi-a spus ca atata vreme cat perioadele triste sunt urmate de perioade bune nu e nici o problema. problema apare cand nu mai ai nici o perioada in care te simti bine. si mi-a zis ca in cazul in care ajung in acest stadiu sa ii spun sa imi dea pastile antidepresie, chestie care m-a vindecat urgent caci pastile nu eram dispusa sa iau sub nici o forma.

mie doctorul mi-a zis ca aceasta depresie post partum vine din cautarea si redefinirea sabloanelor - cum te vezi tu pe tine in noua situatie, cum reusesti sa te definesti ca persoana, mamica, sotie si ce noi taskuri ai si cum te descurci cu ele, ce program iti faci ca sa reusesti sa stapanesti situatia.

problemele mele au inceput cam in jurul la 1 an dupa ce am nascut insa la orizont se prevedea mutarea intr-o casa noua, neterminata - deci mult de munca inca, alergaturile dupa mobile si finisaje incepusera deja, parca nu mai faceam fata la ritm si in viitor urma si mai multa munca.
nu mai tin minte cum a trecut, pur si simplu la un moment dat am inceput sa ma simt mai bine. cred ca cel mai tare m-a speriat ideea ca as avea nevoie de medicamente caci atat de rau nu mi se parea ca as fi.

ce te pot sfatui este sa ai activitati care sa iti faca tie placere si numai pentru tine: o cafea cu prietenele intr-o seara in care are sotul grija de copil, o baie cu spuma dupa ce culci fata, un shopping crash sambata dimineata singurica - orice te face pe tine sa te simti bine

eu sunt un animal tare social si daca ma izolez ma sui pe pereti. dupa ce am nascut, in perioada in care am stat acasa am vizitat diverse prietene, am facut o intelegere cu o colega sa vina la mine in pauza de pranz in fiecare saptamana, am mai iesit cu fata la cumparaturi (venea tati in pauza si ne lasa masina), orice numai sa nu stau in casa sau singura.
tu nu ai mamici de copilasi de varste similare cu care sa te poti intalni ori la tine, ori la ele, ori in oras cu carucioarele la o inghetata si o barfa?

alt lucru pe care as vrea sa il zic e ca pentru mine somnul e foarte important, daca nu dorm suficient ma simt foarte rau. nu inteleg de ce zici ca te enervezi pe fata dupa ora 22-23, copiii de varsta ei fac nani la ora aceea caci au nevoie de multe ore de somn. cei de aici ne invata sa avem program cat de cat pentru copii caci e benefic in primul rand pentru ei si apoi pentru parinti. noi culcam fata la 9 (se scoala la 8 dimineata, deci 11 ore). dupa 9 stam linistiti, vedem un film, citim, facem baie, orice. fata mea daca nu doarme suficient nu te intelegi cu ea si daca as tine-o pana la ora 22 ar fi obosita rau, la fel si a doua zi cand o sculam.
mie mi se pare foarte important timpul pe care il am la dispozitie dupa ce se culca, il folosesc sa imi scad turatia motoarelor ca sa pot adormi eu mai tarziu.

m-am lungit o gramada, dar sper sa iti fiu de ajutor. daca ai intrebari sau comentarii iti raspund cu placere.


Vacanta cu Laura in Romania

catrinik spune:

Eu cred ca poti sa incerci si niste Magne B6.
Din cite stiu ajuta.

musetto spune:

Eu am trecut prin asa ceva si deocamdata nu pot sa spun ca m-am vindecat complet. Tot ca tine, am avut si avem probleme multe, generate de faptul ca nu avem niciun ajutor, trebuie sa ne descurcam singuri. Pe langa bebe mai avem si doi pets care tb si ei ingrijiti. Deci cred ca in principal problema este de la lipsa de odihna, pt ca am observat ca atunci cand se intampla sa fiu mai proaspata dispare si depresia...

De asemenea, m-a ajutat foarte mult faptul ca am continuat sa merg la scoala, desi as fi putut intrerupe un semestru. Dar la indemnul sotului, am luat niste cursuri de doua ori pe saptamana si au fost pt mine ca o gura de oxigen pt cineva care se sufoca. E adevarat ca bebelina mea a trebuit sa mearga de la 6 saptamani la daycare, dar nu cred ca s-ar fi putut altfel, era atat de epuizant sa stau cu ea 24 de ore din 24, incat sigur as fi facut vreo greseala din oboseala. Ea e si genul care vrea numai in brate si nu ma lasa inima sa o las sa planga. Asa ca atunci cand e cu mine o tin mereu in brate :)

A, inca ceva: am luat (si mai iau inca) suplimente de ulei de peste, stiu ca sunt bune impotriva depresiei, pe langa faptul ca ajuta si la dezvoltarea creierasului lui bebe.

Mult succes, incearca pe cat posibil sa te odihnesti si vezi daca nu intervine vreo schimbare. Eu sper sa iti revii curand .

mami de Sonia Elizabeth (4 august 2007)

lorelaim spune:

Redai - - imi pare rau ca treci prin asa ceva - eu zic ca ar fii bine sa consultzi un medic si sa faci niste analize (complete/amanuntzite) pt ca intzeleg (din ceea ce ai postat) ca starea ta e destul de severa.
Eu nu stiu daca am trecut prin Depresie post-partum sau a fost doar f multa oboseala acumulat - datorata faptului ca nu am avut pe nimeni alaturi sa ne ajute si ne-am descurta singuri cum am putut. In primele 2 luni de viatza a bebelusei nu cred ca am reusit cu-adevart sa dorm mai mult de 2 ore legate/zii... Dormeam in scaunul de alpatat cu ea la piept (pe perna de alaptat mai precis) ca era f mica si dorea tzitzi la fiecare 2h si statea cu ea in gura vreo 45min de fiecare data... A fost o perioada f grea - eram pe trei carari de obo tot timpul (eram realmente zombi). Multzumesc lui Dumnezeu ca a trecut cu bine si ca am reusit sa iesim la liman. Dupa aceea a urmat mutarea in alta tzara... unde ploua tot timpul si e frig (de la -10/-5 grade iarna la 20 de grade vara... hai un max de 25 de grade cand e soare - adica 1/2 zii pe sapt in medie) deci e posibil sa ma fii afectat si SAD...
Uite aici am postat cateva articole care vorbesc despre metode naturale de ridicare a nivelului SEROTONINEI. Eu iau multivitamine si minerale si ma simt muuuuuuuuult mai bine... (dar indiscutabil ca, in cazul meu, lipsa soarelui nu pot s-o inlocuiesc cu nimic... :-()
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=119379&whichpage=1
Multa sanatate itzi doresc!

Lorelai

http://community.webshots.com/user/UndevaCandva

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

redai spune:

Fetelor mersi mult de raspunsuri.Incerc sa ma odihnesc, dar copilul nu vrea nici cum sa se culce mai repede de 11 seara.De ex aseara pe la 11 jumate (nu mai puteam de strigatele lui) am urcat cu sotul in masina si am umblat de nebuni prin oras 45 de minute pana a adormit.

David
www.hi5.com/friend/video/7575382--158238046--David--view-html" target="_blank">Stam in picioare


Intalnire 8 martie
Copilul se naste fara "instructiuni de folosinta".

lorelaim spune:

Redai - ma gandesc ca nu te "consoleaza" prea mult :-) dar sa stii ca si cu Gabisor am avut perioade cand afara dormea (NU in carucior ci numai la piept in marsupiu BabyBjorn - cum o puneam in carutz cum deschidea ochii si urla :-) deci o luam la loc la piept) si cand ajungeam in casa si o puneam in pat reactziona de parca o puneam pe... jaratec!
Am dat si noi ture cu masina pe stradutze neumblate cate 1-2h pt ca dormea asa bine in scaunul de masina ca pur-si-simplu NU cutezam sa o aducem acasa unde s-ar fii trezit si ar fii inceput circul... Am purtat-o in BabyBjorn pana pe la 11 luni cand avea 10kg si jumatate... Noroc ca dupa 12 luni a inceput sa mearga!
Multa putere itzi doresc si ai grija de tine!

Lorelai

http://community.webshots.com/user/UndevaCandva

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

lorelaim spune:

Sa nu uit - vestea proasta e ca dupa 18luni incep usor-usor anii numitzi "the terrible two" care implica tantrumuri... iar vestea buna e ca dupa vreo 3 ani si jumatate in sfarsit AI CU CINE DISCUTA SI CU CINE TE INTZELEGE! Cel putzin asa se pare :-) ca acum am un copilas mult mai calm si mai dispus sa coopereze si sa negocieze rezonabil.
Putere si sanatate sa ai ca in rest... o sa razbesti !

Lorelai

http://community.webshots.com/user/UndevaCandva

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

tatiana83 spune:

Redai, ai primit mail-ul cu adresa mea de messenger?

Toate bune,

Tatiana&Luca (12.12.2007)