S-a incheiat un vis...(partea a doua)
Raspunsuri - Pagina 6
Graviduta spune:
Cristina, dupa cum spuneam: cantareste compromisurile pe care esti in stare sa le faci. Parerea mea este ca o lasi, oarecum, pe psihologa sa aleaga pt tine. Cum adica la urmatoarea discutie "o sa incerce sa-si dea seama daca mai are rost sa continuam"? Ar trebui sa te sustina in alegerea facuta, oricare ar fi aceea, doar esti matura, nu sa spuna "gata, nu mai are rost, nu o sa va reveniti etc." cand, de fapt, poate tu o sa ai taria sa treci peste asta, bineinteles daca si sotul tau coopereaza si-ti arata ca merita. Sau cum ar fi sa-ti spuna psihologa acum ca "da, e bine, impacati-va" si peste catva timp sa treci din nou prin ce-ai trecut, Doamne fereste. Cred ca atunci prapastia ar fi si mai adanca pt tine. In fine. Esenta a ceea ce vroiam sa spun este ca trebuie sa alegi tu, nu sa-i lasi pe altii (psihologa, fetele de pe forum etc.) sa aleaga pt tine. Macar ulterior o sa te gandesti ca decizia luata acum a fost cea mai buna posibil la momentul la care ai luat-o, indiferent ce se va intampla ulterior. Cu toate acestea, trebuie sa ai o tarie de caracter deosebita ca sa iti recapeti increderea in sotul tau. Iar fara incredere, nu poti construi nimic.
Alina si 
Mara vrabioara (27 iunie 2007)
cristina_ana spune:
Graviduta, cand am deschis acest subiect, eu stiam foarte bine ce am de facut. Si cu toate astea, mi-a luat aproape o luna sa ma hotarasc efectiv sa plec de langa el. Poate daca nu eram "impinsa de la spate" de toata lumea, inclusiv de catre fetele de pe forum, ar mai fi durat inca mult timp pana sa ma hotarasc sa o fac, desi eram convinsa ca e cel mai bun lucru.
Nu e vorba ca ii las pe altii sa hotarasca pentru mine, dar eu simt nevoia sa mi se confirme ca deciziile pe care le iau sunt cele mai bune. Sunt intr-adevar o persoana care ezita foarte mult, niciodata nu actionez la primul impuls. Mi-e tare teama sa nu gresesc, sa nu ajung sa regret mai tarziu. Le intorc pe toate partile, iau in calcul toate variantele. Asa sunt eu. Si nu, nu am sa fac intocmai cum o sa imi spuna psiholoaga, dar o sa tin cont de parerea ei. SI nici nu cred ca o sa imi spuna ea ce sa fac, rolul ei nu e acesta, probabil ca ea o sa ma faca sa descopar singura ceea ce vreau cu adevarat.
Cristina, mamica fericita de bebe Andrei-Eric (26.07.2007)
Graviduta spune:
Eu iti urez mult succes si sa fii sanatoasa sa treci peste asta. Chiar o sa urmaresc subiectul si sper sa vii cu vesti finale bune, oricare va fi decizia ta. Alina si Mara vrabioara (27 iunie 2007)
absoluta spune:
Cristina , parerea mea este ca daca sotul tau o sa te faca sa-l iubesti din nou merita sa-i acorzi a doua sansa. E o sansa pe care o acorzi familiei tale. Faci acest lucru numai atunci cand ai toate probele posibile ca te-a facut sa-i acorzi aceasta sansa.
Vorbea cineva aici ca domne peste 10 ani poate sa o faca din nou.
Sa treaca ei 10 ani si pe urma vezi ce se intampla. Fii tare pe pozitie. Nu ceda usor. Vezi daca chiar merita sa va aibe din nou langa el. Pentru asta el are mult de "muncit".
Referitor la tine.....acum ca stai singura...ocupa-te de copil si in mod special de tine....fa-ti o schimbare, du-te la coafor, la cosmetica, da-ti cu o alta oja decat cu aia pe care o foloseai, schimba-ti coafura, schimba putin si stilul vestimentar...iesi cu prietenele (atunci cand el suna ar fi bine sa-i spui ca nu ai timp de el, esti in oras). Cheam-o pe mama ta sa stea cu copilul cand tu iesi (asta ca sa vada ca mama ta e langa tine si ca tu ti-ai schimbat stilul de viata)....
Sunt doar pareri...tu ia de la fiecare ce crezi ca e bine...
a_dina spune:
Buna, Cristina, sunt o mama care citind povestea ta, s-a regasit pe ea insasi acum aproape 4 ani, sau trei, sau nici eu nu stiu exact. Stiu cand a inceput povestea mea, dar nu stiu cand s-a terminat sau daca se va termina vreodata.Povestea de "iubire" a sotului meu a durat aproape 1 an, timp in care eu am nascut si mi-am crescut singura fetita, timp in care nu am spus la nimeni despre ceea ce se intampla in familia mea. A trecut ceva timp de atunci, iar eu cu sotul meu suntem acum impreuna alaturi fetita noastra. El ar face orice ca sa- mi arate ca ma iubeste, dar din pacate nimic din ce-mi spune sau ce face nu mai are valoare pentru mine. Tin la el, imi pasa daca e ok ( e tatal copilului meu la urma urmei!), dar de cate ori imi spune ca ma iubeste pe mine si pe copilul nostru, mai mult de cat propria lui viata si ca viata lui fara noi nu ar mai avea sens, ma gandesc la "cealalta" si la ce-a fost. E cosmarul vietii mele, am ajuns sa nu treaca o zi fara sa nu ma gandesc la ce a fost. imi doresc cu disperare inca un copil, dar nu cu el. Nu cu un om care atunci cand eu aduceam pe lume cel mai minunat dar de la D-zeu (pe care el si l-a dorit mai mult decat mine), iubea pe altcineva. Peste asa ceva cred ca nu o sa pot trece niciodata. Atata timp cat o sa fiu sotia lui, nu cred. Da.. o sa ma intrebi de ce nu divortez!. Pt. ca nu am curajul, pentru ca nu pooooot sa rapesc fetitei mele bucuria, fericirea care o are atunci cand este cu noi amandoi, cum ne strange ea in brate si ne iubeste si mai ales siguranta pe care i-o da iubirea lui mami si a lui tati. Acum stau sa ma gandesc ca atunci cand traiam exact aceleasi sentimente ca si tine, as fi avut curajul sa divortez, viata mea era altfel acum. Dar n-am putut.
Vreau sa-ti spun ca decizia pe care o vei lua acum, va fi decisiva pt. viata ta si a copilului de acum inainte. Sunt lucruri care se pot sau care nu se pot uita. Poate depine de felul fiecaruia de a fi.
Iti urez, putere sa treci peste aceasta trauma si bucura-te de minunea ta, pentru ca anii trec si niciodata nu va mai fi la fel.
aiuras spune:
Cristina eu nu te vad ca o problema in acest context. Nu ai buton de reset si nici de delete ca sa inghiti ceea ce iti spune sotul si sa te pliezi pe ceea ce trebuie asa cum spune psihologul. Nu este dealtfel recomandat.
Este frumoasa aceasta primavara a sotului dar vezi sa dureze mai multe luni ca sa poti sa te asiguri ca este sincer si ca tu chiar il vrei. Lupta pentru binele familiei tale, oricum ar fi acesta, cu sau fara el.
Tu ai te invatat lectia iertarii, grea lectie. In comparatie cu tot ceea ce trebuie sa ierti tu, schimbatul job-ului la sot est efoarte putin lucru pe care trebuie sa-l faca el. Sa simta si el ca plateste un pret, sa puna umarul, sa te asigure, sa te aline.
Este bine ca mergi la psiholog, vei afla si invata multe, iti vei lamuri niste prioritati si in final cred ca vei fi mai avizata cand vei lua hotararea finala.
Tu esti o femeie deosebita si nu un spatiu locativ. Trebuie sa te iubeasca pentru tine si sa simti iubirea si implicarea lui.
Succes!
Kehleyr spune:
Cristina eu o sa iti dau un sfat care nu sunt nici eu convinsa ca e bun, dar poate macar te gandesti la asta.
Daca sotzul tau se simte tradat prin faptul ca vorbesti pe forum sau cu prietenele si ca el nu face parte din acest cerc exclusivist, pentru el poate fi o problema foarte grava. Barbatii sunt foarte orgoliosi, toti, si sunt afectati de lucruri din astea. Cred ca de fapt intre barbati nu exista camaraderie si confidente la nivelul pe care il au discutiile intre femei.
Unde vreau sa ajung. Daca tu consideri ca relatia cu sotzul tau merita o sansa, poate ar trebui sa iei o pauza in confidentele pe forum. Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, stiu ca pe tine te ajuta mult, toate fetele sunt alaturi de tine si te sprijina, dar trebuie sa pui in balanta avantajele si dezavantajele a ceea ce faci.
Sunt convinsa ca si discutiile cu psihologul ajuta. Pe undeva este si normal ca lui sa ii fie mai usor sa discute anumite aspecte cu ea, o straina, poate o simte mai impartiala. Insusi faptul ca a acceptat aceasta discutie pentru mine este un plus in dreptul lui.
Ramane cea mai mare problema, a serviciului. Daca soztul tau este suficient de bun in ceea ce face si chiar si-ar gasi altundeva fara probleme, atunci fie nu se poate rupe de "cealalta", fie nu are suficienta incredere in el incat sa faca aceasta schimbare majora.
Eu te imbratisez cu drag si sper sa nu te superi pentru ce ti-am scris.
BalMascat spune:
cristina_ana, nu am eu experienta necesara dar am sa imi dau si eu cu parerea.
ati trecut amandoi prin grele incercari, poate ati simtit nevoia sa suferiti separat, fiecare in felul vostru. apoi tu ai ramas din nou insarcinata, probabil ca asta te-a ajutat sa mergi mai departe si sa fii din nou increzatoare in viata. insa el poate a simtit diferit. nu a mai simtit puterea de viata de a continua. se stie ca barbatii se exteriorizeaza mai putin, dar asta nu inseamna ca ei nu sufera. poate modul lui de a trece peste situatia voastra a fost sa se agatze de altcineva, de iluzia ca e iubit sau ca iubeste ceva in afara voastra. poate asta i s-a parut atunci o solutie sa poata merge mai departe.
eu nu sunt de acord (repet nu am trecut prin asa ceva) cu ideea ca cine a gresit odata va gresi la nesfarsit. poate cine a gresit a vazut ce pierde, a vazut ca nu ii trebuie altceva decat ce avea, si e dispus sa recastige totul.
sunt de parerea ca trebuie sa ii oferi o noua sansa, pe care singur sa si-o recastige. nu te mai gandi la ce a fost, nu te mai gandi ca te tradeaza, redescoperiti-va impreuna, porneste de la prezumtia de nevinovatie, stiu ca e greu...dar nu vad alta solutie. acorda-i din nou increderea ta, vezi ce se intampla.
din toate postarile tale mie mi se pare ca va iubiti mult. nu ar trebui sa te gandesti tot timpul la ce ti-a facut, e trecut acum, dati-va o sansa reala pt viitor. obisnuiti-va din nou impreuna la plimbarile cu bebe. luati-o cu pasi mici.
madau spune:
Cristina stai si gandeste-te bine cum e mai bine ptr voi, eu n-am ce alt sfat sa-ti dau din pacate, fa cum iti dicteaza inima. Eu am ales sa trec peste tot si sa-mi recapat increderea in el, el a promis ca vine acasa, sapt asta chiar a devenit alt om, e cel de dinainte. Sunt convinsa ca ne va fi bine in viitor, ne vom recastiga ceea ce am avut inainte....am facut asta pt ca asa am simtit, am simtit ca nu trebuie sa cedez si ca trebuie sa lupt pt relatia noastra. Chiar daca au fost perioade foarte negre....dar uite ca a venit soarele si pe strada noastra. Acum am terminat si ap de aranjat, sapt viitoare ne mutam si curand vom fi iar reuniti. Va doresc din tot sufletul sa aveti parte de tot binele din lume si sa fiti fericiti,impreuna sau separati, asa cum e mai bine pt voi.
Am sa va mai tin la curent cu vestile despre noi. 
Madau si 
Alexia Miruna (15 dec 2005)
www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567493374/" target="_blank">poze pana la 1 an, www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567398541/" target="_blank">de la 1 la 2 ani, www.flickr.com/photos/madau/sets/72157603478525150/" target="_blank">PARTY 2 ANISORI
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1b04435806e76a5905bfb2&skin_id=4&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet aniversar 
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2
