S-a incheiat un vis...(partea a doua)

ralualexandrei spune:

Si eu care credeam ca va merge bine,ca incercati sa va regasiti si sa o luati de la capat ,offff Cristina ce rau mi-a parut cand am citit aseara ca lucrurile s-au inrautatit.
n-am sa mai comentez comportarea ....dumnealui ca nici nu stiu cum sa-i spun pt ca un tata si un sot nu face ce a facut/face el.Vreau sa-ti spun doar ca tu trebuie sa faci ce-ti dicteaza inima si sa fii convinsa ca indiferent ce vei hotara tu asa va fi bine,pt ca viata ta nu o traieste nimeni altcineva si esti singura care poate decide ce e bine si ce rau.Te pup si iti doresc multa putere si cine stie cand revii in Bucuresti poate chiar ne vedem .

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3

BalMascat spune:

Problema voastra e una foarte dificila, nu neaparat pt ca ai fost inselata Cristina.
daca nu ati fi pierdut un copil, ar fi fost o poveste clasica, as zice.
dar acel punct e momentul cheie. acolo fiecare a luat-o pe un alt drum.
sora mea a pierdut un copil, vad cat e de dificil sa mearga unul alaturi de altul, si felul in care fiecare isi duce durerea. e firesc sa fim diferiti, sa simtim durerea diferit. sa facem greseli. bine ca s-ar fi putut ca Dan sa greseasca altfel, nu gasind o"nesimtita".
problema este ca, cristina nu il place pe cel de acum, cel care Dan a devenit. eu cred ca aici trebuie sa lucrezi daca vrei sa o recastigi.
sa lasi trecutul, sa te concentrezi pe cine esti tu acum. si pe cine e Cristina acum, ce doreste ea acum. ce ar putea sa o faca fericita.
discuta mult cu ea, scrie-i scrisori ei...personale, fara sa le citeasca tot forumul. intreab-o pe ea ce isi doreste de acum incolo, dar concret, nu....imi doresc liniste, fericire si sanatate.
claditi impreuna, cunoscandu-va pe cei care sunteti acum, nu traind din amintiri ca ii placea Cristinei ceva anume acum 2 ani. acea Cristina nu mai exista.
mie imi sunteti dragi amandoi si cred ca mai sunt multe de spus intre voi. sper sa puteti sa comunicati si sa mergeti inainte.

ruxandra_sb spune:

quote:

---

citat din mesajul lui cristina_ana
Stii, mi-ai amintit de sarcina de acum doi ani. Intr-adevar, el se purta asa de frumos cu mine. Imi mangaia burtica in fiecare seara pana adormeam, imi aducea zilnic prajituri, flori, imi facea poze#8230;La sarcina cu Andrei, a fost total schimbat. Din ziua in care i-am aratat testul de sarcina pozitiv, subiectul a devenit aproape tabu. Efectiv refuza sa discute despre copil, ma ignora, cu greu am reusit sa-l conving sa-mi faca cateva poze. Nu il mai interesa DELOC subiectul bebe. Daca vroiam sa-i mai cumpar viitorului copil ceva lucrusoare, le lua si le punea la loc in raft. Pe mine m-a afectat foarte mult acest comportament. Poate de-asta nici nu l-a iubit cand s-a nascut#8230;.Sau poate l-a privit ca pe o piedica in noua lui relatie.Probabil ca ne ura pe amandoi, se simtea obligat sa ramana acasa, cand sufletul lui era in alta parte.

---

Cristina_ana, eu ii inteleg comportamentul de la a 2a sarcina.. chiar daca pt tine a fost extrem de greu si aveai asa multa nevoie sa fie alaturi de tine.. si probabil nu poti sa i-l ierti. A fost modul sau de a se proteja de o posibila noua crunta dezamagire. Numai cine a trecut prin asa ceva poate sa intuiasca ce-a fost in sufletul lui. Nici vorba ca il ura pe bb, sau ca il privea ca pe o piedica. Sufletul lui nu era in alta parte.. sufletul lui era bolnav dupa moartea primului copilas.. Tu ai putut gasi o forma de alinare in aceasta noua sarcina, el nu.

Danutz, ai toata admiratia mea cum lupti pt familia ta. Bafta!



Are mama doi flacai.. Matei (6) si Grigore (1)

oocristina spune:

Danut13, scuza-mi indrazneala.

Chiar sunt constienta ca nu am nici un drept sa scriu acest post. Dar este vorba despre un copil si parca nu pot fi indiferenta.
Si au am o fetita, de aproape 8 ani. Ea a fost si este mai presus de mine. In orice decizie pe care am luat-o.

Inteleg ca sotia ta este ranita. Toata lumea face acum cerc in jurul ei si incepe sa arunce cu pietre in tine. Au si de ce, este adevarat, dar ... Dar mai presus de unul, trebuie sa stea familia. Familia intii, apoi componentii ei, fiecare in parte.

Stiu cum este sa fii sotia ta. Stiu cum este sa greseasca sotul. Stiu cum sunt prietenii - le voi fi vesnic recunoscatoare. Stiu cum este sa fii singura. Stiu cum este sa fim o familie.

Ca femeie, nu este usor sa ai un copil. Chiar nu este usor deloc. Si stii ce este si mai greu? Ca un copil este pentru toata viata. Adica ... nu este ca un animal de casa, cind se imbolnaveste sau ceva, gata.
Viata se schimba complet si dintr-o data tu, ca parinte, nu mai contezi. Conteaza doar copilul. Incepind cu cele 9 luni, cind il simti pe cel mic orice ai face. Si apoi, dupa nastere, toata viata se invirte in jurul lui.
Inainte esti Soarele, toate se invirt in jurul tau. Dupa nastere, devii un satelit, toate se invirt in jurul noului Soare -copilul. Si trecerea aceasta de la locul nr.1, la locul 2 pentru totdeauna, este ... uf, uneori insuportabila.
Trecerea de la femeie, la mama, de la libertate si responsabilitate proprie la responsabilitate externa - copilul, este de durata.

Trebuie sa intelegi ca sotia ta sufera. Traume foarte multe. Foarte multe. Sa faci un copil si sa nu fii apreciata, este devastator. Are increderea in ea la minus infinit.
Acorda-i timp. Cred ca este in starea in care, cu cit te apropii, cu atit te respinge.

Probabil si "prietenii" sunt mereu ... uf, nu comentez. Fiecare are propria parere, in functie de propriile frustrari. Cred ca si eu iti scriu pentru ca eu consider ca un copil trebuie sa creasca cu mama si cu tata. Copilul trebuie sa fie primul, apoi familia, apoi sotii, unul sau altul, nevoile lor.

Vreau doar sa iti spun sa ii acorzi timp sotiei. Timp maxim. Nu ii spune nimic, nu actiona in nici un fel. Fii acolo pentru copilul tau, ori de cite ori este nevoie, si atit. De cite ori incepeti sa va certati, lasa-o doar pe ea sa vorbeasca, sa se descarce. Spune-i: "stii care este parerea mea, nu mai am ce sa iti spun".
Ea are nevoie sa se limpezeasca, sa isi puna lucrurile in ordine.

Exista si riscul ca, daca acorzi timp, sa se inversunee si mai mult impotriva ta. Dar macar ea va consuma toate starile si toate nemultumirile.
Nu trage de ea. Cu cit tragi, cu atit se trage inapoi. Fii distant, dar in nici un caz arogant. Spune-i: "ok, am gresit, dar hai odata sa mergem mai departe. Daca nu poti, te astept, oricit timp ai nevoie, sa treci peste asta. Poate ca ai nevoie de mult mai mult timp decit iti acord eu acum. Ok, ia-ti tot timpul din lume". Si asteapt-o.

Ascult-o ori de cite ori te suna sau simte nevoia sa vorbesca cu tine. Nu ii raspunde taios, repezit, mai tare o inversunezi. Nu ii vorbi nici cind vine vorba de prieteni. Trebuie sa recunosti ca prietenii au fost acolo cind tu nu erai. Deci ei au acum un avantaj asupra ta. Pur si simplu spune-i doar ca TU esti sotul ei si TU esti tatal copilului vostru. Ca VOI sunteti o familie. Si ei doar prieteni.

Lupta pentru familia ta. Se merita, vei vedea!
Oameni singuri sau egoisti sunt o multime. Dar familii din ce in ce mai putine.
Si tu ai fost egoist in toata perioada dinainte. Acum poate ca sotia ta are nevoie de timpul ei de egoism. Acorda-i-l. Apoi, refaceti familia pentru copilul vostru si pentru voi. Atitia ani ati fost impreuna, ma indoiesc ca va place singuratatea.

Daca nu stii sa lupti, invata. E un razboi intreg, din multe, multe batalii mici, decisive fiecare.

monicabo spune:

Mie mi se pare de prost gust faptul ca domnul si-a gasit o amanta, asta in conditiile in care sotia suferise mult in perioada precedenta, din cte am citit... Dar deh, probabil ca din cauza asta, nu mai arata asa de bine, nu mai era "proaspata", si ca atare domnul a simtit ca e cazul sa-si gaseasca pe altcineva, si cum cel mai usor este sa inseli, i-a dat bice.
Ce mai conteaza cand te casatoresti, ca spui ca vei fi alaturi de celalalt "la bine si la rau"... astea-s poezii bag seama, care nu mai sunt credibile...
Frumos domnule, f frumos!

Este f greu sa treci prin momente dificile de una singura, si sotul nu numai sa nu-ti fie alaturi, dar sa te mai si insele!!! Ca deh, e mai usor pt ei..amantele sunt intotdeauna cu zambetul pe buze, disponibile, aranjate samd...

Sincer, nu am nici un pic de respect pt barbatii si femeile care inseala, chiar nici un pic de respect si intelegere.
Imi pare rau ca am fost mai dura.



Monica cu Andreea Ioana - 11 iulie 2007 Poze
Povestea sarcinii si a nasterii


si 21+ Ana Maria

Contrapunct spune:

Cristina- Ana, gandeste-te bine, bine de tot inainte sa faci gesturi definitive. Bineinteles, prietenii ti-au fost de mare ajutor atunci cand ai avut nevoie de ei si sfaturile de pe forum te-au intarit, atunci cand ai avut nevoie de tarie. Dar nici unul din acesti prieteni, virtuali sau nu, nu au trait povestea ta de iubire cu Dan si nu il vor putea inlocui atunci cand el va fi plecat, alungat de tine. A gresit, da. Dar acum regreta amarnic si face tot ce e omeneste posibil sa va recapete. Nu cunosc nici un barbat care sa accepte oprobiul public,intervenind pe acest forum. Probabil este o premiera pe forum. Se umileste de dragul tau si Dumnezeu stie ce orgoliu pot avea barbatii.
Poate prietenii tai sunt implicati in povestea ta si te sustin, dar asta se intampla acum, cat povestea ta e fierbinte si e un "caz". Peste 5 ani vor fi tot langa tine si te vor suna in fiecare zi sa vada cum te simti, singura? Ma indoiesc.
Daca e adevarat ce spune Dan, cred ca ar trebui sa ignori cu desavarsire sfaturile tip: "daca nu divortezi acum, cat esti tanara, nu te mai ia nimeni." Daca iti este scris sa te mai ia cineva, te va lua si la 50 de ani, daca ramai singura. Nu iti provoca destinul, asteptand de la el ceva ce iti spun prietenii ca e sigur ca se va intampla. Nu venim pe lumea asta cu project life niciunul.
Imi pari dura acum, pentru ca, probabil, toata lumea ti-a sugerat ca asa iti va fi mai bine. Poate iti face bine sa il vezi suferind.
Nu iti inchide inima, peste cativa ani, poate, duritatea ta de acum nu va valora nimic in comparatie cu suferinta ori singuratatea ta de atunci.

carla2005 spune:

Cristina, am citit povestea ta si o urmaresc d emult timp....nu am reusit sa gesesc cuvinte potrivite pentru a-ti scrie! Sper sa ai putere sa treci peste tot, indiferent ce decizie iei! Parerea mea e ca nu trebuia sa vorbesti cu amanta atata la telefon...femeile sunt parsive, mai ales astea versate, daca nu obtin ceva macar sa distruga...pentru "marea doamna" pe care si-a gasit-o sotul tau, care este comunicativa si etc...nu am cuvinte, probabil sotul tau si cu aia s-ar merita unl pe altul...pe bune!
Pentru Danutz...daca erai barbati adevarat iti puneai familia mai presus de orice, chit ca inselai asta era treaba ta, dar nu iti tarai sotia si copilul intr-un circ de genul asta! Nu stiu cum, chiar daca amanata a sunat de pe numar privat, tu totusi ai mai stat de vorba cu ea vezi doamne despre concedii! VAX! In secunda in care o recunosteai ii inchideai telefonul, normal ca "nesimtita" a mai sunat, si mai ales ca ea a sunat si noaptea apoi, mi se pare absurd, din bun simt nu suni noaptea, dar daca omul iti permite, ca de are probleme in familie si vrea sa si le rezolve si tu ca o femeie cu capul pe umeri te gandesti sa-i faci un bine, suni, de vina esti tu! Nu te cunoasc, dar cred ca trebuie sa te maturizezi, sa traiesi experiente pe care poate nu le-ai trait cand trebuia, nu stiu, asta e problema ta! Pana la urma esti si tu om si trebuie sa faci ceea ce te face fericit, dar daca poti raneste-i pe cei din jurul tau cat mai putin! Iar un om care , asa cum se zice, "scuipa acolo unde a mancat odata" ala nuprea are caracter (asta apropo de amanta cea "nesimtita").


mama din 16 nov 2006

Luna1 spune:

Danut ma uimeste cat de usor jignesti acum amanta cea care ti-a adus "fericire" in trecut.

Cristina ma bucur enorm ca esti mai bine, razbeste optimism din postarile tale asa ca pentru puterea de care dai dovada.

Refritor la comportamentul lui Dan in timpul sarcinii eu il pot intelege, a fost entuziasmat prima oara, a iubit, a facut planuri si a cazut de sus, probabil a doua oara a dorit sa ignore totul, sa se detaseze pana cand vede copilul viu si nevatamat. E adevarat tu ai suferit enorm insa comportamentul lui dovedeste ca si el. Poate si de aceea s-au intamplat mai tarziu toate, poate psihic nu era pregatit de o noua sarcina (eventual pierdere) si pierderea suferita deja va distantase.

Eu cred ca voi v-ati pierdut undeva dupa pierderea suferita, cred ca n-ati stiut sa suferiti impreuna si asta v-a dezbinat.

Eu sunt sigura ca veti lua hotararea cea mai buna pentru toti trei. Insa trebuie timp iar tu Dan trebuie sa ii ofer acest timp Cristinei.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

larissa_79 spune:

Cristina si Dan eu zic ca sunteti pe drumul cel drum. Si faptul ca va vedeti in parc cu copilul, chiar si la Brasov e de bine. Si eu sunt de parere ca ati avea nevoie de cateva zile impreuna, doar voi2, undeva. Asta daca ar fi posibil.

Cat despre prieteni. Sa fim seriosi. Eu sunt de parere ca un prieten adevarat nu ar putea niciodata sa iti zica sa divortezi. Cel mult ti-ar insira niste avantaje, dezavantaje te-ar sustine...dar nu te-ar indrepta spre divort. Sigur poate suna frumos...lasa ca gasesti imediat "altul".
Dar vezi tu "altul" asta vine si el cu niste ani in spate, cu niste femei, iubiri, trairi la activ. Si vine si ambalat frumos de tot....poate sa iti ia muuuuult timp sa descoperi ca nu e nimic interesant sub amabalaj. Eu pentru nimic in lume n-as face comparatie intre iubirea la 20 si ceva de ani si cea dupa o casatorie si 30 si de ani. Si asta pentru ca acum stiu cum sa sucesc destul de tare mintea unui barbat si fara sa ma agit foarte foarte tare. Stiu sa-mi prezint calitatile, as sti sa imi ascund defectele, as sti sa sucesc cuvintele sa iasa bine...etc etc. Si daca eu stiu...banui ca si un barbat stie la fel de bine.
La 20 de ani nu stiam si ce frumos a fost totul! Eu sunt idelista si cred ca iubirea dupa 30 si ceva de ani, in conditiile in care ai trait deja o mare iubire, e o mare iluzie si prosteala. Prosteala din care te trezesti mai devreme sau mai tarziu. Sigur ca sunt si exceptii, povesti frumoase...totusi eu am senzatia ca sunt un pic fortate. Dar, desigur asta e doar impresia mea.

In alta ordine de idei Cristina eu sunt aproape sigura ca daca voi2 va veti impaca tu ii vei plati lui Dan polita la un moment dat. Nu stiu daca cu aceeasi moneda dar i-o vei plati intr-un mod sau altul. Isi va primi si el portia mare de suferinta atunci. Cam asa se intampla in marile iubiri. Oricum, el, in sufletul lui stie asta.

P.S Pe mine nu ma uimeste ca Dan "jigneste" amanta. Banui ca daca ar fi vorbit-o de bine tot n-ar fi nimerit-o nu?

Se poate sa iubesti un om, sa stai cu el o per si omul sa devina nesimtit si sa simti nevoia sa i te adresezi chiar cu acest apelativ. Adresarea lui Dan referitor la amanta mi se pare sincera si chiar ok! Asta dupa cate interventii "gratuite" a avut respectiva.


Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/

www.sonia.as.ro" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia!

Contrapunct spune:

Foarte bun P.S.-ul Larisei. Nu era mai binevenit ca Dan sa isi vorbeasca fosta amanta de bine, nu? Acum, cand o vorbeste de rau, inchipuindu-si, probabil ca asta vrea sa auda Cristina, a nimerit-o tot prost.
E intr-o asa situatie, ca orice ar face, tot rau iese...