Copiii secolului 21

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

capcaunul spune:

quote:
Originally posted by irinai
Eu nu cred in fericirea ce tine de atitudine. Nu cred ca daca am locui intr-o garsoniera si ne-am petrece concediile la Govora intr-un hotel de 1 stea in loc de Miami la 5 stele( no offense pt Govora, a fost priul exemplu care mi-a venit in minte), am fi mai fericiti.

Culmea este ca pentru unii un concediu la Govora la o stea chiar este mai placut decat unul la Miami la 5 stele. Fericirea nu poate fi cuantificata in numarul de icre negre de pe platou, latimea plasmei din camera de hotel, adancimea jacuzziului din fata lui si numarul de top-modele de pe plaja. Sunt si oameni care au alte criterii. Criterii ce tin mai mult de suflet, de sufletul lor si al celor din jurul lor.
Societatea promoveaza in prezent un singur model, cel de "om de succes" in detrimentul adevaratului model, al omului obisnuit. Societatea este perversa, caci in absolut orice conditii numai un mic procent din membrii ei pot atinge acest model promovat cu insistenta, model care este viabil numai prin raportare la masa mult mai mare a aspirantilor. Ea nu are nevoie de oameni fericiti in lumea lor simpla ci de o multime de oameni nefericiti care sa munceasca in speranta unui loc la masa fericitilor. Cine munceste mai mult are sanse mai mari. Exact ca la 6/49 unde cu cat potul este mai mare si mai frumos ambalat la TV un numar mult mai mare de pofticiosi se inscriu cuminti la coada de duminica de la agentia loto renuntand la plimbarea in parc pentru a admira frumusetea naturii renascute odata cu venirea primaverii. Societatea de consum n-are nevoie de oameni simpli, fericiti intr-o lume simpla si prietenoasa ci de carieristi incrancenati, vesnic banuitori ca cineva le poate taia calea si agasati de ceea ce i-ar tine din drum.
Mai multe sondaje, pe cat de serioase pe atat de surprinzatoare, au indicat ca oamenii din Bhutan sunt printre cei mai fericiti din lume. Si nici nu-si doresc sa renunte la stilul lor arhaic de viata. Oare de ce?

kariguld spune:

capcaunule, felicitari, bine spus !!!!

irinai, in ce fericire ar trebui sa credem? cea a contului in banca? a marimii casei?? a nr de vacante petrecute la Miami?
cine crede ca poate avea toate lucrurile, orice si oricat de mult, se insala amarnic.....caci, undeva va pierde, cineva va avea de suferit!
cunosc oameni cu bani multi si afaceri prospere, dar care nu sunt fericiti, nu se pot bucura de ceea ce au.... de ce??? nici ei nu stiu....!!
mai stiu parinti care au oferit de toate copiilor, ca sa nu le lipseasca nimik, inca de mici le-au dat totul, iar copii au ajuns sa creada , acuma adolescenti fiind, ca totul li se cuvine si nu trebuie sa depuna nici un efort pentru ceea ce vor!
o statistica de acum vreo 2 ani spunea ca doar 3% din romani castiga foarte bine! dar asa cum spunea si capcaunul, "societatea nu are nevoie de oameni fericiti in lumea lor simpla ci de o multime de oameni nefericiti care sa munceasca in speranta unui loc la masa fericitilor."si adaug eu, sa castige cat mai mult ca sa fie "in rand cu lumea".

eu ma intreb, cat vom putea darui copiilor ceea ce vor??? avem vreo siguranta si certitudine ca putem face asta pana vor ajunge ei mari?? cine ne garanteaza ca maine vom mai fii in viata si vom mai munci??
nu cumva am inversat valorile?? sa aiba si copii mei ce au ai altora? sa fie si ei in rand cu ceilalti copii??? cu ce pret??? de unde stiu eu in ce mod au cumparat alti parinti "de toate" la copii lor?
in goana nostra nebuna sa ajungem in varful carierei, sa avem cat mai mult, uitam sa ne mai bucuram de lucrurile simple, uitam adevaratele valori!!!
Fericirea tine de atitudine!!!

Kari

irinai spune:

Kari, voi aveti dreptate si sunt complet de acord cu ce spuneti.
Ce incerc eu sa subliniez este ca toata discutia ramane la nivel teoretic. Ne plangem ca muncim mult, dar niciunul dintre noi nu renunta la stilul de viata pe care il are sau si-l doreste sa il aiba pentru a descoperi ca "fericirea tine de atitudine". Pentru ca nu tine...

bonamea spune:

Dupa ce anii trec si fiecare decide cum sa petreaca timpul mai mult cu familia sau mai mult cu serviciul iata ce am vazut in zilele noastre
COPIII TOT REPROSEAZA PARINTILOR,astfel
1) cei ai caror parinti isi dedicasera timpul profesiei si banilor-la majorat le reproseaza ca au petrecut prea putin timp cu ei,ca le-au simtit lipsa
2) cei a caror mame ,in general,au stat mai mult pe-acasa ca sa fie bine familiei,dar veniturile au fost mai mici,sau pozitia sociala nesatisfacatoare,le reproseaza parintilor ca nu s-au implicat mai mult in viata sociala,perfectionare profesionala,ptr.venituri mai mari
Asa ca ,oricum o dai, tot nu-i bine.
Cel mai bine e asa cum ne e noua ,parintilor,bine si cum credem ca e mai bine ptr.educatia si sanatatea copiilor nostri.Eu am ales sa ma ocup mai mult de familie si sunt satisfacuta acum,sa zicem la capatul drumului.Copii sunt majori,sanatosi si fara vicii(droguri,alcool,anturaje proaste,fumat).Nu regret ca am ramas un om de rand,ca am renuntat la afacerea mea mica,la perfectionarea profesionala.Am alte satisfactii care ma fac sa ma simt implinita-COPIII.E GREU ,DAR E FRUMOS.
Copii neglijati,lipsiti de prezenta parintilor sunt afectati,devin adulti cu probleme.Acesti indivizi creeaza probleme si celor din jurul lor.
Fiecare alege cum ii place sa-si creasca copii,dar sa nu regrete mai tarziu cand nu se mai poate repara nimic.Copilul nu e o jucarie pe care sa o repari sau sa o inlocuiesti cu alta noua.Pastrati-o cu grija.

ni-na spune:

E o arta sa echilibrezi aceasta balanta........ca uneori inclina mai mult catre munca dar ii oferi un nivel de trai ridicat,ca uneori inclina catre familie si urmeaza slalomul scadentelor si stresul evident,insa aici ne aflam pe un forum DESPRE COPII,noi cei si cele care activam aici o facem sa invatam sa oferim copiilor ce-i mai bine pt ei,alminteri am sta pe site-uri de jocuri,sau am citi carti on-line.Nu-i nevoie de articole sa ne spuna ce stim deja:vrem binele copiilor nostri.Irinaipt tine

kariguld spune:

vb despre fericire, in general!
nu despre fericirea unei cariere de succes prin munca de la 08 la 22!!! nici despre fericirea pe care ti-o dau banii!!!

Kari

irina.c. spune:

recunosc ca nu mi-as da sufletul la servici pentru ca sa plec in vacanta la Miami.Si sunt sigura ca fetitele mele sunt fericite sa invete zilnic geografie alaturi de noi folosind atlasul, decat sa invete geografie o data pe an, in vacanta, si cu ocazia asta sa ne mai vedem si noi la fata . Desigur, in principiu ne-ar place si noua o vacanta scumpa , dar n-am sacrifica viata de familie pentru asta. Irina, mami de bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007)
am blog

Elise spune:

w vorba pina la urma de adaptabilitate. Nu exista o solutie universala.
Eu am trecut prin ambele extreme: si cariera care presupunea "stat"la job cite 14 ore din 24, si meditatzii transcedentale intr-o poienitza verde, ca doar fericirea tine de atitudine...
Ei bine, nu tine NUMAI de atitudine, si nici NUMAI de bani. Fericirea consta in echilibru. Si asta inseamna sa imbini jobul si familia intr-un mod armonios pentru tine si pentru ai tai: atunci cind iti vezi copilul trist pentru ca ii e dor de tine, e normal sa iei masuri. Atunci cind vezi ca el n-are ceva ce ceilalti au, iar e normal sa iei masuri: am eu asa o vaga banuiala ca fie-mea va ajunge la virsta la care faptul ca sint eu acasa nu ar compensa faptul ca toate fetitele au nu stiu ce tip de role si ea nu. Si prezenta mamei e supraapreciata, asa cum si importanta banilor este supraevaluata. In realitate, sint necesare ambele intr-o anumita masura.