Testamentul
Raspunsuri - Pagina 3
Banti spune:
Cred ca asta e chiar un subiect care are legatura cu credinta personala. Persoanele credincioase cu adevarat nu cred ca se incinereaza sau cel putin nu daca e crestin, musulman sau iudeu pentru ca exista credinta in viata de dupa moarte. Nu stiu cum e la budisti sau hindusi dar parca acolo exista incinerare.
Eu sunt crestina, cred in viata de dupa moarte, in mintuirea sufletului prin jertfa lui Hristos si in faptul ca trupurile noastre vor fi recuperate cand Hristos va veni sa judece vii si mortii si celor care au crezut in El si L-au urmat le va da un trup nou, un trup minunat, de slava.
Eu cred ca incinerarea - in crematoriu - este foarte sinistra. Iti dai seama cum e sa mirosi a carne arsa? Brrr...Am citit odata un articol despre inmormantarea cuiva cunoscut incinerat la crematoriu si mi s-a parut foarte trist totul.
Dar sint de acord cu donarea organelor daca astfel as putea salva o viata.
Eu cred ca e bine sa meditezi mai profund la acest aspect pentru ca de fapt moartea nu e a trupului. Inca din viata aceasta alegem daca vrem
sa traim vesnic sau nu. Asta e parerea mea. E important si sa ne gandim unde ne inmormanteaza dar si mai important este unde va fi duhul nostru apoi.
Alexa Ioana spune:
lemoni, m'am gandit la asta de cateva ori, dar nu am ajuns la nicio concluzie...
adica un lucru stiu cu siguranta: vreau sa se doneze organele care pot folosi altcuiva. asta cu certitudine !
referitor la ingropare vs incinerare... ingroparea mi se pare de'a dreptul sinistra... zicea cineva ca e bine sa fie un loc unde copiii/ cei dragi sa vina sa aduca o floare... eu as innebuni de durere sa stiu ca vine fii'mea cu flori si plange in fata unui morman de pamant sub care se afla ramasitele mele aflate in descompunere... poate o fi deformatie profesionala, dar pentru mine un cadavru este... pur si simplu un cadavru... trebuie respectat, dar nu idolatrizat...
si sunt ferm convinsa ca fetita mea nu va avea nevoie sa mearga la un mormant ca sa se poata gandi cu drag la mine dupa ce nu voi mai fi...
ma rog, asta e doar parerea mea... iar daca asta ma face mai putin ortodoxa, ok... imi asum raspunderea...
iar faptul ca ortodoxia interzice incinerarea... no comment ! imi asum si asta... si mai bine nu mai zic nimic...
anya spune:
Pot sa fiu putin sinistra? Si fara nici-o legatura cu credintele...cred ca o friptura (chiar arsa) miroase mai bine decat carnea putrezita.
Lemoni spune:
Da eram curioasa ce spuneti voi desi mie imi e frica nu stiu ce as face inca. Nu sunt inca decisa ramine de vazut.
Marilena12 spune:
Lemoni, de ce te gandesti de acum la asta? Mai ai multi ani de trait. Stiu, imi vei spune ca nu stim niciodata cand vine moartea, cam banuiesc si ce te-a determinat sa te gandesti la asta, dar sfatul meu este sa fii mai optimista si sa te gandesti la cum sa traiesti cat mai frumos, pentru tine si familia ta, pentru copilasi. Cand murim, nu raman prea multe variante...
In tot cazul, sfatul meu este sa nu optezi pentru incinerare, nu-ti va face nici un bine in plus fata de varianta clasica, traditionala a inhumarii! Atunci nimeni nu mai simte nimic, nici foc nici vierme. Insa s-ar putea ca incinerarea sa te afecteze dincolo de moarte, ma refer la latura spirituala, la mantuire, la felul cum urmam lui Hristos...Doar esti crestina, crezi in inviere si viata vesnica.
Marilena
Blogul meu
Lemoni spune:
Marilena cum am spus mai la inceput totul a plecat de o aplicare pt testament, aici e bine sa il ai la orice varsta mai ales daca ai copii, acolo a fost pusa si intrebarea asta care mi-a dat de gandit, niciodata nu m-am gandit inainte de asta la moarte.
cici spune:
Ma gandesc la bietii crestini-ortodocsi care din nefericire, au murit arsi de vii ,in accidente ,incendii sau alte catastrofe.
Sa inteleg ca acele suflete sunt condamnate sa nu se mantuiasca ,sa nu mai aiba parte de viata vesnica...?
Stanescu spune:
Eu sunt agnostica, asa ca nu stiu daca opinia mea are relevanta.
Clar, eu prefer incinerarea: curat, cilvilizat si eventual poa' sa ma tina fi-mea pe televizor dupa aia.
Cat despre tipii aia in rochii negre, daca prind pe vreunul pe langa mine, ma ridic de pe nasalie sa imi bantui rudele care l-au chemat.
b.nica spune:
Eu ma gandesc numai la egipteni cat s-au obosit sa faca piramide si inbalsamari sofisticate!
Cultul mortilor la ei ar trebui analizat si dupa aceea comparat cu filozofia dacilor care trageau un chef de zile mari cand murea cineva de-al lor.
Marilena12 spune:
quote:
Originally posted by cici
Ma gandesc la bietii crestini-ortodocsi care din nefericire, au murit arsi de vii ,in accidente ,incendii sau alte catastrofe.
Sa inteleg ca acele suflete sunt condamnate sa nu se mantuiasca ,sa nu mai aiba parte de viata vesnica...?
casuta cu pitici
Acei crestini ortodocsi care au pierit ca victime ale unor incendii se mantuiesc numai daca viata lor a fost una vrednica de mantuire. Si mai cu seama daca pana la momentul napraznic al mortii s-au pocait si au avut suficiente fapte vrednice de mila lui Dumnezeu incat Acesta sa ii primeasca de-a dreapta Lui. Aici putem exemplifica daca este cazul, situatii anume in care exista o legatura intre felul mortii si viata vesnica: daca s-au stins incercand sa salveze alta viata, sau daca au fost ucisi pentru credinta in Dumnezeu sau daca nevinovati fiind au fost ucisi miseleste de un criminal fara Dumnezeu, etc. Dar in general felul in care au murit nu are o legatura directa cu viata vesnica si mantuirea lor. Ceea ce doresti sa stii tu, are legatura cu invierea mortilor in trup, la a doua venire a lui Hristos cand va fi si Judecata universala vestita in Sfanta Scriptura. Si la aceste intrebari firesti de altfel pt orice crestin iubitor de Dumnezeu, ne raspunde cel mai bine Sf. Ap. Pavel in cele doua epistole, I si II catre Tesaloniceni, precum si in cap. 15 din I Corinteni.
Alta e insa situatia cu cei care aleg alt tratament pentru ramasitele lor pamantesti, adica unul care presupune mai putin respect fata de creatia lui Dumnezeu asa cum vad eu, ca ortodoxa, incinerarea. Practica crestina, conforma cu randuielile scripturistice este inhumarea in pamant insotita de rugaciunile bisericii, prin care si dupa moarte marturisim apartenenta noastra la Biserica lui Hristos.
Mai multe aici: http://www.dervent.ro/biblia.php;
Marilena
Blogul meu