nevasta , amanta , prestatoare de servicii intime
Raspunsuri - Pagina 6
coltofeanu spune:
quote:
Originally posted by Elise
coltofeanu: dragoste = iubire e una, pasiune sau atractie e altceva. Toate relatiile pornesc de la atractie, compatibilitate, etc. Sentimentele apar in timp, daca apar. Tu iei in considerare doar cele doua extreme: sau se iubesc de nu pot trai unul fara altul, sau cineva plateste pe altcineva.
Balanta,
eu as deschide subiectul, dar nu stiu care e intrebarea. Ca eu n-am nici una. Mi se par lucrurile clare. Daca iubesc pe cineva, asta complica tot si nu incap compromisuri: daca nu, pot sa iau lucrurile en detail. Caz care poate fi chiar cel mai fericit. Daca nu fericit, macar linistit. Depinde cum privesti.
"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa
Daca nu exista sentiment de la inceput... slaba speranta sa apara pe parcurs.Ai dreptate, sunt doua extreme. Dar, care ar fi situatia de mijloc ? Sexul ocazional fara dragoste ?
Elise, sa inteleg ca tu nu faci compromisuri din dragoste, din iubire? Ai spus ca daca iubesti pe cineva, asta complica tot si nu incap compromisuri.. Exemplifica, te rog. Balanta cred ca se referea la un subiect de genul " Cate compromisuri suntem dispuse sa facem din dragoste. Sau care ar fi "limita" de compromis acceptata de o femeie pentru a fi iubita, a iubi sau a nu rani copiii in cazul unei casnicii cand femeia nu se simte implinita." Cred eu...Cel mai bine Balanta ar deschide subiectul, eu cred ca are talent si este o femeie matura care a invatat foarte multe de la viata.( avatar cu pupici ... nu pot se folosesc, dar am scris)
Elise spune:
Coltofeanu,
eu tocmai cind iubesc nu sint dispusa sa fac compromisuri. Si stii de ce? Pentru ca atunci orice gest al LUI capata proportii catastrofale si ma face praf si pulbere din lucruri pe care, venind de la alti oameni, le-as percepe drept inofensive.
Drept urmare, NU POT sa fac compromisuri si nu pot sa trec peste neintelegeri, tradari, necomunicare tocmai atunci cind ma implic sufleteste. Nu cind nu ma implic.
Am avut si relatii in care eu pur si simplu n-am iubit. Una a durat vreo trei ani. Totul era ok bine merci, numai ca n-aveam nici un sentiment fata de el: imi placea, si atit. Era dragut., destept, galant, ne potriveam din toate punctele de vedere, n-a existat "scinteia". Dupa trei ani i-am spus pa ca si cum i-as fi spus ca ma duc sa cumpar paine.
Asta e.
Se poate intimpla si asa - in ce ma priveste, chiar tind sa cred ca pot mentine mai mult si mai bine o relatie in care nu pun suflet - pentru ca nu ma afecteaza, nu dramatizez, nu reactionez exagerat, nu ma raneste.
Asta ca sa intelegi in context la ce ma refer prin "a fi cu cineva pe care nu-l iubesti".
Lipsa iubirii nu exclude lipsa respectului, a preocuparilor comune, a potrivirii dintre cei doi. De dinafara, probabil nici nu poti face diferentza. Diferentza... se simte. Atit.
coltofeanu spune:
quote:
Originally posted by Elise
eu tocmai cind iubesc nu sint dispusa sa fac compromisuri. Si stii de ce? Pentru ca atunci orice gest al LUI capata proportii catastrofale si ma face praf si pulbere din lucruri pe care, venind de la alti oameni, le-as percepe drept inofensive.
Drept urmare, NU POT sa fac compromisuri si nu pot sa trec peste neintelegeri, tradari, necomunicare tocmai atunci cind ma implic sufleteste. Nu cind nu ma implic.
"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa
Si in cazul in care nu faci compromisuri, oricat l-ai iubi dar daca te-a dezamagit... nu ii spui tot PA ? Si in cazul asta este foarte dureros, nu e ca atunci cand mergi la paine.
Pai gesturile lui nu ar trebui sa capete proportii dezastruoase, se spune ca dragostea este oarba, nu mai vezi gesturile nepotrivite... La tine este invers ? Atunci le vezi pe toate si ti se par dramatice?
Vezi tu, cand iubesc unele femei sunt in stare de orice compromis numai sa fie impreuna cu persoana iubita. Sunt in stare se IERTE orice comportament nepotrivit, unele chiar nu le vad calitatile negative, il roaga sa vina acasa dupa diverse aventuri, spera din tot sufletul ca se va schimba... ceea ce nu se va intampla, dupa parerera mea. .... tind se cred ca asta totusi nu este iubire ci dependenta... ele spun ca e iubire.
Si eu sunt ffff radicala in cazul unor dezamagiri mari... cand am spus NU, NU ramane, oricat de mult a-si tine la persoana respectiva. Dar, de ce sa nu recunosc, compromisuri mai mici sunt in stare sa fac din dragoste, de ce nu ? Sa pierd o dragoste pentru un gest care mai tarziu mi-ar parea un fleac ?
Elise spune:
quote:
Pai gesturile lui nu ar trebui sa capete proportii dezastruoase, se spune ca dragostea este oarba, nu mai vezi gesturile nepotrivite... La tine este invers ? Atunci le vezi pe toate si ti se par dramatice?
exact.
Dar sintem offtopic rau, pentru filozofari pe tema asta ar trebui deschis celalalt subiect, intr-adevar....
zepellina spune:
quote:
Originally posted by Elisequote:
Pai gesturile lui nu ar trebui sa capete proportii dezastruoase, se spune ca dragostea este oarba, nu mai vezi gesturile nepotrivite... La tine este invers ? Atunci le vezi pe toate si ti se par dramatice?
exact.
Dar sintem offtopic rau, pentru filozofari pe tema asta ar trebui deschis celalalt subiect, intr-adevar....
"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa
ufff, nu sunt singura care simte asta
