Simt ca nu ma pot
Raspunsuri - Pagina 2
An-ka. spune:
roxana, noi ne-am mai intersectat pe la diverse topicuri, daca-mi amintesc eu bine...
si uite ca te gasesc si aici, unde intrasem ca sa scriu taman ce scrisesi tu! mi-ai citit gandurile? si voi toate, care sunteti in aceeasi situatie? singura diferenta e ca eu inca nu-s la serviciu, sunt tot acasa cu cea mica - adica cu amandoua, si nici casa pe pamant nu cred ca vom avea prea curand...
stau de vorba cu fete pe care le mai cunosc, le cer sa-mi povesteasca "din casa", nu pt ca mi-ar placea cumva barfa, ci in speranta ca daca vad ca e la fel si la ele, si la voi, poate ma resemnez ca asa trebuie sa fie. dar oare, ASA TREBUIE SA FIE? 
chiar trebuie sa ma resemnez?
pe de alta parte, caut alte pareri si ca sa-mi confirme ca sunt sanatoasa la cap chiar daca am ajuns aici. pt ca ma tot auto-psihanalizez si am ajuns la concluzia ca totul se datoreaza faptului ca am crescut fara tata (tatal meu a murit cand eu aveam 6 ani si mama nu s-a recasatorit, ne-a crescut pe mine si pe sora mea mai mica singura), ca nu am avut un model de tata in familie, un model de familie fericita, de casnicie reala, cu rolul impartite etc. dar inteleg ca e o problema comuna...
eu, una, am ajuns zilele trecute chiar sa schimb becuri, sa ung usa care scartia, sa repar masina de spalat (nu singura, dar m-am ocupat de problema si in cateva ore de zbatut pe la telefoane si pe net, era la mine un reparator care a rezolvat-o), asta pe langa cumparaturi, toate platile de utilitati, curatenie, mancare si tot ce mai stiti si voi, si pe langa ingrijit o fata de 2 ani jumate si una de 7 luni.
si unde clachez cel mai tare? la capitolul nervi. mi se pare ca ies foarte sifonata din toata chestia asta, sunt nervoasa cu ele, cu cea mare mai ales, care e la o varsta critica, cu multe ne-ascultari. adineaori am plesnit-o la fund de m-a durut pe mine mana, apoi am inceput sa plang si eu si s-o pup - comportament de om dus cu capul, din care ea numai sanatoasa moral n-o sa iasa, daca nu-mi revin si nu fac ceva sa ies din asta!
am inceput deja sa cochetez cu gandul de a merge sa caut ajutor de specialitate, un psiho-terapeut ceva...
m-am si reapucat de fumat, dupa ce crezusem ca am uitat obiceiul asta...
si tot asa!
si tare nu-mi place sa ma lamentez! mi se pare ca asta fac aici, dar voi, cele care sunteti in situatia asta stiu ca intelegeti!
acum 2 zile am fugit la un concert, l-am lasat pe sot cu fetele - si fireste ca s-a plans de mama focului a doua zi ca am uitat sa mai vin acasa, ca el a sters-o pe cea mica de caca, ca a treubuit sa-i citeasca povestea celei mari la culcare... etc., lucruri pe care eu le fac "by default", nici prin cap nu mi-ar trece sa le trec pe vreun raboj.
iar azi, de 8 martie, e la tara la o pomana cu parintii lui!
nu vreau sa-i arunc lui vina in spate pt situatia asta, e drept ca el munceste si aduce banii in casa, iar pe de alta parte, drept e ca e o treaba complexa, cu multi vinovati... dar chiar nu mai stiu ce sa fac! cum zici si tu, roxana, simt ca nu mai pot!
Anca, mamica Roxanei (26 august 2005) si a Ilincai (29 iulie 2007)
Poze cu noi: http://picasaweb.google.com/ilieancacristina
Blogul meu: http://ancailie.blogspot.com/
sanziana27 spune:
Si eu ma simt unori stransa cu usa si mi se pare ca tot ce fac e pe fond "mama-mama" sau "unde esti?vii putin?". Am inteles si eu, ca eu sunt mama, care sta acasa cu copii unul de 1 an si 5 luni si o burtica de 8 sapt, pana termin perioada de CIC, ca sotul e cel care merge acum la serviciu pt a avea noi de toate, dar.....seara vine tarziu, mananca si cat se relaxeaza si el la un film sau un meci, pana se apuca de treaba de birou....Dragos sta cu el....si devin surda
fetelor in alea 2 ore am impresia ca am fost in concediu. Si la fel procedez si in wkend, sotul sta cu copilul, cat eu stau pe forum, fac o baie tihnita....Ah si am inceput sa ma organizez altfel nu mai fac o multime de lucruri intr-o zi: azi gatesc, in alta spal, in alta calc....Parca e mai bine! Sa vad cum va fi si cu bebe2!!!!
8+ si mamica de Dragos (26.09.2006)
Amaya spune:
Anca, stiu ca mesajul tau nu este o intrebare insa, din punctul meu de vedere, in ritmul acesta te distrugi. Nu mi se pare normal sa iei totul asupra ta doar fiindca sotul munceste. Si al meu munceste insa absolut totul facem impreuna, impartim obligatiile si le rezolvam. A creste un copil/doi/etc. este o tot o munca fiindca te solicita la maxim fizic si psihic... nu mai spun cum este daca pe langa copii mai si lucrezi de acasa. De multe ori seara sunt mai obosita dupa o zi de "stat acasa" decat sotul meu dupa o zi de munca. Nu le mai face singura pe toate. Imi cer scuze, nu este o critica, insa in jurul meu am auzit de atatea ori acest scenariu incat simt ca explodez. Am crescut intr-o familie in care ambii parinti munceau insa atunci cand ajungeau acasa tata se trantea in fotoliu la televizor si mama robotea intruna pana pe la 1-2 cand pica rupta de oboseala. Si am jurat ca eu nu voi trai asa cu toate ca lumea din jur imi spunea ca sunt multe lucruri care sunt prin definitie de datoria femeii, de cand lumea. Cand m-am casatorit sotul meu era la fel ca tatal sau fratele meu, nu facea nimic, asa il invatase mama lui, ii adusese totul la nas, si, bineinteles se astepta ca si eu sa fac la fel insa, surpriza, eu eram o ciudata si avea de ales intre a se intoarce la mama, a muri de foame/sete/jeg sau a pune mana sa facem impreuna. A ales sa incerce ultima varianta si de 6 ani de cand suntem impreuna a realizat si el ca, de fapt, asta este normalitatea. Acum primesc priviri acuzatoare din partea soacrei fiindca puiul ei face tot ce "trebuie" sa faca o femeie: curatenie, mancare, schimba copii, hraneste copii, le face baie, le taie unghiile, intinde rufe, etc....rusine mie 
Acum 2 saptamani m-a lovit in fata un fapt pe care nu l-am realizat in ultimii 3 ani: sotul si-a luat o saptamana de concediu si la un moment dat l-am chemat sa ma ajute cu piticii sa le dam sa manance si raspunsul lui a fost "hai mai Oana lasa-ma si pe mine doar sunt si eu in concediu!"...la acest raspuns m-a lovit realitatea si l-am intrebat "dar eu cand intru in concediu?"...cred ca este inutil sa adaug ca s-a ridicat imediat si m-a ajutat.
Prin mesajul acesta nu vreau sa spun nimanui ca "vai ce bine si frumos este la mine, ce rasfatata sunt!!!" fiindca de multe ori trebuie sa lupt sa mentin starea aceasta de "colaborare echitabila", insa vreau sa spun ca asa consider eu normal sa fie o familie si nu unul rupt de oboseala, la limita depresiei, cu job permanent 24/24 si celalalt ca o floricica cu jobul de la 9 la 17/18/19 si gata responsabilitatile.
Imi cer mii de scuze daca mesajul meu supara pe cineva!
Oana, 
nazdravanul Andrei (18.02.2005) si 
Cristina (8.02.2007)
Comorile mele
Va astept la www.bijuterii-cadouri.ro
oanna3 spune:
eu nici nu stiu de unde sa incep...
de unde nu aveam nici o grija... am ajuns sa nu am nici o tihna / moment de relaxare...
dar sa nu exagerez: ma ajuta familia adica parintii , soacra, am mai avut si bone... dar nici care nu a rezistat... doar au incercat, mai pune si sotul mana adica face bani, se mai ocupa putin si de copii...
dar eu simt ca de aproape 3 ani nu am mai respirat, nu ma regasesc, nu mai sant eu ca persoana, uit sa gandesc pozitiv... nu mai gasesc resurse
am 3 copii mici cu care inca nu ma pot inhtelege si mult mult stres
ar trebui ca in vreo 2 saptamani sa inceapa tripletii cresa, dar oare se vor descurca... ei nu prea stiu sa ceara, sa explice ce vor... e drept ca am avut cateva bone si copii s-au obisnuit cat de cat cu persoane straine in jur dar eu am fost mereu cu ei ... nici o clipa fara mine
un alt stres sunt bolile pe care inevitabil le vor face... faptul ca tre sa ma intorc la lucru... un serviciu obositor, solicitant unde nu sunt dorita si unde mi-e groaza sa ma intorc... dar nu am incotro
si mai pune si sotul presiuni pe mine: sa conduc masina lucru pe care nu il doresc, imi displace total dar care e si el obligatoriu avand in vedere ca trebuiesc dusi si aduci copii de la cresa
si mai sunt multe de spus... nopti nedormite, copiii vor toti la mine in acekasi timp si nu ma pot imparti
tot ce vreau e un sfat, o incurajare, un umar pe care sa plang pt ca efectiv nu am cui ma destainui...ce n-as da pt cativa prieteni de suflet si un concediu
http://www.dropshots.com/triplets_RAI#date
http://www.dropshots.com/mihai3
http://picasaweb.google.com/mihaicaraghiaur/TripletiiMei
http://www.dropshots.com/oanna3
http://community.webshots.com/user/oanna3
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=92869 - povestea noastra
Oanna, mami de tripleti Rares, Andrei si Ingrid ( 20.06.2006)
http://b1.lilypie.com/3yvUp3.png
iubesc si sunt iubita
olympia spune:
E tare greu !Nici nu stiu pe care dintre mamicile de aici sa le incurajez mai intai...pe cea care a deschis subiectul sau pe cea care care trei bebei deodata.Stiu foarte bine prin ce trec, toate stim...Putini soti ajuta constant si pe termen lung.Ca niste copii, la primul semn de cedare isi iau vacanta de la treburile casei. Asta daca au ajutat vreun pic inainte.Tot timpul incearca si spera ca poate tine figura .Si daca tine la ei , de ce nu si la noi?Putem si noi sa tragem chiulul un pic, nu?Noua ne cerem voie sa renuntam un pic la perfectionism ca doar nu suntem robotei sa facem totul perfect si sa arate casa ca in poze mereu.Cui nu-i place ca nu e ordine sa faca.Ce ziceti de o mica greva?
roxanal spune:
apoi...ce sa mai zic..io stiam ca suntem multe...da nici chiar asa ...si daca eu ma plang..apoi..Oanna ce s amai zica, cu 3 odata?
la mine problema principala este ca sotul ma ajuta la tot ce fa..schimba copii, le da sa pape, spala vasele, intinde rufele..tot..tot..impartim totul frateste ..ei bine, pe mine de aia ma apuca amocul...in conditia in care nu mai exista imbunatatiri din acest punct de vedere, eu zic ca-i groasa...ideea este ca multe lucruri nu le mai fac..am renuntat sa mai fiu obsedata de cat de ordine este in casa...insa ma gandesc acum ca ma mut la casa, pana acum abia faceam fata la un ap. cu 4 camere, ma intreb ce-o sa ma fac cu 3 nivele, fiecare cat ap de 4 camere..de menajera..nu se pune pb, ca nu-mi permit.si asa am facut o multime de sacrificii cu casa asta..treaba se complica teribil de cand ne mutam, inclusiv cu faptul ca nu are cine s-o ia pe cea mare de la scoala...si eu nu stiu pur si simplu cum scot camasa..un after school ma costa 700 leri, bani pe care nu-i am...poate doar daca reusesc sa obtin noul post de conducere..dar e tareeee dificil..adica nu depinde de mine..asta alt motiv de stres..nu mi s-a intamplat niciodata sa nu pot sa-mi sustin cauza, in vederea angajarii pe un post..insa situatia este de asa natura, incat nu pot face nimic decat sa astept ca cineva sa decida ptr mine..si e tare frustrant, eu care sunt obisnuita sa iau fraiele in mainile mele ...
si ca totul sa puna capac, sambata...le-am trosnit pe fete, eu, care sunt total impotriva bataii, si n-as fi crezut vreodata sa ajung sa fac asta...le-am dat la fiecare cate o palma 
..si pe urma am plans o ora......pur si simplu am ajuns sa disper..si paradoxul este ca tocmai acum, cand ar trebui sa fiu foarte fericita...toata lumea ma intreba:in sfarsit esti fericita acum..iar eu tb sa raspund cu nu..si ..nici nu ofer explicatii, ptr ca majoritatea nu inteleg...pare oricum greu de inteles, de multe ori mi s-a reprosat ca sunt prea pretentioasa..ca vreau prea mult..si recunosc ca asa este..dar si eu ofer totul..si atunci..de ce sa nu am totul? aici nu vorbim numai de partea materiala...normal ca-mi odresc sa am mai multi bani...nu sa ma lafai, dar suficient cat sa nu ma intreb cu ce platesc ratele la banci, ce pun copiilor pe masa, cu ce platesc bona, etc...poate ca pur si implu am intrat eu in panica acum...cand sotul meu este foarte ocupat si stresat cu casa asta..sunt multe pb..si nu se comporta cum as vrea eu...el zice ca nu intelege nici el de ce se comporta asa..de ce, de ce...si cere ragaz sa scape de stresul major cu casa...chestia este ca mie mi se pare ca nu mai rezist mult..daca am inceput sa lovesc copilele, luminile mele in viata...desii va imaginati ca deja ma exasperasera...nu mi se pare o scuza..Teo este exact la momentele cu nu vreau, si cad face efectiv numai traznai, parca ar trai numai cu traznai, iar Maria parca ar trai pe alta planeta, trebuie sa trag de ea sa faca orice, incepand cu mancatul, imbracatul, mersul la scoala, lectiile..si pana la culcat ..off, ce ne facem oare? o punem noi de-o greva...da..ce anume cerem ?
filofteia spune:
quote:
insa ma gandesc acum ca ma mut la casa, pana acum abia faceam fata la un ap. cu 4 camere, ma intreb ce-o sa ma fac cu 3 nivele, fiecare cat ap de 4 camere..
Pai stai numai la un nivel si te simti la fel.
Din experienta proprie, noi avem o casa la tara in care sunt camere in care nu s-a intrat cu anii, poate o data la 6 luni sa mai stergem praful, asta in considiile in care mergem la fiecare sfarsit de saptamana acolo. SO.. de ce trebuie sa straluceasca toate nivelele???
roxanal spune:
aa, folofteia, apai nu tb sa straluceasca toate, insa la parter o sa cam stam, in living, pe urma la etaj sunt dormitoarele, si tot stam..iar la mansarda este locul de joaca al fetelor si dressingul
Lauraa spune:
Dragele mele, inutil sa va spun si eu aceeasi banda, pe scurt insa, am doi copii mici, locuiesc in alta tara ( nu am NICI un ajutor, sotul e mereu plecat -acum e de ex. plecat de ieri pana joi in alta tara). Copiii sunt cu mine 24din24, nu mi-i tine NIMENI nici macar 10 minute cat sa fac un dush. Am o afacere de acasa (online-shop) si foarte putine posibilitati de socializare. SUnt cum zice si ROxana, vesnic disponibila pentru toti, sofer, bucatareasa, menajera, asistenta medicala zi/noapte, partener de joaca,etc. Ca sa imi ofer cateva ore de respiro pe saptamana mi-am luat un job intr-un club (discoteca) si asa "scap" si eu de acasa. Poate pentru voi suna nebunesc si 
dar pentru mine a fost cea mai buna decizie. Desi e foarte obositor sa merg la serviciu dupa o saptamana super-plina, e in acelasi timp relaxant, si ai de unde sa te intorci 
. Ma deconectez de acasa, intalnesc alti oameni tineri, am colegi super, muzica, dixtractie, exact ce imi lipseste de ani de zile. 
filofteia spune:
quote:
aa, folofteia, apai nu tb sa straluceasca toate, insa la parter o sa cam stam, in living, pe urma la etaj sunt dormitoarele, si tot stam..iar la mansarda este locul de joaca al fetelor si dressingul
Pai nu mai bine stateai tu la bloc
si nu mai aveai atatea probleme... dar poti sa vezi partea buna..adica in living trebuie facut curat pentru ca acolo iti "intra" oricine..dar paturile pot fi lasate nefacute pana mai tarziu, in camera de joaca nu trebuie sa strangi mereu, caci fiind pentru joaca, nu trebuie stranse ca sa nu calci pe ele, cum se intampla la noi. Iar dressingul...sa fim seriosi, este ca un dulap mai mare...de cate ori ai facut pana acum ordine in dulap??? Da este mai mult de "lucru" primavara si de craciun, dar de doua ori pe an poate iti angajezi o menajera.In plus vei putea lasa copii in curte fara grija ca-i calca masina si poti face ceva in timpul asta, nu mai trebuie sa te duci in parc pentru aer curat, deci alt timp economisit.