"Mama, nu vorbi romaneste" !
Raspunsuri - Pagina 2
khristin spune:
Redi, ceea ce simte baietelul tau e oarecum de inteles, vrea sa fie ca ceilalti prieteni. Cartile de specialitate spun ca in special copiii mai maricei care emigreaza mai tarziu, sufera un adevarat soc cultural si trec prin faza de negare a identitatii lor. Teama de a fi ironizati, batjocoriti si marginalizati ii face sa reactioneze astfel. Lumea copiilor e destul de dura, si ei nu vor altceva decat sa fie acceptati, asadar sa vorbeasca aceeasi limba cu cei din jur. Cred ca tu va trebui sa-i explici mai pe indelete copilului ca sint multi oameni pe planeta asta care vorbesc cel putin doua limbi si nu sufera de nici o rusine, dimpotriva sint mandri de traditiile, si cultura lor. Poti sa-i dai si exemplul copiilor din parc care vorbesc alte limbi cu bunicii/parintii lor si pt. ca are deja cinci ani poti sa-i explici ca intotdeauna va avea un avantaj in fata prietenilor lui. Fetita mea, care e de aceeasi varsta ca baietelul tau, s-a nascut tot aici si preferential a ales sa vorbeasca engleza in majoritatea timpului, inca de la un an jumate de cand a mers in comunitate, desi noi am vorbit numai romaneste in acasa. Nici noi nu am fortat-o sa vorbeasca o anumita limba, si de altfel nu a avut niciodata sentimente negative vis-a-vis de romana, ea fiind de genul ei mai comunicativa si vorbareata 
. Intelegea dar raspundea numai in engleza. Si asta pana cand avea cam 4 ani si ceva si am mers in RO pt. vreo doua luni. Eeeei, si atunci i-am explicat, ca atunci cand va incerca sa se socializeze cu copiii din RO in limba engleza, nu va fi inteleasa si ca va trebui sa faca efortul de a vorbi romaneste. Vreo 2 saptamani am fost plecati noi in Franta, si ea a ramas cu bunicii. Ori de cate ori vorbeam cu ea la telefon ma surprindea cate expresii putuse acumula intr-o perioada atat de scurta. E interesant ca eforturile ei au inceput exact atunci cand a vazut ca altfel nu va putea interactiona cu copiii de acolo, si a vazut ca toata polologhia noastra capata sens practic. Culmea e ca de atunci vorbim in casa numai in romaneste, nu a uitat absolut deloc sa vorbeasca, si nu are deloc resentimente vis-a-vis de romana. Pt. ca are unii colegi spanioli la gradi, mai vine cateodata cu ceva expresii invatate de la ei, si ea ma intreba la randul ei cum se pune cutare lucru fie in romana sau in franceza. Culmea e ca intr-o zi mi-a spus ca nu stiu ce fetita de la gradinita nu stie nici romana nici franceza, si ea s-a simtit tare mandra de acest lucru 
, asa ca mi-am dat seama ca a internalizat si ea in sfarsit conceptul invatarii altei limbi decat cea vorbita in jurul ei 
. Cred ca lumea in care traim nu mai este micul "village" in care am trait/copilarit noi, iar conditiile in care ii educam noi pe ei difera in totalitate. Mult succes 
Cristina
noi, www.flickr.com/photos/khristin107/sets/" target="_blank">poze mai noi si AOB
Lauraa spune:
LAra inca nu incearca sa vorbeasca cu mine pe germana dar e clar ca e "limba ei preferata" desi cu mine sta cel mai mult si vorbim numai romaneste. Cand se joaca singura vorbeste numai in germana cu jucariile si mai nou si cu surioara ei (desi aici joc murdar si ii spun ca Louisa intelege numai romaneste ). M-am tot gandit si am ajns la concluzia ca daca vreodata va vrea sa vorbim si intre noi in germana o sa fiu de acord, pentru ca ea va avea in timp un vocabular mult mai dezvoltat in germana si va putea sa se exprime mai bine/liber in limba ei. De ce sa o opresc? Pana acum am fost absolut neclintibila dar cu timpul vad ca imi slabeste hotararea de a vorbi exclusiv romaneste.
redi spune:
Mamici, mamici,......
de ce pe mine ma macina rusinea asta ?
M-am gandit sa merg ,la vara in vacanta, la un psihiatru (sau psiholog ?) in Romania.
El vorbeste foarte bine si romana,simte in romana, si am impresia ca e dezorientat cand trebuie sa aleaga.
Chiar ieri , fiind duminica , am vizitat un parc unde erau 80 % straini ,care vorbeau fiecare in limba lor.
Nu i-am zis decat sa asculte cum vorbesc ceilalti , am stat pe banci , mancam dulciuri si asculta .
Ma intreba ce limbi vorbesc oamenii , i-am spus.
L-am lasat sa observe si l-am intrebat daca ar putea sa vorbeasca cu ei,daca il deranjeaza ca nu intelege limba lor....
Voi merge din nou acolo , sa vad cum reactioneaza, stiind deja ca nu ii intelege.
Daca el simte ca nu vrea sa se imparta intre romana si celelate limbi , bine ,accept ,dar trebuie sa stiu, sa fiu sigura.
Parerile voastre ma linistesc, intr-o anumita masura, va multumesc la toate pentru promptitudine.
Ati vorbit de "identitatea" unui copil, de criza de identitate, atunci faptul ca ii place sa joace roluri, sa schimbe vocile , sa fie alcineva, ar fi legat de refuzul de a vorbi romaneste.
El ar vrea sa nu fie asa cum e, cum se vede , ar vrea sa fie altul ?
Ii place teatrul , si sa se joace de-a teatrul, sa fie mijlocul de a exprima ce simte ?
Uf, mai iau pauza ...
Cand ma gandesc ca va veni "criza " adolescentului, care credeam eu ca e cea mai grea ...
BAIATUL_MAMEI
MissParker spune:
Nu stiu ce sfat sa dau, dar urmaresc subiectul cu mare atentie, fiindca in curand ma voi lovi si eu de chestiile astea.
Intentia mea de acum (dar cine stie ce ne rezerva viitorul) este sa vorbim initial in casa cat mai mult romaneste, fiindca germana va invata dupa aceea mult mai repede cand va intra la gradinita si va socializa cu alti copii nemti.
Ma mai gandeam sa aplic un truc: eu si sotul sa vorbim permanent in casa numai romaneste, ca sa-l stimulam sa invete daca vrea sa ne inteleaga. DAR ... ce ma fac daca apoi va schiopata la germana si nu va reusi sa se integreze printre nemti? Ca eu nu am probleme din astea, pe mine si unii nemti ma iau drept nemtoaica. Deci ce e de facut? Ca nici germana nu ma trage inima sa vorbesc cu el in casa, fir-ar sa fie!!
O sa incerc sa le alternez, mai bine zis sa am grija mai intai ca germana lui sa fie la un nivel bun, apoi sa-l stimulam in paralel si cu romana. Vazand si facand, fiecare copil e altfel, nu?
redi, te inteleg foarte bine si iti doresc din suflet sa gasesti o solutie acceptabila si pentru tine.
Felicia 
24+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
alba spune:
Si eu urmaresc cu atentie acest subiect,dar sfaturi din experientza personala nu prea pot sa-ti dau.
Darian nu s-a jenat nicicind daca am vorbit cu el in romaneste,iar Cassian e inca prea mic.
Dar ceva din mine imi spune,ca aceasta aversiune a lui impotriva limbei materne nu a venit din senin.
Cineva la influentat,ar fi bine sa afli cine anume?
Pacat,ca nu vrea sa vorbeasca,dar cred ca ii este si lui greu,ai rabdare.Poate ca intr-o zi vei afla acest "mister".
E o tema sensibila...acum e prea tirziu,revin.
Alba,mami de
Darian Valeriu *17.09.1999
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Darian
&
Cassian Teodor *04.06.2005
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Cassian
redi spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Nu stiu ce sfat sa dau, dar urmaresc subiectul cu mare atentie, fiindca in curand ma voi lovi si eu de chestiile astea.
Intentia mea de acum (dar cine stie ce ne rezerva viitorul) este sa vorbim initial in casa cat mai mult romaneste, fiindca germana va invata dupa aceea mult mai repede cand va intra la gradinita si va socializa cu alti copii nemti.
Ma mai gandeam sa aplic un truc: eu si sotul sa vorbim permanent in casa numai romaneste, ca sa-l stimulam sa invete daca vrea sa ne inteleaga. DAR ... ce ma fac daca apoi va schiopata la germana si nu va reusi sa se integreze printre nemti? Ca eu nu am probleme din astea, pe mine si unii nemti ma iau drept nemtoaica. Deci ce e de facut? Ca nici germana nu ma trage inima sa vorbesc cu el in casa, fir-ar sa fie!!
O sa incerc sa le alternez, mai bine zis sa am grija mai intai ca germana lui sa fie la un nivel bun, apoi sa-l stimulam in paralel si cu romana. Vazand si facand, fiecare copil e altfel, nu?
redi, te inteleg foarte bine si iti doresc din suflet sa gasesti o solutie acceptabila si pentru tine.Felicia
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Situatia e asa cum ti-o imaginezi, Miss Parker, si ca sa poti sti in ce limba sa vorbesti ca bebele sa inteleaga si sa prinda muzicalitatea limbii vei putea decide cand il vei avea in brate.
Nu poti sti dinainte daca ii va fi mai greu sau daca va asimila usor .
Eu am pus bazele limbii romane ,in primul rand , apoi am inceput metodic si distractiv celelalte.
Intre doi si trei ani jumatate a fost mai greu ,e si varsta la care abia incep sa vorbeasca inteligibil, pana atunci ei inteleg dar vorbesc "stalcit",iar vocabularul e foarte restrans.
Deci pot sa zic ca sunt foarte multumita ca am trecut de toate aceste greutati si baiatul a invatat sa se exprime in trei limbi , facand diferenta intre ele si folosindu-le corect.
Deci sa refuze dintr-o data una din ele , cea pe care a auzit-o din burtica fiind , mi se pare "bizar".
Adaptarea unui copil ,unei societtati, nu trece numai prin folosirea limbii , ca mijloc de comunicare.
Copiii nu au nevoie de a vorbi ca se se joace impreuna .
Pana la trei ani, eu am vazut parcul plin de copii care se pot juca impreuna fara sa inteleaga ce spune celalalt.
Depinde de caracterul si feelingul pe care il au.
Socializat de mic, intre copii de aceeasi varsta , se adapteaza natural , pur si simplu , fara a trece prin criza de identitate.
Daca acum, copilul meu are o "problema" , se intreaba cine e , incearca sa-si gaseasca locul , nu pot sa cred , deoarece el a trecut demult de faza asta.
Alba, cum ai reactiona daca maine copilul tau refuza sa vorbeasca romneste , desi azi iti spune clar : mami , te iubesc asa de mult.
Stiti , cuvantul Dor, cantat in romaneste, nu se poate traduce asemeni ,in alte limbi.
Azi copilul spune: mi-e dor de bunicii mei, iar maine refuza sa spuna asta pentru ca in in engleza , germana , franceza ,... bunicii nu il inteleg, si cuvintele nu isi mai au rostul.
Sunt copii si copii, si sunt parinti si parinti............
De asta vreau sa stiu cat mai multe pareri.
BAIATUL_MAMEI
b.nica spune:
Sper din tot sufletul sa nu ma considerati off-topic;eu le pun zilnic puilor mei sa vizioneze "Baby Einstein",sunt fascinati,au invatat sa numere la 19 luni;am incercat sa ma suprapun in romana dar nu pot tine pasul cu cel ce explica minunatele filmulete care nu se gasesc in RO.
I-am lasat sa se descurce cu ce aud; acum fredoneaza bucurosi melodia consacrata si numara in engleza.Am gresit? Cand o sa pot sa-i fac sa inteleaga ca sunt doua exprimari pt. acelasi numar?Sau, doua denumiri pt. aceeasi culoare sau animal?
maias spune:
Incearca sa-l intrebi daca nu cumva unul din colegii de gradinita a ras de el (sau a spus ceva rautacios) pentru ca vorbeste alta limba cu mama lui.
Eu am avut (si mai am) probleme cu fata la gradinita din cauza asta. Nu neaparat este vorba de rasism ci de invidie -de ce ea/el sa vorbeasca o limba straina si celalalt nu? Copiii pot fi destul de rai atunci cand vor. Si la varsta asta -si fata mea are aceasi varsta, ajunge un cuvant "gresit" (sau sa te uiti "gresit" la ei) si se supara sau li se pare ca se darama cerul 
.
Eu am incercat sa-i explic ca o sa aiba un avantaj daca invata o limba straina (pentru ea romana este din pacate limba straina) si cel mai usor o invata daca vorbim tot timpul. Si ca nu are importanta daca vreunul din colegii ei spune ceva, o face numai din gelozie. Poti sa incerci sa-i spui si ca tu vorbesti destul de bine cealalta limba, dar iti este mult mai usor sa-i explici in romana. Si ca trebuie sa fie mandru ca stie alta limba pentru ca oamenii mari il admira pentru asta (ia-l la "sentiment", este destul de mare ca sa prinda ).
luxe spune:
ce-o mai fii si in sufletul copiilor...off!! Eu pana acum,zic,ca am avut noroc! Vorbesc cu fetita in romaneste,tatal ei in italiana! De cateva luni merge la gradi si cum acolo vorbesc doar franceza...acum vine acasa si mi-ar vorbi doar pe franceza....dar nu o las...cand imi spune ceva, eu ii spun ca nu o inteleg sa-mi zica pe romaneste...si ea incearca sa-mi zica pe ro ! Mi-e chiar ciuda uneori ca stie mai multe in franceza..dar e normal avand in vedere ca doar eu vorbesc cu ea in ro !!! Oricum nu ma las,cu mine va trebui sa vorbeasca romaneste(pana v-a invata mama franceza:) )
Cristina_C spune:
Stiti ce mi-a spus copilul meu (5 ani)? Ca el SIMTE in romana. Asa si-a explicat el faptul ca, atunci cand e suparat sau cand il doare ceva sau, din contra, cand e foarte bucuros, numai in romana se exprima, asa e firesc pentru el, desi, in cea mai mare parte a timpului vorbeste germana - la gradinita, la joaca. De unde trag concluzia ca romana e limba lui "de suflet", "afectiva", s-o numesc asa. Limba in care eu, mama lui, l-am alintat prima data. Si eu simt acelasi lucru. Stiu ca, la urma urmei, romana, germana, engleza, franceza, etc, sunt limbi, pur si simplu, instrumente de comunicare si ca as putea sa transmit acelasi mesaj in oricare din ele, dar simt ca suna FALS sa-mi exteriorizez sentimentele fata de copilul meu in alta limba decat romana, limba noastra. Si e mandru ca vorbeste 2 limbi, cum spunea mai inainte corinadana. Eu l-am pus in garda ca, orice ar auzi, sa stie si sa sustina ca nu e cu nimic mai prejos decat altii. Are cel putin atatea sanse ca orice copil german. Cei care discrimineaza nu merita bagati in seama, nu trebuie sa-l domine psihic si sa-l faca sa-si piarda propriile valori, ar fi pacat.
Redi, eu cred ca cineva l-a influentat/complexat pe baietelul tau. De fapt, in primul tau mesaj, suspectezi si tu asta, si a spus-o si alba.