E CINEVA IN SITUATIA MEA
Raspunsuri - Pagina 2
hristina spune:
quote:
Originally posted by susurquote:
Originally posted by MissParker
"Solutiile" cu "fa alt copil" ma ingretoseaza. Sincer. A avea un copil este o strada cu sens unic, mai oameni buni: noi dam si copilul primeste!!! Voi nu ati stiut asta cand v-ati decis pentru un copil?
Hai mis Parker ca-ti catapultez o lamaie sa-ti tai greata.Nu a zis nimeni sa faca alt copil ci inca unul ." alt copil" e ca si cum asta nu-i bun .Cand mamele se decid sa faca copil multe nu stiu ca doar nu le stii pe toate de la inceput .Te pomenesti ca tu le-ai stiut pe toate din start.
Nu le-o fi stiut din start,dar a descoperit multe pe parcurs si isi exprima doar punctul de vedere,nu da in cap nimanui!
Din partea mea,as citi-o pe Felicia non stop,atat de obiective si relevante mi se par sfaturile ei!!
MissParker spune:
hristina, 
susur, arunca rapid lamaia aia incoace 
N-am vrut sa te atac pe tine personal, imi cer scuze, dar sunt alergica la mentalitatea asta pe care am vazut-o clar la o (fosta) prietena a mea care avea deja o fetita pe care incepuse s-o neglijeze din clipa cand fetita nu a mai fost "papusica lu' mamica" si acea prietena incepuse sa ma bata pe mine la cap sa fac eu un copil, ca mai face si ea unul, sa fim amandoua gravide in acelasi timp si sa avem amandoua doi bebei mici etc. Pe cuvant ca la fel de prost m-am simtit citind sfatul tau referitor la bebe 2.
Si stiu ca sunt prea multe femei pe lumea asta care "iubesc" copiii doar cand sunt bebelusi mici, dragalasi, papusele etc., insa de indata ce copiii capata independenta si personalitate incep sa se simta enervate, date la o parte, agresate etc.
La fel, cazul unei alte (foste) prietene. Are o fetita mai mare, cu care se identifica inconstient si o respinge fiindca vede in fetita anumite chestii din ea insasi care nu-i plac, in schimb cu baietelul mai mic are o relatie - zice ea - de mare iubire (desi dupa parerea mea il exploateaza emotional).
Amandoua sunt acum foste prietene fiindca le-am spus in fata ce gandeam si ... cum prea putina lume suporta adevarul...
Uite, ca sa nu creada FELICITY05 ca o atac pe ea, Doamne fereste, sfatul meu este urmatorul: iubeste-o pe fetita asa cum ai iubi-o in orice conditii, nu privi legatura puternica pe care o are ea cu tatal ei ca pe un "defect" (chiar daca ai pus in ghilimele, ai folosit cuvantul si ai cerut sfaturi ca si cum asta ar insemna intr-adevar o problema, si de fapt NU ESTE).
Incearca sa identifici unde se afla problema TA in aceasta constelatie, ce trebuie sa descoperi IN TINE care sa nu te mai faca sa te simti asa si sa ai eventual asteptari prea mari de la fetita ta. Nu incerca in nici un caz sa schimbi ceva la copil si mai ales nu te apuca sa faci al doilea copil in ideea ca el va fi dupa aceea doar al tau si lui ii vor licari ochii asa cum iti doresti tu cand se va uita la tine.
Tu esti fericita cu viata ta? Esti multumita de modul cum traiesti cu familia ta? Te-ai gandit daca nu cumva exista pe undeva un gol pe care inconstient ti-ai dori sa-l umpli cu dragostea fetitei (sau cu recunostinta ei pt. iubirea ta)?
Te rog nu te simti atacata, ci incearca sa fii 100% sincera fata de tine si mai ales sa iei in serios perceptiile fetitei tale. Tu vezi lucrurile intr-un fel, ea le vede in alt fel. Da-ti silinta ca ea sa fie fericita. Cu orice pret. Accepta sa fii pe locul doi. Daca tu o iubesti din toata inima, asta trebuie sa-ti fie rasplata destul.
Felicia 
31+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
Elise spune:
sincer, si eu as fi ingrojorata. Dar... din alt motiv.
Nu din gelozie: daca puiul meu e fericit asa, ok: insa mi-ar fi fara sa vreau teama cind as vedea-o foarte, dar FOARTE atasata de cineva. Pina si de mine. Pentru ca si eu pot sa dispar din viata ei intr-o zi. As fi mult mai fericita sa stiu ca ma iubeste si pe mine, si pe tat-su, si pe bunica-sa - si pe nimeni in mod exagerat, pur si simplu ca exista un echilibru si ca NU DEPINDE de nici unul dintre noi. Daca il plezneste pe vreunul vreo nenorocire, ok, e normal sa sufere, dar... ramin ceilalti.
Deja cind se ataseaza prea mult de o singura persoana devine mult prea vulnerabila. Si e foarte mica. Nu o pot educa in acest sens. Pot doar sa incerc sa ii creez relatii cit mai strinse cu tot familionul.
susur spune:
quote:
Din partea mea,as citi-o pe Felicia non stop,atat de obiective si relevante mi se par sfaturile ei!!
Banuiesc ca Felicia e mis Parker,si eu am citit postarea ei cu placere ca prea zicea bine dar cand am ajuns la sfarsit mi-a crescut tensiunea si am gasit nodul in papura
Dar vad ca e fata isteata , nu s-a suparat 
Si ca sa fiu pe topic ,cupilu meu azi numai in gatul meu a stat posibil ca faza ei de " ignore" sa fi trecut si sunt si eu vizibila in casa ,o fi sagetat-o amorasul.
.
XIO spune:
Nu trebuie sa-ti faci griji , ea este in perioada in care este intr-un fel de competitie cu tine pt. dragostea tatalui.
Vazand ca tatl ei te iubeste , ea vrea sa te imite pe tine pt. a primi toate atentia si dragostea lui. E ceva trecator , asa ca sa nu iti faci griji.
ar fi bine sa te analizezi putin si sa vezi cum stau lucrurile.
Richard..... http://www.youtube.com/watch?v=U5POHmIIujg
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/
Val_ spune:
Miss Parker si eu ti-am admirat de multe ori felul inteligent si logic, aproape fara cusur, in care privesti lucrurile.
Se vede ca aceasta atitudine este si rezultatul sedintelor de terapie si stiu, din proprie experienta, ce castiguri enorme poate aduce aceasta schimbare in modul de a percepe diversele situatii.
Pe de alta parte psihologia, in general, vine cu stereotipii, unele atat de "populare" incat nimeni nu si-a mai pus problema sa le verifice. In categoria asta as include eu teoria cu "nu iti place o persoana pentru ca regasesti in ea defectele tale" care nu are, in experienta mea, nici un suport in realitate.
De asemenea, cu sau fara terapie si calauziti de dorinta de a rupe cercul trecutului si a fi mai intelepti decat cei care ne-au crescut, suntem oameni. Si suntem emotionali iar eu cred ca asta este o calitate.
Desi fetita mea este prea mica pentru a manifesta preferinte imi imaginez ca si pe mine m-ar afecta o asemenea situatie. Nu as face o tragedie din asta, pentru ca tot ce ma intereseaza este fericirea copilului meu, dar sigur as avea sentimente in legatura cu asta.
Si poate ca nici tu nu ai fi asa de logica si intransigenta daca ti s-ar intampla tie. Ne place sau nu pana la urma suntem condusi tot de emotii, dovada si modul in care ne-am exprimat parerile in acest topic.
Pentru FELICITY. Eu nu te sfatuiesc pentru bebe 2 in calitate de inlocuitor. Nimeni nu iti garanteaza ca nu se va intampla la fel. Este posibil ca fetita ta sa il vada pe tatal ei ca pe un soare tocmai pentru ca, mult timp, l-a vazut mai putin decat pe tine. Nu esti nici pe departe singura in situatia asta.
Poate ar trebuie sa te analizezi si pe tine si sa incerci sa intelegi daca ceva din comportamentul tau contribuie la intretinerea acestei situatii. Sper sa depasiti cu bine momentul acesta.
Off topic.
Miss Parker vreau de mult sa te felicit pentru sarcina, imi imaginez ce bucuroasa esti. Iti doresc o sarcina usoara si o nastere la fel.
MissParker spune:
Val, 
pai pe undeva tocmai asta incerc si eu - poate cu prea multa intransigenta - sa transmit: ca poate fi ok sa ai emotiile/sentimentele respective (nu asta e buba), DAR 1) trebuie sa le suporti fiindca sunt exclusiv ale tale (deci nu le proiectezi asupra fetitei, gasindu-i ei un defect!) si 2) incerci sa descoperi de unde vin ele si, intelegandu-le, poate le dezamorsezi.
quote:
Originally posted by MissParker
Nu vreau sa supar pe nimeni, dar ce se intampla daca intr-adevar copilul se simte mai iubit de tata decat de mama? Chiar consideram asta un "defect" al copilului care trebuie reparat? E chiar asa o mare tragedie? M-ar impiedica treaba asta, ca mama, sa-i ofer in continuare copilului meu TOATA iubirea mea, fara sa ma deranjeze ca am "concurenta"? Nu as fi in stare sa-mi controlez impulsurile de gelozie?
Dealtfel, insasi expresia "incerc zi de zi sa-i dau IUBIRE" ar trebui sa implice ca ii accept copilului meu neconditionat preferintele, atata timp cat asta il face pe el fericit. Ideea de a fi mama se bazeaza pe asta: sa-mi stiu copilul fericit. Cu orice pret. Chiar si cu pretul ca stau eu geloasa in sufragerie in timp ce el si tata se joaca in dormitor...
Cat despre "nu iti place o persoana pt. ca regasesti in ea defectele tale", ehe, ce bine ar fi sa nu aiba nici un suport in realitate. Dar din pacate proiectia exista si este unul din cele mai frecvente fenomene inconstiente care ne determina emotiile si comportamentul (asta pana o constientizam si o combatem!). Retine, e vorba de defectele reprimate, pe care le dispretuim cu atat mai mult in altii cu cat le refuzam existenta la noi insine. Ca atare, pentru a ajunge sa identificam proiectiile pe care le executam inconstient, trebuie mai intai sa iesim din negare
Off-topic: multumesc pt. gandurile bune ref. la sarcina! Pe ultima suta de metri e tot mai greu, dar ... bucurosi le-om duce toate, numai bebele sa vina sanatos!
Felicia 32+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
alra spune:
fi-mea ii face "gigea" lu ta-su si mie imi aplica din cand in cand cate o palma in cap. ieri incerca sa imi taie bluza cu foarfeca pe care o jmanglise intr-un moment de neatentie
mea culpa recunosc, seara o dau la o parte ca sa pot face de mancare, tati se joaca cu ea si apoi mami sta leguma pe canapea din motive de bb2 in burta. eu iau palmele in cap insa ca o modalitate de bagat in seama. o cert si ii zic ca nu e voie, dar nu ma supar 
tot mami ii mai pune picaturi in nas, o spala pe cap si ei nu ii plaaaceeeee si multe alte chestii total neapreciate de madam
vestea buna insa e ca fata noastra nu e super atasata de nici unul din noi, ne mai aminteste din cand in cand daca lipsim insa nu ar plange dupa nici unul.
sfatul meu e sa te joci mai mult cu fata si sa faci lucruri care stii ca ei ii fac placere. ca mame tindem sa ne concentram mai mult pe ceea ce trebuie facut (alimentatie, medicatie) si mai putin pe activitati placute.
Vacanta cu Laura in Romania
silvia_d spune:
La fel si in cazul nostru:eu am un baietel de 2 ani si jumatate:e f atasat de taica-su'...de ex,acum sunt amandoi la tzara intr-o mica vacanta,sun toata ziua si-ntreb:"de mine-ntreaba?" si raspunsul e:"nu,doar seara inainte de culcare"...:(
patou spune:
am si eu nevoie de o lamaie :) (nici mie nu-mi place ideea de a face inca un copil pentru a rezolva problema)
m-ati pus pe ganduri cu subiectul asta. azi dimineata am avut parte de o experienta noua. Sebas (4 ani) s-a trezit de dimineata si dupa ce am stat cateva minute impreuna cu el in pat a inceput: unde-i tata? s-a apucat sa-l caute in toata casa, desi i-am spus ca e plecat la slujba. N-a vrut sa inteleaga. a deschis usa de la intrare si urla in gura mare "unde-i tata?" va dati seama ce bine m-am simtit... criza a tinut vreo 10-15 minute, dupa care am realizat ca o facuse doar pentru ca ii era foame. (ii era foame pentru ca tata, cu o seara inainte il lasase sa manance doar 2 banane-ca doar n-o sa "traumatizam" copilul umbland dupa el prin camera cu mancarea :)) si insistand sa manance.
eu cred ca a facut aceasta criza doar petnru ca ii era foame si nu stia nici el exact care e problema. in ce ma priveste crizele au rareori ca si cauza motivul pe care-l invoca el si pentru mine e o adevarata munca de detectiv sa descopar adevarata cauza.
din experienta mea mie mi-e foarte greu sa cred ca o fetita de 2 ani e capabila sa constientizeze ca il iubeste mai mult pe tata pentru ca el ii ofera iubire. cred mai degraba ca asta e o notiune abstracta, si probabil a auzit asta si o repeta. eu cred ca fetita ta, FELICITY05 te iubeste la fel de mult si pe tine dar nu stie sa se exprime.probabil il prefera pe tata daca el se joaca mai mult cu ea, de ex. dar asta nu si nu pentru ca el ii ofera iubire si tu nu .