E CINEVA IN SITUATIA MEA
Am o fetita de 2 ani.o superbitate de fetita .Desteapta,frumoasa dar are un ''defect''.Pentru ea toata lumea se invarte in jurul lui tata.Odata am intrebat-o ce iti da tati si mami nu iti da.Am asteptat 2 ani sa pun aceasta intrebare si credeam ca ma v-a privi cu ochii ei superbi si imi v-araspunde ceva fara sens neintelegand intrebarea.Am ramas inmarmurita .Mi-a raspuns foarte serios:IUBIRE.Sotul meu a creat o relatie speciala cu ea.Si eu mi-am dat toata silinta.E unicul nostru copil.O iubesc enorm.Dar relatia lor e foarte putenica.Cine ne cunoaste...ei..dar cine nu?in cartier cind iesim toata lume o stie ca fetita lui tata .Nu o data am venit acasa ca plangea dupa el.Daca aveti sfaturi astept sa le primesc.Incerc zi de zi sa-i dau IUBIRE,dar se pare iubirea mea nu se v-a compara niciodata cu a lui tata.Cei care ne cunosc sunt obisnuiti,pe mine ma doare.Recunosc e un tata model si un sot model dar parca prea s-au inversat rolurile.Primesc o gramada de complimente din parte ei ca sunt frumoasa,chiar imi spune foarte des te iubesc dar ochii ei licaresc altfel cind apare tata.Ma bucur oricum ca atunci cand striga tata e cea mai fericit copil de pe pamant.Mama oricum o iubeste si intr-o zi v-a realiza ca si eu ii ofer doar IUBIRE.ASTEPT SFATURI.
Raspunsuri
susur spune:
Parerea mea e sa mai faci un bebe ca altfel dai in paranoia .E normal ce se intampla si nu ti se ntampla doar tie,din multe motive copilul se ataseaza de tata .Fie ca e toata ziua plecat la munca si-l vede rar ,fie ca el e mai indulgent si fara reguli, fie ca are el un fix ca tata e fat frumos.Nu e nimic tragic in asta dar mamele devin geloase si li se pare ca vad nu stiu ce licariri in ochii copilului sau se invinovatesc ca poate sunt ele mai prejos.Si a mea tot doi ani are si cand vine ta'su parca vine circul in casa.Eu dispar in ceata ,daca plec nici nu observa...si nici cand suntem doar noi doua nu prea se omoara sa ma sufoce cu dragaleli.Dar daca mi se pune pata imi iau baiatul care e bebe mic si ne pupam ne jucam ,ne dragalim si-i lasam pe ei doi sa-si consume povestea de dragoste ca oricum tati pleaca la munca si tot cu mine da ochii a doua zi Sfatul meu este : nu mai pune si tu la inima toate alea si da startul la bb2
mihuta spune:
1. cred ca fetita ta e in mijlocul perioadei Oedipiene, cand zice-se, e chiar indragostita de taticul ei. Va trece undeva pe la 3-4 ani.
2. tatal reprezinta celalalt, exteriorul, o dragoste la care aspira, care poate fi cucerita. Mama este interiorul, dragostea ei este deja acolo, caramida de baza a atasamentului emotional al oricarui copil.
Si eu am fost fata lui tata, si incerc sa cladesc o relatie frumoasa intre fetita mea si tatal ei. Dar ea e inca micuta (la 5 luni ) si eu sunt inca Soarele si Luna.
mami de Sophia
adi_dalma spune:
Of ...e un rau dulce ce ti se intampla...
Si esti la inceput.
Fata mea are 6 ani si jumatate si tot el e cel mai cel...
Dar sunt fericita ca se iubesc atat de mult. Ce m as fi facut daca nu era asa???!!!!
Ce e suparator pt mine e ca el e mai permisiv si eu sunt aia rea..Si ca de multe ori ma simt exclusa ...si ca si ca... Dar nu sunt geloasa. Imi este doar teama sa nu devina in timp din ce in ce mai putin a mea,,,
In rest si pe mina ma pupiceste si stiu ca ma iubeste ... e sufletul meu....si sunt sufletul ei...Dar probabil lumina ochilor ei e tati...si asa va fi mereu...
Dar si eu ma gandesc serios la bb2 ....Asa eu una sigur ma voi relaxa cel putin din acest punct de vedere ....
Giana spune:
Citind postarile voasre imi dau seama ca asta se intampla si la noi,chiar daca e baiat.Are 2 ani si 9 luni si la fel,tati este mai permisiv,mai indulgent
Noroc ca n-am stat mult pe ganduri si am lucrat la bb2.Acum bebe are 9 luni si cred ca din cauza asta nici nu m-a afectat prea tare "dragostea" dintre cei doi.
mathilda spune:
daca stau bine sa ma gandesc eu o iubesc pe mama mai mult tot din aceeasi cauza- a fost mai permisiva cu noi si mai putin severa. nu am primit toata viata mea nici macar o palma, desi sunt sigura ca au fost momente cand meritam.cred ca e mai indulgent cu ea si de-aia.
patou spune:
FELICITY05, hai ca m-a venit inima la loc - ma gandeam ca eu sunt oarecum "defecta" pentru ca baietelul meu il prefera net pe tata. Cum vine el acasa eu nu mai exist, o vreme am crezut ca face asa doar pentru ca il vede mai rar si pe mine ma vede toata ziua (dar am lucrat si eu o perioada si situatia a fost aceeasi)
..asa ca astept si eu sfaturi
Mindy spune:
Fetelor, eu nu am aceeasi problema dar va inteleg.
A mea trage mai mult la mine acum, plinge dupa mine mereu si ma cauta daca sta cu tati si nu o tine incontinuu ocupata sa uite de mine, dar voi vedea eu mai incolo cind mai creste :)
Adevarul e ca eu sint ultra-protectoare, ma chinui sa ridic tonul atunci cind e nevoie, asa e natura mea, o sa imi fie greu atunci cind voi avea nevoie sa ma impun si sa nu o las sa ma manipuleze cum vrea ea :) Sotul meu e mai autoritar.
Dar m-ati facut sa ma gindesc mai mult la vecina mea (e americanca)..
Are un baietel de 2 ani cu care petrecem mult timp impreuna.. el vrea mereu la mine, cind e in preajma noastra vrea sa il tin eu in brate nu mama lui- pe ea o ignora total cind sint eu, ea imi spune ca ma striga mereu acasa si mai ales cind il pedepsete (ca si cum eu l-as salva de la pedeapsa), daca eu plec fuge imediat dupa mine.
O vad uneori ca nu ii convine asta. Eu nu fac nimic ca sa ii incurajez comportamentul asta, si nici nu ii acord multa atentie - stau deoparte si las pe mama lui sa il disciplineze asa cum stie ea.
Sper sa nu fie vecina mea geloasa pe mine.
Eu cred ca e doar o perioada prin care trec ei acum.
Probabil se ataseaza in perioada asta de acei care nu sint autoritari, de cei care nu incearca sa le impuna disciplina.
MissParker spune:
Eu vorbesc prin prisma fetei care s-a inteles dintotdeauna mai bine cu tata, tata era mai receptiv, mai indulgent (desi EL era cel care ma batea cu cureaua - pedagogic, cica - pt. boacane mai mari), tata era mai deschis la pareri noi, tata era mai relaxat fata de mine, sunt multe motive. Si nu, nu-l vedeam mai rar, el lucra de noapte si mama lucra ziua ca sa poata sta permanent cineva cu mine cand eram mica-mititica. Pur si simplu ma simteam mai bine in prezenta lui; ca o comparatie banala intre ei doi, tata imi spunea povesti inventate de el sau mergeam in parc la leagane, iar mama avea grija sa ma schimbe de 3 ori pe zi (intotdeauna in alb imaculat - urasc albul!) si ma pieptana ca pe o papusa pana ma durea pielea capului, cam astea sunt amintirile mele de atunci.
Mama era 100% convinsa ca si ea imi oferea iubire, dar eu nu simteam asta, altfel nu m-as fi dus tot mai mult catre tata, unde ma simteam mai in siguranta, mai inteleasa, mai acceptata. Mama se identifica inconstient cu mine si, convinsa ca ma iubeste enorm, astepta sa fiu copilul perfect. Tata ma accepta asa cum eram.
Cu timpul, gelozia mamei s-a transformat in resentimente foarte urate, ea ma batea ziua si voia sa dormim imbratisate noaptea si, cand o respingeam, mereu imi reprosa "esti ciufuta ca si tac-tu!"... Mult mai tarziu am realizat ca ea ma vedea inconstient ca pe o sursa de iubire, de tandrete, de caldura, incerca sa caute la mine tot ce nu primea de la tata. Da, sa zicem ca eu as fi fost un caz extrem, dar vreau sa subliniez ca si mama ar fi jurat pe viata ei ca ea ma iubea la nebunie. Numai ca realitatea ei si realitatea mea erau taaare diferite.
Nu vreau sa supar pe nimeni, dar ce se intampla daca intr-adevar copilul se simte mai iubit de tata decat de mama? Chiar consideram asta un "defect" al copilului care trebuie reparat? E chiar asa o mare tragedie? M-ar impiedica treaba asta, ca mama, sa-i ofer in continuare copilului meu TOATA iubirea mea, fara sa ma deranjeze ca am "concurenta"? Nu as fi in stare sa-mi controlez impulsurile de gelozie?
Dealtfel, insasi expresia "incerc zi de zi sa-i dau IUBIRE" ar trebui sa implice ca ii accept copilului meu neconditionat preferintele, atata timp cat asta il face pe el fericit. Ideea de a fi mama se bazeaza pe asta: sa-mi stiu copilul fericit. Cu orice pret. Chiar si cu pretul ca stau eu geloasa in sufragerie in timp ce el si tata se joaca in dormitor...
"Solutiile" cu "fa alt copil" ma ingretoseaza. Sincer. A avea un copil este o strada cu sens unic, mai oameni buni: noi dam si copilul primeste!!! Voi nu ati stiut asta cand v-ati decis pentru un copil? Si ce e de facut cand al doilea copil creste si se ataseaza si el tot mai mult de tata? Turnam un al treilea si apoi un al patrulea, ca sa avem noi in permanenta cate o papusica mica de la care sa ne umplem rezervorul afectiv? Un copil nu este o sursa gratuita de dragoste si dragaleli de care avem noi nevoie si ni le luam de la el, mai ales cand e mic si nu se poate apara!! Asta se cheama abuz emotional.
Felicia 31+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
adi_dalma spune:
Miss Parker... eu te contrazic. Se spune ca devenim mai putin disperati cand avum mai multi copii ...nu cersim droste. Dar cand cineva e centrul universului tau t simti dezamit cand nu esti no.1.
E cumva vorba de 'abaterea atentiei' aici ...nu e nimic care ar putea sa te ingretoseze...
Se mai spune ca atunci cand ai bb2 esti mai relaxat, mai permisiv chiar (vezi ca nu se termina lumea daca bebeul tau nu face totul la superlativ). Absoluti toti parintii care au 2 copii spun asta. Si cu mine ai mei au fost mai permisivi decat cu sora mea mai mare.
In cazul nostru sotul meu a fost absolut extaziat cand a aflat ca vom avea fetita. El i a facut baie de cand a venit din maternitate (mi mi a facut baie tata pana cand nu l am mai lasat eu), ei petrec mai mult timp impreuna in timpul zilei (eu am program pana la 18 iar el lucreaza de noapte deci ziua e prin zona...
El se uita cu ea la desene, joaca jocuri pe calculator, rad impreuna ...e mai unchiuletz asa...au timp de calitate de cand era ea mica. Ar fi anormal sa nu fie topita dupa el!!!!!!!!
eu vin pe la 6.30 pm acasa, o scot pe afara (asta inseamna si ca o impart cu alti copii), o spal o hranesc o culc (vrea cu mine doar la culcare).
La mine problema este ca atunci cand apare el eu nu mai am autoritate...fetita tatei nu are voie sa fie certata :(
Dar v am spus cred ca as fi DISPERATA daca nu s ar iubi atat de mult.
susur spune:
quote:
Originally posted by MissParker
"Solutiile" cu "fa alt copil" ma ingretoseaza. Sincer. A avea un copil este o strada cu sens unic, mai oameni buni: noi dam si copilul primeste!!! Voi nu ati stiut asta cand v-ati decis pentru un copil?
Hai mis Parker ca-ti catapultez o lamaie sa-ti tai greata.Nu a zis nimeni sa faca alt copil ci inca unul ." alt copil" e ca si cum asta nu-i bun .Cand mamele se decid sa faca copil multe nu stiu ca doar nu le stii pe toate de la inceput .Te pomenesti ca tu le-ai stiut pe toate din start.