Coincidente sau destin?

anca_vlad spune:

eu o sa fiu atipica, cred in destin si mai cred in predestinare!


cand mi-am cunoscut sotul am stiut ca el este ceea ce cautam, ne-am cunoscut pe 12 nov 1999, iar pe 12 nov 2003 vene sa m aia de la maternitate pe mine si pe baietelul nostru!

da vise premonitorii am si de obicei se cam adeveresc sa zic asa sunt avertizata, dar m-am obisnuit cu ele!


POZE VLADUT



"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca

Lo_li_Ta spune:

Cum spuneam mai sus, si eu cred in destin, cred in semne ca doar mi s-a intamplat de multe ori sa vreau sa renunt la ceva si exact atunci sa ma traga "ceva" de maneca. Dar oare cand nu sunt lucrurile asa cum ne dorim, "n-a fost sa fie" e doar o consolare sau un adevar?

Chestiile astea cu datele le-am trait si eu, cred ca exista o ciclicitate in tot.

tora97 spune:

cea mai puternica "premonitie" am avut vis a vis de mama, care s-a prapadit la 2 luni si 2 zile dupa ce s a nascut Ana.
dupa ce Ana a venit pe lume in fiecare noapte visam ca ea, puiul meu moare... visul era terifiant si ma trezea Ruf noapte de noapte din zbuciumul lui. Erau vise dureroase... ma durea inima la propriu. Apoi, dupa disparitia mamei au disparut si ele.

o alta premonitie a fost legata de Thea. Dupa ce am nascut o, cind m am dus sa o vad pt prima oara m a bufnit plinsul. Plingeam in hohote si nu intelegeam de ce, apoi, muuuultiii ani aveam o teama cumplita in suflet ca o voi pierde. Thea a fost bolnava de astm, boala careia i am dat de cap datorita unul bioenergetician, pe care l am auzit spunind despre aura ei, ca este ff slaba si ferfenitata. Intrebindu l mai tirziu despre teama pe care o aveam, mi a spus ca era premonitia de mama. Adevarul ca pt Thea am luptat cu toata fiinta mea, era ca intr o poezie "Eu, pt copilul meu, ma iau de piept cu Dumnezeu" nici macar nu acceptam ideea de infringere(ca orice mama, presupun); de doctora ei de pe atunci imi spusese ca multi parinti ar fi luat o razna (atunci nu am inteles ce a vrut sa spuna)...

cit despre sotul meu, dragul de el.... nu stiu ce sa spun, ne am indragostit din prima clipa unul de celalalt. M a cerut de sotie la 2 saptamini si tot atunci m a intrebatdaca vreau sa facem un pui, iar eu am raspuns fara sa ezit "da". In ziua cununiei noastre religioase (un 26 februarie) la ora 14 era soare, placut... la 17 incepuse ploaia, iar seara s a pus pe o ninsoareeeeeee, pina a doua zi

Ne ghicim gindurile frecvent... iar cind unul are o problema imposibil ca celalalt sa fie linistit, oricit s ar incerca sa se ascunda.

poze multe cu noi/Ana a implinit un an/ 2006/2007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

tibiuta spune:

Sa va povestec eu de ce cred eu in promonitii si coincidente:

Cu prima sarcina am avut in ultimele zile presimtiri sumbre:de cate ori ascultam o melodie la moda atunci (2003)incepeam sa plang si imi spuneam :Doamne oare ce-i cu mine?parca-as plange dupa fetita mea!Cu o zi inainte de a naste ma vedeam intorcandu-ma acasa singura! si..din pacate asa s-a intamplat ,copilul s-a nascut mort...

Am ramas din nou insarcinata ,si l-am nascut pe David frumos si perfect sanatossi sa vedeti coincidente:in acelasi salon m-am imrietenit cu o mamica care...In acelasi an pierduse si ea un baietel,iar pe fetita nascuta in aceeasi zi in care l-am nascut pe David o chema Lorena exact numele care il alesesem eu pt. primul meu copil,pe amandoua ne chema numele de fam.la fel,pe sotii nostri ii chema (prenumele)la fel,erau la origini din acelasi oras,pe mamele lor le chema la fel!Radeam amandoua ,ne imaginam cum peste ani daca se vor casatori copiii nostri vor avea acelasi nume..

Si m-am gandit atunci in spital ca micuta Lorena (a prietenei mele)poate fi reincarnarea fetitei mele ,si invers baietelul ei pierdut reincarnat in David al meu.Ne-am intalni de 2 ori de atunci ,ne sunam de ziua copiilor ,si credeti-ma ca intre noi familiile e o legatura sufleteasca f.speciala.

Asa ca .. nimic nu e intamplator -asta e si titlul unui articol cu povestea coincidentelor mele ,care mi-a aparut intr-o revista.

Dahriana spune:

tibiuta,e foarte tare ce ti s-a intamplat.Mi s-a facut pielea de gaina.

szivarvany spune:

Lolita, azi m am trezit (vezi ora) cu gandul la mesajul tau. Am avut cel mai inspaimantator cosmar din toata viata mea. Azi voi decide ce fac cu viata mea personala ... o fi vreun semn ?!



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani Alba ca Zapada

glont10 spune:

eu cred ca acele coincidente si asemanari izbitoare cu pers. care ne place mult care iti spun ca "suntem facuti unul pentru altul" ni le mai si impunem sau cel putin le fortam sa fie astfel si pana la urma, nimic rau, e dragut sa descoperim impreuna lucruri care ne leaga si mai mult.


totusi, mi s-a parut deosebit de ciudat cand am vazut, printre altele, ca eu si prietenul meu avem semnaturi izbitor de asemanatoare ( si nu sunt deloc smple sau comune) sau ca numerele noastre de telefon fix difera cu o cifra ( iar el e din alt oras). Eu cred ca sunt semne...om vedea daca prevestesc ceva.. si ce .

Lo_li_Ta spune:

Mamagiuliei, brrr...am avut si eu un cosmar azi-noapte, primul de nu mai tin minte cand. Asta nu-i a buna.

Glont10, eu si iubitul meu avem acelasi PIN la telefon, si nu e 1234 .
Cu unele semne ne autosugestionam intr-adevar, dar parca unele sunt prea evidente. Vorba ta, mai ramane de vazut daca-i de bine sau de rau.

MissParker spune:

Eu cred in predestinare mai mult ca oricand.

In 2000 ma mutasem cu fostul sot in Hanau, in casa parintilor lui, cu intentia declarata de a face un copil (eram deja casatoriti de peste 7 ani, dar pe mine inca nu ma tragea inima sa fac copil cu el - pe buna dreptate!).

In decembrie 2000 eram prin Hanau si - chestie pe care nu am facut-o niciodata inainte si niciodata dupa acea zi (am oroare de asa ceva) - m-am dus la o amica fara sa ma anunt inainte (parca ma tragea ata acolo).

Acolo am cunoscut o tipa (tot romanca, Florina), pe care amica asta a mea o cunostea de 20 de ani si deci as fi putut s-o intalnesc si inainte de acea zi... dar nu, a fost sa fie sa ma duc atunci s-o cunosc (poate daca nu ma duceam neanuntata, nici nu o cunosteam vreodata).

M-am imprietenit cu Florina, pe care in februarie 2001 am ajutat-o sa-si schimbe locul de munca, sa se angajeze la Siemens (i-am facut CV-ul, i-am facut coaching pt. interviu etc.).

In paralel, prin ianuarie 2001 fostul prieten al Florinei cauta pe internet programatori romani pe care sa-i intermedieze la ... Siemens. Si il gaseste intamplator (?) pe actualul meu sot, care in februarie a venit in Germania la interviu.

In paralel, in martie 2001 eu si fostul sot ne-am despartit.

Tot in martie 2001, Florina incepe sa lucreze la Siemens. In aprilie 2001 vine si actualul meu sot la Siemens. Florina primeste sarcina de a se ocupa de noii veniti si astfel il introduce pe Bogdan in cercul nostru de prieteni. Si restul e istorie.

La atatea bucati de puzzle care s-au adunat pentru ca el si cu mine sa fim impreuna, nu poate fi decat predestinare.


Ah, si inca ceva. Tot o singura data in viata m-am dus sa mi se ghiceasca in carti, in aprilie 2001 (la scurt timp dupa despartirea de primul si inainte de a-l intalni pe al doilea). Femeia aia m-a lasat masca, desi nu i-am spus absolut nimic despre mine:

- mi-a ghicit despre mine: ca eram nefericita, ca fusesem mai mult o mamicuta pentru sotul meu decat o sotie, ca ma concentrasem prea mult pe munca si pe aspectul intelectual al vietii si imi neglijasem sentimentele si nevoile emotionale, ca nu primesc iubire de la cei din jurul meu si ca sunt mai mult exploatata, ca sunt apreciata la servici si urma sa primesc o marire de salariu considerabila (totul s-a adeverit);

- mi-a ghicit despre primul sot: ca e imatur, ca e iresponsabil, ca e melancolic si mofturos, ca e zodia Racului, ca are pe cineva in paralel desi el imi jurase sus si tare ca nu are pe nimeni, ca-si va schimba locul de munca (s-a adeverit la vreo 2 luni), ca nu se poate pune baza in el si ca despartirea de el imi va schimba viata in bine;

- in final, mi-a spus asa (eu credeam ca e textul standard pe care-l spune tuturor, ca si consolare): "In curand veti intalni un barbat care va va iubi asa cum meritati sa fiti iubita. Acest barbat vine din trecutul dumneavoastra".

Mi-am tot batut capul sa-mi dau seama care dintre fostii mei ar fi putut fi acela, dar cand l-am cunoscut pe Bogdan am realizat adevarul mai profund din spatele cuvintelor ei: trecutul meu este Romania, iar Bogdan venea din Romania.

Asa ca da, cred in predestinare.

Dar mai cred si in faptul ca in viata totul merge pe principiul cauza si efect si ca tot noi suntem responsabili de ceea ce facem cu viata noastra.

Felicia 23+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Lo_li_Ta spune:

Mai e o treaba cu compatibilitatile astea. Nu are legatura cu predestinarea ci mai degraba cu subconstientul,dar mi-am amintit uitandu-ma la pozele lui MissParker. Ati observat ca in majoritatea cuplurilor "longevive" partenerii seamana fizic? Si aici vorbesc de chip. Ori seamana ori...contrastele se atrag, mai ales cand e vorba de culoarea ochilor. Si la capitolul inaltime am observat ca functioneaza legea asta a contrastelor. Eu aproape intotdeauna langa un barbat de 1 90 de exemplu am vazut o femeie micuta.
Incercam sa spun printre altele ca mi se pare ca MissParker seamana foarte bine cu sotul ei, acelasi zambet, aceeasi "impresie generala".