cum sa ma comport

Nu am mai scris de mult cu toate ca v-am citit aproape zilnic.poate multi cunoasteti povestea mea si zbuciumul prin care am trecut in speranta de a lua o decizie corecta in ceea ce priveste sfirsitul unei relatii de aproape 7 ani.acum am facut pasul cel mare,am inchiriat o casa in care ma voi muta cu fetita peste doua zile,i-am facut camera asa cum si-a dorit ca macar sa nu sufere prea mult in urma acestei schimbari cu toate ca e fericita si nerabdatoare sa ne mutam cit mai repede.in tot acest timp de aproximativ 3 luni de cind am inceput pregatirile ptr mutat tatal a incercat sa o cistige pe cele mai miselesti cai in speranta ca o va convinge sa ramina la el,nu a reusit decit sa o transforme intr-un copil razgiiat caruia daca nu i se fac toate poftele urla,e nervoasa se tiriie pe jos mai ceva ca un sarpe.o cert,ii explic ca nu e frumos,isi cere iertare dupa care episodul se repeta.cu tatal ei eu as vrea sa raminem in relatii de prietenie de dragul ei dar nu stiu cit de bine voi reusi.i-am spus ca o poate vedea si lua acasa la el de cite ori o sa pofteasca si a zis ca nu e acelasi lucru ca si cind am sta impreuna,incearca pe toate caile sa ma faca sa -mi schimb decizia,ma darima psihic.cert e ca decizia e luata,copilul e multumit ca se muta numai ca acum are un comportament imprevizibil,se poarta frumos doar cit ii sint satisfacute dorintele dupa care isterie.vine isi cere scuze,sufera cind o pedepsesc cu tacerea.o iert si povestea se repeta.nu mai stiu cum sa ma comport,ce metoda sa adopt sa o fac sa fie copilul de acum 3 luni.poate cineva a trecut prin situatia mea si tare mi-ar place sa primesc un sfat.

marcellinna spune:

Alexis nu prea as sti ce sa-ti zic din experienta proprie,iti spun cam ce-mi trece prin minte ca ai putea sa faci.
Fata mea la vremea respectiva a venit la mine sa ma intrebe de ce nu divortez de tatal ei desi nu au fost batai si alte treburi de-astea...iti dai seama ca nu ar fi reusit cu niciun chip sa o atraga orice ar fi facut.
Sa fi fost in situatia ta...nu stiu ce-as fi facut.
Cati ani are fetita?

daca tatal ei zice ca vrea sa-ti schimbi decizia,invita-l sa ti-o demonstreze cat de mult vrea sa-ti schimbi decizia fara sa se foloseasca de copil.
Spune-i ca pt tine asta e o lovitura sub centura care cu siguranta nu te va ajuta sa-ti schimbi decizia cu atat mai mult cu cat nu-i face niciun bine ci aduce prejudicii in educatia copilului.
Ai hotarat sa pleci...nu-i un capat de tara daca vrea sa inteleaga.Daca intr-adevar vrea sa redescoperi ca ar fi ceva de recuperat intre voi sa "asude" un pic pt a te recastiga...in orice caz nu folosind "instrumentul" (departe de mine de a folosi termenul la modul jignitor)numit copilul vostru.

Banuiesc ca fetita e debusolata ,orice i-ai spune ar fi probabil gresit sau crud interpretat.
Radacina la tot ce se intampla e acolo,in comportamentul tatalui ce loveste sub centura facand ochi nevinovati.

alexis2002 spune:

Am incercat din rasputeri sa facem aceasta relatie sa mearga dar fara nici un rezultat,dimpotriva.fetita are 5 ani si nici prin cap nu-i trece sa ramina la el.nu m-a batut(o singura palma cindva) dar m-a batut cu vorbe, cu gesturi si cu reprosuri.decizia acum e luata,casa la fel si in aceste momente imi revin in minte momentele frumoase pe care le-am petrecut si tot in minte imi vine refuzul de a mai continua o relatie care ma macina fizic si sufleteste.mi-e frica sa incep o noua viata cu un copil si cu un singur salariu,departe de casa si totusi in acelasi timp simt un curaj nebun sa iau viata in piept.dar ce ma intereseaza cel mai tare e sa nu sufere fetita,s-a intimplat sa asiste la certuri care au afectat-o foarte tare,noaptea se scoala si ma cauta in pat sa fie sigura ca eu sint acolo linga ea,daca el ridica vocea ma apara si totusi are momente cind nu te poti intelege cu ea sub nici o forma.nu stiu cum sa fac sa inteleg ce se intimpla in mintea ei,cum sa fac sa o ajut sa se deschida,sa creasca mare si frumoasa fara traume,sa fie senina asa cum ii sta bine unui copil.

amelie-chan spune:

Poate ca timpul va rezolva problema ta.Asa ca un pic de rabdare
pana va mutati doar voi doua si altfel va fii viata voastra.
iti doresc numai bine si sa va de-a Domnu sanatate si tie forta si
incredere in inceperea unei noi vieti. Bafta!

Miluna spune:

Si eu zic sa ai rabdare... si cu fetita, si cu tatal ei. Asa a fost si la noi la inceput, dupa despartire. Tatal ii facea toate poftele, copilul era agitat, eu ma enervam... Dar era agitat in primul rind pentru ca ne simtea pe noi agitati. O psiholoaga ne-a spus ca va fii bine cind si noi vom fii bine. Si asa a fost, doar ca a trecut mai bine de o jumatate de an pina ne-am obisnuit cu totii cu noua situatie, si ne-am mai linistit. Acum, dupa un an, pot sa zic ca am un copil cuminte si vesel, si e bine.
Asa ca nu dispera, va fii bine, da-le doar timp sa se acomodeze. Multa putere iti doresc

alexis2002 spune:

Va multumesc din suflet.deocamdata e greu.stiu ca atunci cind vom fi amindoua lucrurile se vor mai calma un pic dar in acelasi timp mi-e teama de reactiile lui,de pretentii,de reprosuri mai ales ca nu prea participa la cheltuielile copilului in speranta ca eu constrinsa de imprejurari voi ceda si ma voi intoarce.nu am sa o fac caci am ajuns la faza in care prefer sa maninc apa cu piine singura si linistita decit friptura si cu sufletul amar.

lorellay spune:

Ati divortat?sau sunteti doar despartiti?
Ati stabilit cum va vedea copilul?Un program?sau asa cand i se nazare?
Eu cred ca ar trebui stabilit un program..sa nu fie derutat copilul...Mie de asta mi-e cel mai frica...
Eu acum incep un proces de incredintare copil si mi-e tare teama de vizite...sper sa obtin un program cat mai scurt si putin de vizite din partea tatalui biologic...si sa reusesc sa-l vada doar in prezenta mea...mi-e cel mai frica de derutarea asta a copilului...ca el are bani si cred ca i-ar face toate poftele...noi nu i le facem...nu ca nu ne-am permite...dar nu vreau sa-l invat asa..trebuie sa invete ca trebuie sa merite, sa castige cumva ceea ce i se da...nu asa oricum...
Sa nu credeti ca e lipsit de ceva..ca nu-i cumpar haine, dulciuri, jucarii...dar chiar le merita....
Totusi mi-e foarte frica sa nu ajung sa trec prin ce treci tu acum....

Lorellay si Scumpy Codrin
Where there's a will there's a way!
http://community.webshots.com/user/lorellay15

Criss75 spune:

Trebuie sa-i acorzi fetitei toata atentia si sa ai multa rabdare, pentru ea e o schimbare si pe copii ii afecteaza orice schimbare, mai ales daca mami si tati nu mai locuiesc impreuna. Cunosc pe cineva in situatia ta si copilul are reactii asemanatoare cu ale fetitei tale.

Criss si Alex (11.05.2003)

alexis2002 spune:

Lorellay si eu sint de parere ca un copil trebuie sa merite sa i se faca poftele si eu am invatat-o ,atit cit mi s-a permis din cealalta parte, ca nu i se cuvine totul ci trebuie sa-mi demonstreze ca merita.si el are bani si in toti acesti ani a tot luptat sa o "cucereasca"cu tot ce si-a dorit ea.erau certuri zilnice pe aceasta tema.intr-un final i-am propus ca de craciun sa nu-i cumparam nimic ca macar o zi din an sa fie speciala prin ceva.atunci un pic s-a potolit cu cumparatul insa a vazut rezultatul"educatiei"lui cind de mos Nicolae in loc de multe jucarii s-a trezit in cizme cu multe dulciuri si o jucarica.se vedea deziluzia pe fata ei dupa carea spus:"doar atit"?tot ce eu construiesc darima el in citeva zile si ma apuca toti nervii din lumea asta.noi nu eram casatoriti,am stat doar impreuna,nu am mai vrut sa ma casatoresc ptr ca la scurt timp dupa nasterea fetitei mi-am dat seama ca nu e omul linga care vreau sa imbatrinesc.eu m-am gindit sa-l las sa o vada ori de cite ori va vrea si va simti nevoia.nu stiu daca fac sau nu bine,depinde de comportamentul lui.

oanademunck spune:

Din ce citesc eu, foarte bine ca ai decis sa scoti(poate doar pentru moment) acest om din viatza ta. Ceea ce face el cu fetita nu s echeama educatie ci un fel de export - import la care urmareste profitul. Daca discutiile cu el pe tema asta nu au dat roade nu stiu ce ar da.

ernestine spune:

ti am citit rindurile si m am cutremurat pentru ca sar putea sa ma aflu curind intr o situatie asemanatoare.Inca nu m am hotarit situatia mea fiind mai dificila pentru ca eu nu lucrez momentan.Si eu am o fetita de 7 ani si cred ca si sotul meu ar proceda la fel ca si al tau.Cred ca majoritatea fac la fel.Fetita va trece ca si tine printr o perioada de acomodare,dar cred ca totul se va rezolva I MI DORESC DIN SUFLET SA VA FIE FIE BINE, sa ti dobindesti linistea sufleteasca pe care si fetita ta o va simtii.