test online
Raspunsuri - Pagina 4
Siminaf spune:
Nu s-a inteles: rezultatele spun ca "NU EXISTA DIFERENTE SEMNIFICATIVE"; chiar asa a scris autoarea studiului (Loredana) mai sus!
Ca sa nu mai comentez si eu cum a spus si Bird. 
crinuta spune:
Si eu vreau formularul. Categoric mamele care nu alapteaza au o relatie la fel de buna cu copiii. Te ajutam noi sa demolezi acel mit.
Crinuta si 
Rayan
Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm
alghaziloredana spune:
Dragele mele,
Revin cu o rasturnare de situatie spectaculoasa!!!
Se pare (in urma altor analize statistice ale datelor de la voi si a noptilor nedormite de cand v-am comunicat acea prima concluzie "la cald")ca totusi inexistenta unor diferente semnificative intre mamele care alapteaza si cele care nu alapteaza, in privinta atasamentului fata de copilul lor se datoreaza urmatoarelor "vicii de procedura":
-este posibil ca mamele care nu au alaptat sa dea asa-numitele raspunsuri "social dezirabile" (aceasta si din cauza ca eu-gafa mea, ce sa zic?!- pentru a va stimula sa participati, am spus ca vreau sa demolam sau sa intarim impreuna un mit: cel al mamelor eroine pt. ca alapteaza.....Se pare ca din dorinta de a demola acest mit (vezi si "certurile" de pe forum, in aceasta directie)mamele care nu alapteaza au dat acest tip de raspunsuri din care sa reiasa ca sunt mame perfecte chiar daca nu au putut sau nu au dorit sa alapteze....
Nu as dori ca cineva sa se simta vizat sau lezat, deoarece eu ma refer aici la grupul mamelor care nu au alaptat (din perspectiva statistica) si nu la o anume persoana!!!!!!!!
- o alta discutie care se poate face in legatura cu subiectul, ar fi urmatoarea: eu am dorit sa vad in cercetarea mea daca mamele care alapteaza sunt mai responsive fata de copilul lor decat mamele care nu alapteaza. Responsivitate=felul in care mama identifica si raspunde la nevoile copilului.Deci am vrut sa vad daca alaptarea influenteaza pozitiv responsivitatea. Dar nu cumva e invers?!
Nu cumva mamele care sunt mai responsive (in sensul ca petrec mai mult timp cu copilul lor, il tin mai mult in brate, se ocupa exclusiv de ingrijirea lui,dorm cu copilul) sunt si cele care DECID ca trebuie sa alapteze si procedeaza in consecinta? Ba mai mult, nu renunta atat de usor la alaptat- la primul mamelon inflamat sau din cauza unor prejudecati de tip "laptele meu nu e bun, e prea slab, nu-i ajunge etc"
Uffff!
Astept parerile voastre si daca sunteti curioase va mai impartasesc din "descoperirile" mele stiintifice!
Oricum, pentru mine conteaza mai mult opiniile voastre decat ale bosorogilor din comisia mea de doctorat!!! Ups! Daca intra careva pe forum...sa speram ca macar are simtul umorului...:)
bird70 spune:
Problema cu raspunsurile social dezirabile este in ambele tabere si la cele care au alaptat si la cele care nu au alaptat. Felul cum o mama raspunde la nevoile copilului nu este strict legat de alaptare. Raspunsul la nevoile copilului vine din instinctul matern in special dar este si ceva modulat social. Instinctul matern nu este strict legat de nastere sau alaptare pentru ca atunci nu ar mai exista adoptii de succes. Mamele adoptive sunt de multe ori mai leoaice decat mamele biologice si nu cred ca sunt mai putin receptive la nevoile copilului. Problema asta este foarte complexa si eu tind sa cred ca experienta si educatia au cel mai important rol si apoi factorii social-economici.
Elise spune:
si daca -as fi dorit sa alaptez dar n-am putut, prezint sau nu vreo relevantza dpdv statistic?
Cum cuantifici atasamentul in cazul asta?
patou spune:
eu ma gandesc ca si mamele care alapteaza si cele care nu alapteaza pot sa dea acele raspunsuri social dezirabile. Spun asta pentru ca particip la un studiu despre influenta gradinitelor asupra dezvoltarii copiilor. Anul acesta, mai exact duminica voi raspunde din nou la un chestionar (ceea ce am facut deja cand baietelul a imlinit doi ani si 3 ani)Vreau sa va spun ca, oricat m-am straduit sa fiu obiectiva n-am reusit sa fiu 100% -depindea si de interpretarea mea si de multe ori a trebuit sa aleg varianta cea mai apropiata, pentru ca cea care-mi descria exact copilul nu exista.
Anul acesta va participa si baietelul meu la studiu, va fi filmat pe o camera video, si ii vor da niste activitati sub forma de jocuri. sunt foarte curioasa despre ce este vorba, dar iarasi nu mi se pare extrem de concludent, caci va depinde si de cheful lui din momentul respectiv.
parerea mea personala, este ca mamele care alapteaza sunt totusi mai receptive la nevoile copilului, dar pe de alta parte ma gandesc ca si daca baietelul meu ar fi fost infiat m-as fi comportat la fel cu el (mai putin alaptatul:))
eu zic ca ar fi concludent sa urmarim copilasii, sa vedem cat sunt ei de fericiti si multumiti. cred ca pana la urma doar asta ne poate da indicii clare si nesubiective.
Gabi_K spune:
Loredana, poate te ajuta experienta mea.
In 1997 moda era alaptatul la fix 3 ore, daca plange copilul, lasa-l sa planga, daca nu suge destul, bagam completare, oricum la 2 luni incepem cu pireurile. Fiul meu a supt pana la 7 luni, in momentul cand s-a intarcat, n-a mai dormit noaptea, s-a invatat cu suzeta, iar la 3 ani a trecut de la suzeta la rosul unghiilor. Tare greu l-am dezvatat.
In 2002 moda era alaptatul la cerere. pediatrii nu iti mai taiau capul daca nu dadeai la 3 ore sa pape copilul, ci cand cerea el. Daca n-aveam destul lapte, o puneam mai des la san si s-a reglat in 1-2 zile. Chiar daca aveam probleme si m-am muls 4 luni, abia la 4 luni a invatat sa suga, dar totul a mers bine. Fata nu avea nevoie de suzeta, si e mult mai atasata de mine decat fiul meu era la aceeasi varsta. E mult mai deschisa, mult mai prietenoasa cu cei din jur. Chiar si acum simte mereu nevoia sa ma imbratiseze, sa ma pupe, e fericita sa doarma cu mine si sa ma simta toata noaptea langa ea in somn. E lipicioasa raaau
Pe fiul meu inca simt rigiditatea vechiului sistem de puericultura, care are si unele avantaje probabil, (ziceti voi una ca eu n-am gasit) dar imi pare rau ca atunci in 1997 nu mi-am ascultat instinctele:(
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
poze noi www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze si mai noi
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Gabi_K
In 1997 moda era alaptatul la fix 3 ore, daca plange copilul, lasa-l sa planga, daca nu suge destul, bagam completare, oricum la 2 luni incepem cu pireurile. Fiul meu a supt pana la 7 luni, in momentul cand s-a intarcat, n-a mai dormit noaptea, s-a invatat cu suzeta, iar la 3 ani a trecut de la suzeta la rosul unghiilor. Tare greu l-am dezvatat.
Eu am avut primul copil inainte de 97 si nu mai era moda cu 3 ore. Eu am alaptat putin, dar cand am inceput cu formula am facut-o la cerere, in nici un caz la 3 ore. E adevarat ca se recomanda introducerea pireurilor la 4 luni pe vremea aia (nu la 2 luni
) si cred ca am inceput in jur de 5 luni sa-i dau zeama de morcov si pireuri de fructe. Dar in afara de prima perioada cu colici (in care a fost si alaptata ) nu am avut probleme cu dormitul. A avut suzeta pe care am evitat-o ziua in prima faza si am dat-o strict la culcare dupa 6 luni, iar pe la 1 an jumate am 'pierdut-o' fara nici un fel de probleme. Eu cred ca starea mamei are un rol important in felul cum raspunde copilului. Daca mama este in al 9-lea cer cu alaptatul atunci e normal ca totul merge bine, daca insa mama e la capatul puterilor, obosita, epuizata, deprimata, etc, nu cred ca raspunde la nevoile copilului mai bine daca alapteaza decat daca nu alapteaza. In cazul meu particular, cred ca am raspuns mult mai bine la nevoile copilului dupa ce am intrerupt alaptarea decat in timpul cat am alaptat. Pentru mine a fost o teroare, numai suferinta si nu am reusit sa ma bucur de copil decat in momentul in care am renuntat sa ma mai auto-torturez. In momentul cand am trecut pe formula am putut sa ma uit in ochii copilului in timp ce-l hraneam si sa simt bucuria aia si legatura cu copilul.
Gabi_K spune:
Bird, nu stiu unde ai nascut primul copil,dar in Oradea in acele vremuri asa ti se spunea sa faci.
Si mai ales cu primul copil, asculti cu strictete ce-ti spune dr-ul.
Cat despre alaptat, mamicile ar trebui sa invete de la asistentii si medicii din maternitate, respectiv medicii de familie sa alapteze corect, sa vada partea pozitiva, sa fie incurajate... insa realitatea e alta, daca mama se plange, imediat primeste reteta de lapte praf care se distribuie gratuit. Noah asta e tara noastra:( La spital ginecologului nu-i pasa, neonatologul te linisteste ca stai sa-ti vina laptele, nimeni nu te ajuta sa pui corect la san copilul, te chinui, faci totul din instinct, si cand ajungi acasa, numai pediatrul te poate ajuta... iar ala te ajuta cu reteta.
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
poze noi www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze si mai noi
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Gabi_K
Bird, nu stiu unde ai nascut primul copil,dar in Oradea in acele vremuri asa ti se spunea sa faci.
Si mai ales cu primul copil, asculti cu strictete ce-ti spune dr-ul.
Corect. Si atunci ne intorcem la ce spuneam eu, raspunsul la nevoile copilului e dat mai degraba de educatie si experienta decat de alaptat. Pentru ca eu am raspuns la nevoile copilului mai bine, hranindu-l la cerere chiar daca am intrerupt alaptatul, decat o mama care a alaptat dar a facut-o asa cum a fost indrumata, la 3 ore.
quote:
Cat despre alaptat, mamicile ar trebui sa invete de la asistentii si medicii din maternitate, respectiv medicii de familie sa alapteze corect, sa vada partea pozitiva, sa fie incurajate...
Aici sunt de acord cu tine, nu exista educatie valoroasa si accesibila la capitolul asta in Romania si dn cauza asta este nedrept ca mamele care nu au reusit sa alapteze sa fie tratate cu rautate.