Cand spunem copilului ca este adoptat?

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

:)

Eu sunt o persoana destul de "publica" :))). Daca aleg sa scriu, scriu TOT ce doresc, nu franturi. Asa ca, o sa pove aici cum se vede lumea dinspre "cel mic" inspre "cel mare", dinspre iertare catre nepasare, dinspre mana intinsa catre un zid.

***********************

In 1998 eram deja casatorita si aveam pe vero, 1 an. Stand acasa in cic, am VRUT sa caut si am gasit actele de adoptie. Pana la acel moment doar banuiam, 99%, si totusi, faia din mana ce continea si ultimul 1% mi-a taiat aerul. Pt cateva clipe am realizat ca EU, CHIAR EU, mi s-a INTAMPLAT, la un moment dat, sa fiu nedorita/abandonata. Nu era un soc, daar era o certitudine... mai greu de digerat.

OK. Din primele clipe am considerta ca trebuie s adau de mama naturala, ca sa vad ce om este, daca seman cu ea, din ce fel de relatie m-am nascut, etc...

Am gasit-o, dar am vb cu ea doar 1 ora la cofetaria Bucuresti...

Desi rece, si desi la fizic nu seman ABSOLUT deloc, am remarcat in acea ora cateva chestii de gandire ff asemanatoare mie. Mdaaa, daca parintii ce scriu acum la subioctul cu adolescentii, cum sa reuseasca sa se regaseasca si sa-si reaminterasca despre fostii copii din ei prin proprii lor copii de acum, ei bine, eu incercam sa ma regasesc pe mine in adultul din fata mea.

Sunt totusi, chestii, care aduc un PLUS in gandul nostru. Eu, obiectiva cum ma consider [pe langa suava, blonda, modesta si cu ochi albastrii :)))] am remarcat la mine insami, m-am extrapolat si m-am privit pe mine de afara cum, pe de o parte ma bucuram sa gasecs de unde am eu anumite ganduri si trasaturi de caracter.

V-am spus, oricat ne iubesc parintii, fio naturali, fie adoptivi, nu ne pot impregna 100% firea lor...

Si atunci, aceatsa regasire ma bucura.

Dar nu pentru remodelarea ideii de mama. NU. Ci doar pt modelarea mea. Exact cum citesti o carte si in vreun pasaj ti se pare ca acel autor a scris DOAR DESPRE SI PENTRU tine.

revin.

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Acea discutie s-a incheiat cu rugamintea ei de a pastra secret totul, sotul ei nu stia nimic, aveau o casnicie "perfecta", doar atat, sotul ei era suspicios. Dc venea acasa si gasea un mileu usor mutat, intreba: cine a fost pe aicea??? Am acceptat dorinta ei, a ramas ca ma va suna ea.

Anii au trecut, nu m-a sunat. Nu am uitat acest lucru, m-a necajit alegerea ei, dar am acceptat, si stiam ca ea stia ca ei voi accepta. Dar nu stia ca... doar temporar .

*************

Mi-am zis ca in alt moment, poate, o voi recauta. Tot eu. Am sunat, insa toate telefoanele pe care eu le stiam raspundeau acum cu ceva d egenul: acest post telefonic a fost desfintat.." Nu reusisem in acea ora sa retin unde lucreaza, decat ca ceva cu petrol...

Astfel, in 2007, dupa 9 ani, stand de vorba la serv cu colegii, una din fete zise: dar cauta pe net numele ei... Si am gasit-o cu un articol publicat de ea la o conferinta, din partea rompetrol. Si atunci mi-am dat seama ca ea lucra la Rompetrol :).

OK, caut nr, gasesc si sun. Mi-a raspuns cineva si am cerut cu ea, insa vocea zise: un moment, sa vad daca este disponibila. Eu imi dadusem numele meu, corect, onest, pe fatza. Raspunsul veni: imi pare rau, mi-a spus ca pt dvs, nu este disponibila.
Eu, in sinea mea, imi zic pe moment: incerc si pe geam...

Si ii zic acelei secretare: offff, nu stiu cum sa facem, noi stabilim intalnirea de 20 de ani de la terminarea facultatii... cum s adam de ea sa ii transmitem detaliile?

Si secretara, probbail "duioasa", zis: vreti s ava dau adresa de mail?
Eu: DA

Sii... i-am scris.

****************

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Buna ziua!

Sunt Anca, fosta Andreea. Ne-am intalnit acum ceva ani... Asa cum m-ati rugat, nu v-am mai cautat acasa. Totusi, mi-ar face placere sa stiu ce mai faceti. De aceea va scriu acest email. Sper sa imi raspundeti la el.

Eu sunt bine, am 2 copii, fata si baiat, 9 si 6 ani. Lucrez de vreo 6 ani la o firma particulara de soft si imi place f mult la servici. In general, cred ca am o viata destul de buna comparativ cu multa lume de pe glob:).

Dar dvs? Astept vesti:)!

Pe curand,
anca
.




Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Dupa cateva zile de liniste... evident, am rescris . Daar, schimband usor tonul.

****

Buna ziua!

Vad ca inca nu am primit raspuns de la dvs. Probabil nu ati avut inca timp, caci altfel, nu vreau sa cred ca mailul meu v-a suparat cu ceva incat sa nu doriti sa imi raspundeti:)

Eu inca astept vesti de la dvs,
toate bune,
anca.

*******************

Si da, intuisem bine ca schimbarea tonului o va determina sa scrie. De frica...

*******************

Buna ziua,

Eu nu am citit pana azi mesajele; acum le-am citit; sa te bucuri de copii si ei de tine; dar vad ca ti-ai schimbat numele; A aparut vreo schimbare?
Este foarte bine ca ai un serviciu care iti place pentru ca este foarte important sa vii cu placere la serviciu deaorece la serviciu ne petrecem cel mai mult timp.
Eu ce sa-ti spun am probleme de sanatate iar programul de lucru este
foarte foarte incarcat; in plus nici colectivul nu este alcatuit din
persoane cu spirit de echipa; dar asta este situatia; sunt inconjurata
de persoane care uneltesc pe la spate si care umbla cu tot felul de
intrigi- mare atentie la cei care te inconjoara-
Sper sa iti mearga foarte, foarte bine in continuare, sa te bucuri de o sanatate cat mai buna alaturi de familie.
Si eu iti urez sa ai o zi cat mai buna.

*****************

Un raspuns RECE, dar totusi, un raspuns...

revin.

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Si.. am tratat acest raspuns ca o speranta...

*****

Sunt bucuroasa ca mi-ati raspuns la mail. Va
multumesc.

Va atasez 3 poze cu cei 2 copii ai mei, sper sa va
placa.

V-am spus ca sunt bucuroasa ca mi-ati raspuns la mail
pentru ca, ma gandesc, emailul este o posibilitate de
comunicare suficient de discreta. Eu am retinut clar
situatia si rugamintea dvs si va mai spun si azi, ca
si prima oara cand ne-am intalnit, ca NU vreau sa va
creez vreo problema, vreo neplacere, in familia dvs
sau in general.

Pe de alta parte, am simit in raspunsul dvs un amestec
intre o raceala si o legatura mica, slaba dar calda pe
care totusi o simtiti fata de mine. Pe mine m-ar durea
sa cred ca in gandurile dvs eu sunt o persoana
incomoda. Pentru ca eu am inteles foarte clar situatia
dvs grea din trecut. Fata de multi oameni ce ar gandi
radical si superficial, in situatii similare cu a mea,
si care ar refuza sa se apropie parintii naturali, eu
simt ca vreau sa pot comunica in vreun fel cu dvs.
Dorinta de a va cunoaste si a va atinge sufletul este
mai mare decat orice frustare personala. Eu chiar simt
ca am inteles situatia dvs foarte grea din trecut,
stiu ca nu ati avut oricum sansa si nici varsta de a
putea alege cu propriile ganduri. De aceea, eu nu am
putut niciodata sa fiu suparata pe dvs pentru trecut.
In prezent insa, mi-as dori foarte mult sa nu ma
evitati...

In toti anii ce au urmat zilei in care ne-am intalnit
la cofetaria Bucuresti, m-am tot gandit la povestea
dvs. Imi amintesc ca vi s-a parut ca la fizic seman
foarte mult cu tatal meu. E posibil. Insa eu simt ca
in interiorul meu, in modul de gandire, exista nuante
comune intre noi doua. Eu chiar cred ca, din cand in
cand, ne-am putea scrie un email, pentru ca, eu simt o
legatura intre noi doua, invizibila, adanca inauntrul
nostru dar, mai ales, bogata dpdv sufleteste.

Ati vrea sa ne mai intalnim? Eu foarte mult.

Sper ca imi veti raspunde si de aceasta data, si va
multumesc,
anca
.



Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Si iata de ce se spune ca "speranta moare ultima..."

*****

Buna ziua Anca,
Am vazut pozele si vad ca ai 2 copii foarte reusiti;cred ca ai fost
foarte curajoasa sa te decizi pentru a avea 2.
Putem comunica prin email iar daca vei simti nevoia unei pareri din
partea mea voi incerca.
Asa cum ti-am spus avem o perioada foarte,foarte dificila avem tot felul
de schimbari a caror finalitate nu o cunoastem.
Tracasarea este zilnica iar mediul nu prea favorabil iar eu cu sanatatea
am nevoie de calm si liniste.
Pentru acest moment aceasta este situatia.
Iti doresc mult bine alaturi de familie.

******************

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Am schimbat vreo 3-4 mailuri in acea vara, despre concediu... etc, relativ distant, relativ apropiat.

Poate am gresit la un moment dat cand, vazand ca ceva ceva se leaga in gandurile ei fata de mine, am apasat pe pedala cerand MAI MULT. Adica... sa-mi spuna SI cine este tatal meu. In urma cu 9 ani refuzase categoric, pe motiv ca era o persoana cunoscuta, lucra la ambasada etc... Am crezut ca acum, dupa atatia ani, o poveste in plus nu va fi un capat de tara...

Si m-am riscat sa-i scriu...

*****************

De ceva timp ma gandesc sa il gasesc si pe tatal meu
natural. Stiu ca la singura noastra intalnire mi-ati
povestit destul de frumos despre prietenia dvs cu el,
insa ati considerat ca nu e bine sa imi dati vreun
detaliu ca sa il pot cauta... Mai mult, mi-at povestit
ca dvs nu l-ati anuntat niciodata despre existenta
mea. La acel moment de timp m-am gandit ca poate va
intristeaza aceste amintiri si/sau nu vreti cu nici un
chip ca el sa afle de mine. Eu inteleg aceste ganduri,
sentimente. De altfel, v-am mai scris despre acest
lucru, in gandul meu NU POT sa simt vreo suparare fata
de dvs, pur si simplu nu pot. Simt doar placere de a
comunica cu dvs. De aceea, si acest subiect despre
tatal meu natural l-am minimizat in mintea mea, pt a
va respecta hotararea. Totusi, peste ani am realizat
ca exista un lucru pe care amandoua l-am omis: faptul
ca acel om nu a avut sansa sa ALEAGA. Nu putem stii
[sau poate doar eu] cum ar fi reactionat el la vestea
unui copil. Nici azi, in prezent, NU STIM daca el are
alti copii si mai ales nu stim daca s-ar bucura catusi
de putin sa ma vada. Acum, cand eu nu mai pot insemna
vreun pericol pt cineva, nu mai trebuie sa fiu
hranita, intretinuta, etc... pot sa fiu perceputa ca
un partener de dialog sau poate, cine stie, ca un
prieten. De aceea, eu va rog mult sa va ganditi daca
exista vreo sansa sa imi dati vreun detaliu de a-l
gasi...

Sper ca primiti cu bucurie orice mail de la mine,
cu drag,
anca
.


Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Si de data asta am primit rapid un raspuns... dar nu cel dorit. Insa nu pentru ca a refuzat din nou sa ii dea detalii despre tatal meu natural, ci pentru ca povestea ei de ACUM nu mai semana cu cea din 1998, de la cofetaria bucuresti... deci.. cel putin 1 data, m-a mintit... :(

*******************
...

Referitor la ultima problema eu chiar ti-am spus atunci sa EL a ales in cunostinta de cauza si de aceea a plecat definitiv din tara reunindu-se cu familia -sotia si fiica lui erau de mai mult timp plecate din tara-
Iti doresc sa petreceti foarte bine .



Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Accept sa nu ma iubeacsa cineva, dar nu sa ma ia drept proasta, asa ca am raspuns. ASA cum pot eu, cateodata. COMPLET!

***************

Pentru orice parere chiar va rog sa imi scrieti, m-as bucura sa va pot ajuta cu ceva, oricat de mic. V-am mai spus, desi as putea sa am motive de suparare, eu chiar simt si sper ca putem fi "apropiate", ce-i drept, intr-un fel mai aparte... Chiar daca numai prin email. Chiar daca dorinta este doar a mea, nu si a dvs. Chiar daca eu INCA insemn pt dvs doar o perioada grea din trecut de care ati vrut mereu sa uitati. E curios ca imi place sa va scriu NU pt ca sunteti mama
mea naturala. Doar pt acest motiv, v-as fi scris doar 1 data si atat. Ci exista ceva in modul de a scrie, de a gandi ce se aseamana cu o parte din mine. Asa ca, oricat de rece si distanta va propuneti sa fiti cu mine, nu veti reusi sa iesiti din mintea mea... Stiu ca in prezent eu par a fi doar o belea/complicatie pe capul dvs, insa eu STIU ca nu va fi mereu asa. In timp, va veni ziua cand veti astepta cu BUCURIE mailurile mele. Cand veti simti ca orice ar fi, nu MAI
sunteti SINGURA. Stiu, acum ganditi ca nici nu sunteti singura, aveti o familie, un sot cu care va intelegti minunat. Dar, atata timp cat nu ati putut atatia ani de zile sa povestiti cu dansul ceva atat de adanc din sufletul dvs, legat de mine, inseamna ca acolo, pe
acel fagas, sunteti singura. Pe cand cu mine, ce usurare! Cu mine puteti vorbi despre acea bucatica secreta din viata dvs... Vedeti? Cu mine, puteti fi intr-adevar LIBERA!
Imi amintesc cum mi-ati povestit despre gradul destul de ridicat de suspiciune al sotului dvs, in pofida unei relatii minunate de cuplu... Poate in subconstient, acest target pe care vi l-ati propus de a face un secret fata de el, din povestea cu mine, poate acest target v-a apasat cumva in timp... Si, prin urmare, poate ca azi, acum, prin aceste mailuri schimbate cu mine, simtiti o usurare...

**********

M-a durut putin raspunsul dvs legat de tatal meu [EL]. Nu pentru ca in continuare nu vreti sa imi spuneti cine este. Ma asteptam la asta. Ci m-a durut faptul ca simt ceva NESINCER in vorbele dvs. In vorble
de acum SAU in vorbele de acum 9 ani. Nu stiu care din cele 2 variante este cea adevarata. Insa acum, pentru ca sunt suparata de acest subiect, nu vreau sa va scriu parerea mea. Poate alta data.

**********

Zilele astea am realizat ca v-am trimis poze doar cu cei 2 copii ai mei. Insa cu mine nu. Poate mi-ati uitat chipul, asa ca va trimit o poza de a mea [masina mea nu e cea din poza, ci un C3 rosu;)]. Si am mai realizat ceva: ca nu retin daca v-am povestit ca m-am botezat la 30 de ani :) [la casa de copii nu stiu dc am fost sau nu botezata, dar pe vremea lui Ceausescu mai degraba nu]. Nasa mea este o buna prietena a mea, mai mica decat mine cu 3 ani [cred ca sunt printre
putinii oameni cu nas de botez mai mic decat ei :))]. Insa partea interesanta pt dvs este ca, la botez, am cerut, pe langa numele anca, numle Andreea, in amintirea dvs [stiu ca acum 9 ani mi-ati spus ca
singurul lucru pe care ati dorit sa il faceti pt mine, inainte de plecarea din maternitate, a fost sa imi dati numele mic, Andreea, pt ca va placuse f mult...].
Asa ca acum, iata, ma numesc din nou si Andreea. Eu am crezut povestea dvs de atunci, acum nu mai sunt asa de increzatoare, insa oricum, numele Andreea imi place, si chiar daca povestea dvs a fost sincera sau nu, pentru mine, numele Andreea este o mica legatura cu
dvs, omul care, cu sau fara dorinta, a avut grija de mine, 9 luni. Si mai mult decat atat, a iubit pe cineva. Si eu, iata, port in mine o picatura din acea iubire. De aceea am ales sa port din nou numele
Andreea. Si poate, peste timp, veti reusi sa vedeti in mine nu doar suferinta provocata de nasterea mea si de viata de dupa, ci si picatura de iubire ce v-a incantat sufletul, in niste zile, acum ceva ani...

****************

Toate bune si astept cu drag, oricand, gandurile dvs,
anca


Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Asa cum spuneam, ea, mama naturala seamana cu mine in unele privinte, la modul de gandire curajos si solitar [din pacate]. A stiut EXACT ce sa preia din mesajul/fiinta mea astfel incat sa-mi anihileze incercarile mele... A fost o oportunista, speculand "inteligenta"... dar asta este, trebuie sa recunosc, ea ESTE o persoana inteligenta...

Raspunsul ei, tot rapid ...

*****

Da am vazut si poza;te-ai schimbat ca look dar iti sta foarte bine; eu nu ma simt bine de loc pentru ca hepatita mea nealimentara ma face sa ma simt destul de rau;voi urma un tratament de lunga durata cu multa odihna si liniste;de aceea pentru ca eu voi lipsi mai multe luni - concediul din acest an si 20 zile de anul trecut urmate de cateva luni de medical
Pe tot acest parcurs la pc-ul meu vor avea acces pentru diferite date si situatii mai multi colegi, as ca as vrea sa ma intelegi ca trebuie sa oprim aceasta corespondenta.
Eu iti multumesc pentru gandurile bune insa acum am nevoie de
foarte,foarte multa odihna si liniste si pentru ca esti o persoana
foarte inteligenta sper sa ma intelegi pentru ca sa imi fie foarte bine iar lucrurile sa evolueze pozitiv.
Iti multumesc anticipat pentru intelegere si iti doresc tie si familiei alaturi de care traiesti MULT BINE.

*************

ZBANG.

revin...


Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput