Relatii extraconjugale

monixy spune:

deci , care va sa zica , toata lumea are o perceptie eronata asupra realitatii , nu-i asa ?
adica nimeni nu detine adevarul universal !

zau asa , cine are probleme serioase de cuplu sa se adreseze unor psihologi recunoscuti , ca pe forum fiecare isi da cu parerea doar personal , nu "stiintific" !

cat priveste cartile , nu va limitati doar la psihologie , cercetati si alte domenii de gandire , ca nu se rezuma totul la un singur punct de vedere .

MissParker spune:

quote:

---

Originally posted by XIO
MissParker , sunt f. multi barbati care scriu asa ceva

---

Hahaha!

Felicia 22+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

MissParker spune:

Cateva pasaje semnificative din cartea lui Fromm (le-am gasit in internet si traducerea nu e grozava, am corectat cat am putut, la repezeala):

Iubirea nu este un sentiment care poate fi obtinut usor de catre oricine, indiferent de nivelul de maturitate la care a ajuns acea persoana. Toate incercarile lui de a iubi vor esua daca nu isi va dezvolta in mod activ personalitatea in ceea ce vom numi “orientare productiva”; iubirea nu poate fi satisfacuta fara capacitatea de a-ti iubi aproapele, fara umilinta adevarata, curaj, credinta, disciplina. Si ne putem intreba fiecare dintre noi cate persoane care iubesc cu adevarat cunoastem.

Cand doi oameni, straini pana atunci (cum ne suntem cu totii), lasa mastile sa cada si se simt unul singur, au parte de un moment unic, de o experienta dintre cele mai minunate ale vietii. Acest miracol de intimitate brusca este adesea combinat cu atractia si contopirea sexuala. Acest tip de iubire nu rezista prin insasi natura lui. Cele doua persoane se cunosc tot mai bine, intimitatea lor pierde din ce in ce mai mult din caracterul misterios, pana cand antagonismul lor, dezamagirile lor, plictisul lor reciproc omoara tot ceea ce a fost extaz initial. Totusi, la inceputul relatiei, cei doi nu cunosc toate aceste lucruri: de fapt ei iau intensitatea infatuarii drept dovada intensitatii iubirii lor, in timp ce ea demonstreaza de fapt doar gradul singuratatii lor precedente.

Cu greu mai putem gasi o alta activitate care este inceputa cu sperante asa de mari si care esueaza in mod regulat si stereotip ca iubirea. Daca acesta este cazul si altor activitati, oamenii vor fi nerabdatori sa afle motivele esecurilor si sa invete cum sa indrepte situatia sau sa renunte la ea.

Primul lucru pe care trebuie sa il invatam este acela ca a iubi este o arta. Daca vrem sa invatam cum sa iubim, trebuie sa pornim la drum in aceeasi maniera in care am porni la a invata o arta, cum ar fi muzica, pictura, medicina sau tehnica.

Poate ca aici gasim raspunsul intrebarii pe care o pun foarte multi, anume de ce oamenii din cultura noastra incearca atat de rar sa invete arta de a iubi, in ciuda tuturor esecurilor lor evidente; in ciuda foamei noastre de iubire, toate celelalte lucruri sunt considerate a fi mai importante decat aceasta: succesul, prestigiul, banii si puterea.

Omul este inzestrat cu ratiune; el este o fiinta constienta de sine insasi. Aceasta constientizare a lui insusi, ca entitate separata, constientizarea vietii sale scurte, a faptului ca va muri inaintea tuturor celor pe care ii iubeste, poate, sau ei inaintea lui, constientizarea acestei singuratati si separari, a neputintei sale in fata naturii si a societatii, toate aceste lucruri il fac sa se simta ca intr-o inchisoare. El ar innebuni daca nu s-ar putea elibera din inchisoarea sa pentru a se uni intr-un fel sau altul cu ceilalti, din lumea exterioara lui.

Experienta separarii atrage dupa sine anxietatea, care este intr-adevar sursa tuturor depresiilor. A fi separat inseamna a fi “taiat” de la capacitatea de a-ti folosi puterile omenesti. In plus, induce rusinea si sentimentul de vina. Aceasta experienta a sentimentului de vina si al rusinii este exprimat in povestirea biblica a lui Adam si a Evei. Recunoscandu-si goliciunea si separarea, ei raman niste straini deoarece nu invatasera sa se iubeasca unul pe celalalt (aceasta reiese foarte clar din faptul ca Adam se dezvinovateste acuzand-o pe Eva, in loc sa incerce sa o apere).

Dorinta de fuziune interpersonala este cea mai puternica din om. Este o pasiune fundamentala, este forta care tine rasa umana laolalta. Esecul de a o atinge inseamna distrugerea sinelui si distrugerea celorlalti. Fara iubire, umanitatea nu poate exista.

Iubirea matura este unirea in care se pastreaza integritatea individului, a individualitatii personale. Iubirea este puterea activa din om care distruge zidurile care il despart pe om de ceilalti oameni, care il uneste cu ceilalti, care il face sa depaseasca sentimentul izolarii si care ii permite concomitent sa fie el insusi, sa isi pastreze integritatea. In iubire apare paradoxul ca doi oameni sa devina unul si totusi sa ramana doi.

Spinoza a ajuns la concluzia ca virtutea si puterea sunt unul si acelasi lucru. Invidia, gelozia, ambitia si orice forma de lacomie sunt passiones (patimi); singura iubirea este o actio (actiune), este practicarea unei capacitati umane, care e posibila doar in libertate si niciodata ca rezultat al fortei.

Iubirea este o activitate si nu un afect pasiv. Ea este ceva care se dezvolta in fiecare din noi, nu e ceva caruia cadem prada. Caracterul activ al iubirii poate fi definit prin aceea ca ea inseamna in primul rand a darui si nu a primi.

Pentru un om cu caracter productiv, a darui este cea mai inalta expresie a puterii sale. A darui este o bucurie mai mare decat aceea de a primi pentru ca in actul daruirii salasluieste puterea mea, bogatia mea. Propria vitalitate este exprimata in actul daruirii.

Acela care reuseste sa se daruiasca pe sine, este bogat. El se experimenteaza pe sine ca pe unul care se poate regasi pe sine in ceilalti”. El se daruieste pe sine insusi, cu tot ce are mai bun, isi daruieste viata sa. El daruieste ceea ce este viu in el, bucuria, interesul, intelegerea, cunostintele, umorul, tristetea, tot ceea ce este vital in el.

Astfel, daruindu-si viata, el il imbogateste pe celalalt. Daruire, el nu poate sa nu trezeasca ceva la viata in cealalta persoana, iar acest lucru se reflecta inapoi spre el insusi si astfel ambii impartasesc aceeasi bucurie. Cand cineva iubeste cu adevarat, primeste automat iubire inapoi. Iubirea este o forta ce produce la randul ei iubire.

Grija pentru celalalt implica alt aspect al iubirii: sentimentul responsabilitatii. Astazi responsabilitatea este adesea perceputa ca o datorie, ceva impus din exterior. Dar responsabilitatea in adevaratul sau sens este un act cu totul si cu totul voluntar, este raspunsul meu la nevoile unei alte fiinte umane, fie ele exprimate sau nu.

Cel ce iubeste ”raspunde”, are raspundere. Raspunderea se poate deteriora foarte usor in dominare si posesiune, daca nu exista cea de a treia componenta a iubirii: respectul. Respectul nu este frica sau onoarea fata de altul; respectul denota capacitatea de a vedea o persoana asa cum este ea, de a-i constientiza individualitatea unica. Respectul inseamna grija ca cealalta persoana sa progreseze si sa se dezvolte in functie de personalitatea sa. Respectul presupune lipsa exploatarii.

Daca iubesc pe cineva, ma simt una cu el, dar asa cum este el cu adevarat, nu asa cum am eu nevoie de el ca de un obiect pentru uzul meu propriu. Este clar ca respectul este posibil doar daca am dobandit independenta fara a exploata pe altul, daca sunt capabil sa merg fara carje. Respectul exista doar pe baza libertatii, pentru ca iubirea este copilul libertatii, nu cel al dominarii.

Nu este posibil sa respectam o persoana fara sa o cunoastem; dragostea si respectul ar fi oarbe daca nu ar fi ghidate de cunoastere.

Cunoasterea ar fi superficiala daca nu ar fi motivata de grija. Exista multe straturi ale cunosterii; cunoasterea care este un aspect al iubirii este una care nu ramane la suprafata, ci patrunde pana in adancuri. Este posibila doar atunci cand sunt capabil sa transcend interesul meu propriu si sa il vad pe celalalt asa cum este el cu adevarat.

Dragostea, grija, responsabilitatea, respectul si cunoasterea sunt interdependente. Ele alcatuiesc un sindrom de atitudini care se gasesc la persoanele mature, adica la persoane care isi dezvolta aptitudinile in mod productiv, care vor sa aiba doar lucrurile pentru care au muncit, care au renuntat la visele narcisiste despre omnipotenta si care au dobandit umilinta bazata pe puterea interioara, aceea pe care doar o activitate productiva o poate darui.

Iubirea nu este un atasament fata de o anumita persoana, ci o atitudine, o orientare de caracter. Daca o persoana iubeste doar o alta persoana si restul ii sunt indiferente, atunci nu e vorba de iubire, ci doar de un atasament simbiotic sau un egocentrism exacerbat. Totusi cei mai multi oameni cred ca iubirea se naste doar prin aparitia unui obiect si nu din facultatea de a iubi. De fapt, ei chiar cred ca a iubi doar persoana pe care o iubesc este un act de intensitate a iubirii. Intrucat oamenii nu realizeaza ca iubirea este o activitate, un act al fortei sufletesti, ei sunt de parere ca tot ce le trebuie este obiectul iubirii si restul vine de la sine.

Ori daca iubesc cu adevarat o persoana, le iubesc pe toate celelalte, iubesc lumea. Daca pot spune cuiva “te iubesc”, trebuie sa fiu capabil sa spun ”iubesc in tine toti oamenii, lumea intreaga si pe mine insumi”.

Felicia 22+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

XIO spune:

MissParker , nu am spus ca sotul tau te inseala sau ca el nu ar fi scris acel mesaj ci ca sunt destui care sunt painea Lui Dumnezeu pt. sotii, prieteni , etc , iar de fapt fac sex cu altele, sex sportiv, nu altceva.

Sincera sa fiu nu am prea inteles de ce anume ai dat copy/paste aici la mesaj, ca se vorbea despre inselat , iar asta il poti comite si in timp ce-i spui partenerului "Te iubesc" la telefon.

Richard..... http://www.youtube.com/watch?v=U5POHmIIujg

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

MissParker spune:

Sentimentul, consecinta actiunii

“Stephen, i s-a adresat un domn lui S. R. Covey, expert in management si eficienta, la sfarsitul unui seminar. Sunt foarte necajit. Casnicia mea e pe duca. Sotia nu ma mai iubeste ca in trecut, si nici eu n-o mai iubesc pe ea. Ce ma sfatuiesti sa fac?”.

“Ce sa faci? Simplu: iubeste-o!”.

”Pai nu intelegi? Sentimenul a disparut!”.

“Da, dar eu ti-am sugerat actiunea. A iubi este un verb! Sentimentul, iubirea, urmeaza actiunii, este fructul verbului. Asa ca iubeste-o! Fii indatoritor, atent, tandru, fa sacrificii pentru ea, ajut-o sa se afirme, vino in intampinarea dorintelor ei si vei vedea cum sentimentul revine!”.

Ideea lui Covey este ca suntem prea pasivi, ca ne lasam dominati de sentimente, fara sa ne simtim raspunzatori pentru ele. Pentru multi oameni iubirea este ca ploaia. A venit? Ce bine…! A trecut? Ce pacat…! Ca si cum n-am avea cum sa o influentam, ca si cum n-am putea lupta pentru ea. Suntem raspunzatori pentru toate sentimentele noastre, la fel cum suntem pentru actiunile noastre.


Cine are urechi de auzit sa auda

Felicia 22+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

monixy spune:

Miss Parker , frumos fragment , dar nu-mi da pace logica : vezi iubirea asta poate fi impartita la mai multa lume , pt ca grija , respectul si responsabilitatea sunt atitudini si actiuni implicite pt mai multe persoane decat partenerul de cuplu . si sincer , descrierea aceasta , atat de spirituala a dragostei este specifica religiei , crestine cu siguranta (eu pe aceasta o cunosc cel mai bine ) , dar probabil se regaseste si in celelalte .
diferenta dintre iubirea spirituala si cea de cuplu e diferenta dintre prieten si iubit , adica ceva anume sexual , pt care nu doresc (si nici nu pot gasi o definitie exacta , pt ca e de neinteles in mare parte si , evident , necontrolat).
deci e ideal cand misterul sexual se intalneste cu dorinta spirituala , dar vezi nu toata lumea e capabila de amandoua ...
e bine sa apreciezi cand ai noroc de un partener bun , pt ca nu de tine exclusiv de comportamentul tau ,si nici viceversa .

PS. in privinta mesajelor sotului tau , sunt super , spune-i sa-i scrie si lui bebe chiar de acuma , si sa le pastrati amintire pt el intr-un album cu poze si cu pozne de-ale lui .

MissParker spune:

monixy, uite cum imi rapesti tu mie dupa-amiaza, sa stau si sa traduc din Fromm.

Pai exista, evident, si un capitol despre "iubirea erotica".

Iubirea erotica este exclusiva si nu universala.

Intrucat dorinta sexuala este legata in ochii multora de ideea de iubire, ei fac adesea greseala de a crede ca se iubesc daca se doresc fizic.

Iubirea poate duce la dorinta de contopire fizica; in acest caz, relatia trupeasca este lipsita de lacomie, de dorinta de a cuceri sau a se lasa cucerit, ci este doar plina de tandrete. Atractia sexuala creeaza pe moment iluzia unei uniri, dar fara iubire aceasta "unire" ii face pe straini sa-si ramana la fel de straini cum isi erau si inainte.

Adesea oamenii confunda caracterul exclusiv al iubirii erotice cu dorinta de a-l lua in posesie pe celalalt. E egoism in doi; e vorba de doi oameni care se identifica unul cu celalalt si isi rezolva problema propriei izolari extinzandu-si singuratatea asupra a doua persoane. Iubirea erotica este exclusiva, insa ea iubeste in celalalt intreaga omenire, tot ce este vital.


La fel, are si un capitol interesant despre sexualitate. Mai bine cumpara-ti cartea si citeste-o si mai discutam dupa aceea! Pariez ca ti se mai schimba perspectiva.


P.S. Deocamdata sotul ii canta in fiecare seara mici cantecele de leagan lui bebe din burtik, dar de scris nu cred ca e cazul sa-i scrie, in fond inca nici nu se cunosc

Felicia 22+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

She spune:

Balanta..sa mai scri. Te caut ca sa te citesc..

monixy spune:

Miss Parker , eu nu am impresia ca avem opinii diferite in privinta definitiei dragostei in cuplu ,ci doar a eticii unor relatii de cuplu.
cred ca am mai zis intr-un post pe undeva , "iubirea e perfecta. obiectul iubirii e imperfect. " , asta e punctul meu de plecare in orice rationament .
o sa incerc sa-l gasesc pe E.Fromm, si in aceeasi idee (dar alt stil) recomand " Dragoste si sexualitate" de dr Andre Moreau , psihiatru si psihanalist .

off topic : stiti ca exista un studiu privind sonoritatea si implicit senzatiile , determinate de cuvintele ce exprima sentimentele de iubire in diferite limbi ,si stilul afectiv al popoarelor respective ? (cate lucruri ignoram noi in construirea viziunii proprii despre lume )

Stanescu spune:

Un banc vechi:

Doua prietene stau la o sueta:
-Auzi, draga, tu vorbesti cu sotul tau cand faci sex?
-Daca ma suna, sigur!