Durerea unei pierderi de sarcina (62)
Raspunsuri - Pagina 22
Irinel spune:
Dragele mele, scriu si eu aici ca vad ca la noul subiect inca nu se poate si eu nu reusesc sa intru in timpul zilei pe aici mai ales in weekend. Vad ca discutiile s-au lungit, eu sincer citind mesajele la inceput am crezut ca e vorba de o altfel de nemultumire, dar vad ca subiectul de discutie s-a schimbat putin. Ma gandesc ca sunt momente din viata unui om care il fac temporar sa gandeasca altfel, sa vada totul in negru si sa nu se mai poata bucura nici macar de bucuria altuia. Dar cred cum am mai spus ca este doar temporar si, ma gandesc ce durere mare poate genera astfel de sentimente pe care nu le doreste nimeni. Mi-aduc aminte ca m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute sa nu ma inraiesc, in perioada imediat urmatoare aflarii vestii ca Maria e asa bolnavioara. Tot asa cum m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute sa trec peste durerea pierderii fetitei mele dragi. El mi-a dat aceasta durere mare, faca-se voia Lui, il rog sa ma ajute sa merg mai departe, sa traiesc cu durerea asta, sa pot trai. Ma gandesc si la ceea ce a scris Dana, cum a simtit ca nu mai poate suporta gravidele, fericirea lor. Si probabil multe fete simt asta, poate le e rusine sa o recunoasca chiar si fata de ele insele, dar totusi o simt. Eu sper din tot sufletul ca fetele noastre dragi sa vrea sa mearga inainte, sa ceara ajutor lui Dumnezeu si de ce nu, si oamenilor, noua, sau altora, dar sa ajunga la dorinta de a vrea sa continue sa traiasca. Nu inseamna ca durerea se sterge complet, dar sunt atatea lucruri de care ne putem bucura, e pacat sa ne lasam viata coplesita complet de sentimente de durere si neimpacare cu ceea ce ne-a fost dat. Dumnezeu ne-a daruit atatea lucuri minunate, ne-a refuzat un vis extrem de drag noua (poate nu pentru totdeauna), dar inca avem atatea lucruri minunate de care sa ne bucuram, de ce sa nu multumim pentru ceea ce avem? Poate v-am spus ca ma gandesc de multe ori ca au fost ani cand am evitat sa raman gravida. Puteam sa am acum copilasi mari, dar nu era momentul deh... Deci i-am refuzat darul lui Dumnezeu. Si acum, ca El mi-l refuza, sa ma supar pe El? In fine, cred ca am deviat putin... Am prostul obicei de a ma lungi.
Am observat ca paradoxal plangerile au fost fie ca nu se mai da atentie durerii, si ca unele fete dupa ce au ramas gravidute n-au mai intrat sa le incurajeze pe celelalte, iar pe de alta parte ca prea multa bucurie la subiectul asta, adica prea multe gravidute sau mamici isi aduc bucuria aici. E cumva o contradictie nu? Doar nu putem cere unor proaspete mamici sa intre sa incurajeze fara sa spuna un cuvant despre bucuria lor. Si n-ar fi drept. In plus, cum zicea Flavia cred, toata lumea ar ajunge sigur la depresie. Am observat ca la un moment dat Slimatei a fost necajita ca avea impresia ca deranjeaza si, sincer, am crezut ca doar i s-a parut, desi am observat ca intr-adevar putine erau fetele care inca ii mai raspundeau la mesaje, desi inainte de a naste, cand inca mai era speriata rau fetele erau foarte dragute si incurajatoare. Acum ma gandesc ca probabil a avut dreptate sa se simta in plus. Si poate si alte mamici ca ea. Si, daca simti ca fericirea ta deranjeaza si ca, in loc sa ajuti pe cineva sa mearga inainte, dimpotriva, ii faci viata mai grea, sigur ca eviti sa mai postezi, chiar daca poate continui sa citesti. Si, mai e ceva, o mamica e tare ocupata in primele luni, chiar ani, invatand sa fie mamica. Nu e chiar asa usor, sunt multe probleme, somnul poate fi extrem de putin, poti ajunge usor la depresie. Si in lipsa asta de somn, poate chiar nu iti permiti sa mai deschizi calculatorul. Eu mi-aduc aminte cum a fost la primul bebelus.
Cred ca de fapt ceea ce am vrut sa spun este ca imi doresc tare mult ca Idaira si jasmine sa continue sa ne impartaseasca gandurile lor si sa inteleaga ca, chiar daca uneori li se pare ca sentimentele lor de durere nu sunt bagate in seama, nu este asa. Poate nu ne exprimam intotdeauna suficient de clar simtamintele, poate gandim altfel, sau poate e o zi cand sunt vesti bune si ne bucuram, asta nu inseamna ca nu le suntem alaturi. Eu va pup pe amandoua si pe toate celelalte fete care simt la fel ca voi si ma rog pentru voi, sa va arate Dumnezeu ca e alaturi de voi.
Pepsi, ma bucur ca ai revenit, dupa mesajul de ieri, ma cam speriasei ca ai renuntat si chiar m-am mirat.
Lisa, mesajele tale sunt inca moderate, va trebui sa scrii primele 10 mesaje mai repede, ca sa putem sa iti vedem mesajele la timp, altfel ele apar mai tarziu, dupa ce sunt verificate, si multe fete nu le vad. Sa te ajute Dumnezeu sa iti implinesti visul cel mai frumos al vietii.
Brigita, cred ca eu nu ti-am scris cand ai postat data trecuta, dar sa stii ca am apreciat foarte mult mesajul tau, faptul ca ai vrut sa ne impartasesti cu noi si durerea dar si bucuria ta, si speranta ca se poate. Multumim mult si, daca doresti, ne bucuram sa te mai vedem pe aici.
Danangi, prima data cand am citit o postare a ta, era la odisee, nu mai stiu care din ele, dar tu inca nu erai graviduta, insa sperai sa se intample minunea curand si ajutai fetele cu deschisul subiectului si alte amanunte tehnice. Mi se pare extraordinar ca, in ciuda dorintei mari de a ramane gravida, si a experientelor atat de dureroase, eu nu am putut gandi in momentul ala decat ca iti doresti foarte mult un copil. Nimic altceva nu razbatea. Abia acum iti inteleg (atat cat poate intelege un strain) durerea. Voiam sa iti spun ca un om care a suferit atat de mult ca nu poate avea un copil, care a suferit atat de tare la pierderea unei sarcini de 11 saptamani, este un barbat extraordinar. Ma refer la sotul tau. Eu nu m-as indoi in locul tau de dragostea pe care ti-o poarta. Gandeste-te ca tu erai gata sa pleci, ca si tu reactionai ca si el, ca si cand nu l-ai mai fi iubit si totusi acum esti atat de fericita ca esti cu el si veti avea un copil. Tu nu stai cu el doar pentru ca vei avea copilul lui, nu il iubesti numai pentru asta. E ciudat cum unele evenimente din viata ne fac sa ne comportam atat de diferit. Bucura-te ca ai un sot care te iubeste si mai asa putin si veti fi si niste parinti impliniti.
Mav, sa nu iti para niciodata rau ca ai facut bine. Imi dau seama ca uneori iti poate cadea rau comportarea altora, dar tu faci un bine pentru tine si pentru DUmnezeu.
Voi sfarsi cu ceea ce de fapt voiam sa incep. Maryb, felicitari!!!!! Doamne ajuta sa fie totul bine pana la capat, sa te bucuri de un bebelus sanatos in brate peste aproape 9 luni si sa ai parte de o sarcina usoara, ca sa te poti bucura din plin de ea. Nu-mi vine sa cred ca ti-ai cerut scuze ca ne-ai spus!!! Ma bucur din tot sufletul pentru tine.
Sa ne rugam pentru ei si sa-i ajutam sa zambeasca sanatosi:
Stefanel / Andrei/ Sonia / Darius / Teo / Ionut 
Irina,
Daniel (28 Mai 2004) si ingerasul Maria
lisa79 spune:
chiar daca nu te cunosc maryb ma bucur pentru tine, cred ca esti tare fericita si vei avea un dragobete extraordinar.
nu stiam de cela 10 mesaje
multumesc!