Eu imi doresc.......el e in dilema
Raspunsuri - Pagina 2
Baby_Bump spune:
re_mata, carm3n, mutumesc pentru cuvintele frumoase,. Sincer ma cam speriasem de reactiile pe care le-am provocat cu intrebarea mea.
Cum spuneam ne iubim si nu ma indoiesc nici o clipa de iubirea lui (stiu ca suna a naivitate dar acel "ceva" exista din plin in relatia noastra). Suntem ca si cum am fi casatoriti pentru ca olocuim si facem totul impreuna. Si intr-adevar hartia aia nu inseamna nimic DECAT atunci cand intervine un copil. D-asta imi doresc sa facem pasul ca cel mic sau cea mica sa aiba acelsi nume.
Poate ca lucurile se vor schimba :)
codrutza4 spune:
cel mic sau cea mica va avea acelasi nume de familie cu tatal , daca acesta il/ o va recunoaste. nu ai de ce sa-ti faci griji. si mai e o faza! copilul il faci tu!!!!!!! cand vrei tu si DACA vrei tu!!!
nu-ti convine acum.....nu-l presa nici pe el......traieste-ti viata! tu nu ai nici o problema!!!!!!! ti-ai facuto singurica!
dulcetica spune:
Mie chestia asta moderna cu statul in concubinaj ,ca o hirtie nu valoraza nimic, mi se pare perfect in regula atunci cind ambii parteneri sint de comun acord cu asta.Atunci cind unul dintre ei doreste altfel,adica in modul traditional,mi se pare normal sa se discute acest aspect si sa se ajunga la un consens ,ca de aia sint impreuna.Inteleg ca pentru el nu e importanta ,dar daca pentru tine este si daca isi doreste sa fiti impreuna ,mi se pare normal sa faca un compromis sau sa spuna clar,avem idealuri diferite,viziuni diferite asupra vietii,la revedere mi-a facut placere.Are 30 de ani ,a meditat cred foarte serios la aceasta problema ,deci poate sa spuna clar ce vrea.
Spui ca el isi doreste deasemenea un copil.Daca ai ramine insarcinata saptamina viitoare ce parere ar avea? Exprimarea asta cu nu face copii dupa comanda,n-am prea inteles-o.Adica tu ai vrea unul acum ,iar el nu si daca totusi s-o intimpla mai vedem noi?
babyblue spune:
scuza-ma, dar nu crezi ca te cam grabesti cu copilul? te-ai fixat asa pe ideea asta? ai doar 24 de ani..e timp!
eu zic sa nu fortezi lucrurile, nici cu copilul, nici cu casatoria..lasa lucrurile sa vina de la sine. poate refuzul sau e justificat si nu vezi tu..stie el precis de ce refuza sa se insoare cu tine. si dc el stie, inseamna ca exista un motiv totusi, de care ar fi bine sa tii cont.
stai calma, gandeste la rece si incearca sa te detasezi putin de suferinta pe care ti-o provoaca refuzul sau si sa vezi exact ce problema se afla in spatele acestui refuz.
_
Babyblue va pupa pe toti!!
"Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -
tuinea spune:
quote:
Originally posted by carm3n
cata agresivitate, fetelor! ( auuuu, nu aruncati cu pietre! ) ceruse saraca fata un sfat dar, avand in vedere ca e doar primul mesaj, va invata ca nu e bine sa-ti expui chiar asa inima pe forum sau...sa se apere.
baby...eu cred ca raspunsul e in tine si esti singura in masura sa hotarasti ce vei face in continuare, esti tanara, ai toata viata inainte, cu sau fara el. sau, mai bine, hotarati impreuna, tu si iubitul tau, daca este posibil.
cunosc si eu o fata care tocmai a implinit 30 de ani si e cu prietenul ei de la 18...cred ca dupa o perioada ajungi sa-ti doresti sa te casatoresti, sa faci copii, e alegerea fiecaruia ordinea in care vrea sa o faca. doar ca respectivul nu se poate hotari nicicum...de iubit se iubesc, se vede. ea sufera foarte mult pentru ca toti in jurul ei suntem casatoriti, chiar si sora ei mai mica ( dupa doar 1 an de prietenie cu actualul sot, are deja copil ) dar nu vrea sa forteze lucrurile sa nu se sperie "mititelul". sau credeti ca se grabeste? sau poate ca actul acela la primarie nu valoreaza nimic? sa fim seriosi, e normal sa-ti doresti sa te casatoresti cu omul iubit si , mai ales, sa vezi ca te iubeste asa de mult incat sa doreasca sa-ti indeplineasca visul de a te vedea in rochia alba ( roz, verde sau ce culoare preferi )... de a-i purta numele, de a imparti bune si rele ( pe care oricum le imparti de ani buni ). sincer, nu as fi stat cu el atatia ani fara sa oficializez relatia. sau poate ca nu-i inteleg eu si, de fapt, asa arata "casnicia" ideala??! cati ani ar trebui sa mai astepte fata asta, in opinia voastra sau cati ani credeti ca-i mai trebuie lui sa se hotarasca? pe la 50 de ani asa, e bine? ori deja e prea tarziu si daca au stat asa o viata pot sa ramana asa pana la final? sunt atatea cazuri cand stau cu ele ani de zile, fara sa se insoare si se cearta o data, intalnesc una si se insoara peste noapte ( si nu ma refer aici la relatii tensionate ) si nu inseamna neaparat ca "nevasta" e mai buna decat ex"vesnica prietena". nu a fost sa fie? eh!
ma opresc aici, nu am chef de polemica, e doar parerea mea si avand in vedere ca am ceva experienta nu cred ca vad lucrurile superficial.
Eu sunt de acord cu ce ai spus tu aici in totalitate! Ba am sa mai spun ceva: cum este cand copilul tau se duce la gradinita sau scoala (fiecare cand reuseste sa realizeze ca nu este la fel) si vede ca toti copiii si parintii au nume la fel numai mama lui are alt nume decat el/ea si tatal (in caz fericit daca mandrul a decis sa-l treaca pe numele lui)?
La caeasata intrebare daca raspunzi vezi de ce mai este nevoie uneori sa te mai si casatoresti! Daca nu pentru tine sau pentru omul de langa tine macar pentru copiii ce pot aparea si cer drept de legitimitate!
Este rau intr-un fel ca s-a scos poate taxa de celibat! In felul asta poate se mai decideau cate unii sa se mai si insoare si marite pana in 50 de anisor semn ca s-au si maturizat suficient si ca au terminat cautarile sau vanatoarea de vrabiute sau gugustiuci dupa caz!
Clover spune:
In gradinita in ziua te azi te cheama educatoarea pe numele de familie? Eu nu imi amintesc sa fi avut tangente cu numele nimanui de familie pana la scoala.
La ce mod nu vrea el? Nu vrea in orice conditii sau vrea o casatorie cu putini invitati?
Fomalhauti spune:
Baby Bump, eu nu am inteles ceva: domnul Subiect nu vrea casatorie sau nu vrea nunta? De ce nu se pune problema sa va casatoriti numai voi doi cu nasii alaturi?
Intamplator sotul meu si cu mine ne-am potrivit: amandoi am vrut casatorie (el dupa muuuult timp de gandire - 3 ani) si nu am vrut nunta. Asa ca ne-am dus noi doi la "casa de casatorii" (nici nu stiu cum se chema la momentul respectiv). Atunci nu era "cu martori". Ne-am dus noi doi si atat. Au si intrebat ceva in sensul de "doar voi doi" si sotul meu s-a gandit ulterior ca trebuia sa le raspunda: "Dar nu stiam ca este voie si mai multi!" Apoi ne-am dus tot doar noi doi la restaurant.
Ah, si eu nu port numele sotului. N-am vrut. Copiii poarta numele sotului si nu au nicio problema din cauza asta.
Cat despre bebe, nu mi se pare ca este prea devreme....
buli spune:
quote:
cum este cand copilul tau se duce la gradinita sau scoala (fiecare cand reuseste sa realizeze ca nu este la fel) si vede ca toti copiii si parintii au nume la fel numai mama lui are alt nume decat el/ea si tatal (in caz fericit daca mandrul a decis sa-l treaca pe numele lui)?
La caeasata intrebare daca raspunzi vezi de ce mai este nevoie uneori sa te mai si casatoresti!
what???
asta e motiv pt casatorie? atunci nu ma mir ca sint atitea divorturi.
in alta ordine de idei pe fi-miu il cheama diferit de mine, el stie asta fara sa-i fi spus noi si are doar 4 ani. cind imi spune numele, mi-l spune intreg, pe al lui la fel si pe al lui taica-su tot asa.
nu mi s-a parut nicodata ca are vreo problema cu asta.
si oricum am sa-l invat ca nu e important sa ne cheme la fel, ci sa simtim la fel.
baby bump,
eu zic sa mai astepti, nu te grabi.
tu mai ai timp berechet, el e mai strins acum
in plus mare parte din barbatii pe care ii stiu eu nu agreeaza deloc ideea de nunta/petrecere/lume multa si multi necunoscuti. asa ca se poate chiar sa fie adevarat ce zice omul.
mai lasa-l un pic si o sa-i ticaie si lui ceasul. ba chiar incearca sa nu te mai gindesti la asta, fa pe indiferenta (dar nu o zi -doua)
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
Cristina_A spune:
Mie nu-mi place deloc raspunsul asta malitios, ca el nu face copii dupa comanda. Prea imi suna a punere la punct, ceea ce dupa parerea mea nu are ce cauta intre doi oameni care se iubesc, si mai ales cand discuta despre un subiect atat de sensibil. Aceeasi idee poate fi exprimata in mai multe moduri, e alegerea lui daca o spune intr-un mod caustic, ca sa-l arda pe celalalt sau intr-un mod pasnic si non-violent, ca sa se exprime pe sine (Am descoperit o filozofie extrem de interesanta asupra limbajului si felului in care comunicam, va recomand cu caldura cartea "Comunicarea non-violenta" de Marshall Rosenberg). De fapt, privind mai atent, replica asta acida a lui nu exprima nimic despre ceea ce simte si vrea el. Ce sa inteleg de aici? Ca nu vrea copil acum, dar ca va dori in viitor (cand?)? Ca nu vrea copil deloc? Ca nu vrea copil cu tine? Ca nu vrea copil acum si ca nu stie daca isi va dori in viitor? Baby_Bump spune ca amandoi isi doresc copil, dar eu ma intreb cum a ajuns ea la aceasta concluzie, pentru ca replica lui "eu nu fac copii dupa comanda" pare sa contrazica faptul ca el si-ar dori copil. Baby_Bump, sa stii ca nimic din ce spune sau face cineva nu e intamplator si te sfatuiesc sa nu lasi lucrurile neclare, sa pluteasca asa, in vag (in dezavantajul tau si in avantajul unui mascul egoist si las).
Iti vei da singura seama daca relatia asta se potriveste intereselor tale si merita continuata sau e doar pierdere de vreme, dar numai dupa ce te vei cunoaste pe tine si prioritatile tale. MissParker are dreptate si are niste opinii foarte intelepte in privinta asta si a deciziei de a avea un copil
. Baby_Bump, iti doresti un copil, dar de ce? Un copil nu se face pentru a lega un barbat de tine. Un copil nu se face "cadou" pentru barbat. Un copil nu ti-l faci "cadou" nici tie. Un copil nu se face pentru a-ti fi scop in viata si sursa de fericire. Un copil nu se face pentru ca el sa fie asa cum vrei tu. Un copil nu se face pentru ca "asa trebuie", pentru ca ai o varsta sau pentru ca asa vrea altcineva. Un copil nu se face atunci cand nu-i poti asigura conditii de viata bune si stabile.
Baby_Bump, ai de lucru cu tine in primul rand.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************
biricica spune:
eu cred ca sunteti prea vehemente.
fata ne cerea un sfat. de la a oferi un sfat pana la a emite judecati de valoare pe trei pagini... e cale lunga. si, pana la urma toata, nici nu-i fair. practic nimeni, cu exceptia lor, nu stie ce e intre ei, cat d emult se iubesc, cum isi vorbesc, ce tonalitati ale vocii folosesc, in ca cadru sunt cand vorbesc despre lucrurile astea "serioasa".
din afara povestea mea pare cel putin ciudata.
eu si iubitul meu vom avea un copil. dar eu si iubitul meu, desi stam impreuna, nu suntem casatoriti. nu avem nici macar un an de "vechime" in relatie. el are 25 de ani, eu am 29 de ani, adica sunt mai mare cu patru ani decat el.
am ramas insarcinata pentru ca atunci cand era momentul sa fim atenti, am fost prea luati de val si nu ne-am mai gandit sa ne protejam. cele doua liniutze roz ne-au luat prin surprindere si am avut vreo trei saptamani in care am discutat si tot discutat despre pastrarea sau renuntarea la acest copil. eu as fi vrut sa-l pastrez, el, desi nu era vehement impotriva ideei, nici nu era foarte fericit de posibilitatea de a deveni tata. si, pana la urma ne-am hotarat sa-l pastram. si suntem foarte fericiti acum. desi nu suntem casatoriti si desi nu ne-am programat acest copil. ce vreau sa spun... oamenii tind sa priveasca lucrurile foarte la suprafata. cel mai bine stiu cei doi implicati in poveste.
so baby_bump, cred ca trebuie sa te gandesti la cateva lucruri:
1. cat de importanta e casatoria pentru tine
2. cat de important este iubitul tau pewntru tine
3. la ce ai renunta mai degraba: la casatorie sau la iubit
4. cat la suta din dorinta de a te casatori este generata de nevoia de a trai in societate, in conformitate cu conventiile ei si cat la suta e credinta reala ca el este omul langa care stii cu siguranta ca vei imbatrani.
eu cred ca la asta m-as gandi, daca as fi in locul tau.
oricum hotarasti, bafta!