ati face un copil pentru un prieten?
Raspunsuri - Pagina 3
OCTAMI spune:
Va multumesc!
Citind parerile voastre si discutand deschis cu mine mi-am clarificat sentimentele si am pus totul in balanta-nu,nu as putea face gestul asta ,m-ar urmari regretele toata viata si m-am gandit ca ar fi un fapt similar cu a le dona copilul meu actual si m-am cutremurat!
simteam la fel si inainte dar nu-mi erau clare toate aspectele ,mi se parea ca pot trece de sentimentele mele facand un gest nobil ,rar si special,dar e un pret crunt -nu!va multumsc mult ca ati raspuns cu sinceritate .
crinuta spune:
Stau si ma minunez cum de ti-a putut sotul cere asa ceva....., mi se pare de necrezut.., sincer...
Crinuta si 
Rayan
Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm
A_Iulia spune:
Ca mama, si ai ales dupa ce experimentezi nasterea unui copil, sigur ca pare odios.
Insa ideea a avut o baza nobila. Ma gandesc ca sotul a inceput sa consitentizeze ceva sentimente fata de copilul lui dupa nastere, deci nu i s-a parut absurda ideea.
Nu l-as pune la zid pe sot, in fond a pus o intrebare, nu a obligat pe cineva sa faca ceva impotriva vointei sale. Poate pentru el nu ar fi fost atat de dramatica separarea fata de pui, ca la o mama.
Adina + Olivia Q1.04
patou spune:
quote:
Stau si ma minunez cum de ti-a putut sotul cere asa ceva....., mi se pare de necrezut.., sincer...
si eu la fel... tot ii bine ca s-a gandit la fertilizarea in vitro si nu altfel
oricum e interesant, ceea ce pentru unii pare nobil pentru mine nu pare decat culmea umilintei la care poate fi supusa o fiinta umana.
Tisina spune:
Pun si eu o intrebare, si sper sa nu mi-o luati in nume de rau. Sunt atatia copii care au nevoie de parinti! Daca tot nu pot avea copii dar isi doresc, de ce prietenii tai nu infiaza unul? Nu ar ramane nici un suflet sfasiat in urma adoptiei, dimpotriva, toata lumea ar fi multumita: parinti pentru un copil care avea nevoie de ei, copil pantru pariniti care de asemenea aveau nevoie de el.
malla spune:
Nu as putea sa fac un copil pentru nimeni altcineva, nu din egoism ci pur si simplu ca nu m-as mai putea desparti de el... Nu inteleg cum sotul ti-a cerut sa faci asta...si sa il dai...
Andrei si Adriana
Ancuta-Maria spune:
quote:
Originally posted by Tisina
Pun si eu o intrebare, si sper sa nu mi-o luati in nume de rau. Sunt atatia copii care au nevoie de parinti! Daca tot nu pot avea copii dar isi doresc, de ce prietenii tai nu infiaza unul? Nu ar ramane nici un suflet sfasiat in urma adoptiei, dimpotriva, toata lumea ar fi multumita: parinti pentru un copil care avea nevoie de ei, copil pantru pariniti care de asemenea aveau nevoie de el.
Tisina
exact asta vroiam sa zic si eu
-----------------------------------------------------------------------
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)
Eseea spune:
Nici eu nu as putea, nici cu ovulul meu si nici daca as fi doar mama purtatoare. Pentru mine a fost atat de speciala perioada sarcinii, incat nici nu as putea sa ma gandesc la asta. Cum sa renunti la VIATA ce a crescut in tine? E parte din tine, cu siguranta. Pentru mine e absurd pur si simplu. Indiferent ca i-as datora chiar viata cuiva. Nu as plati cu viata sufletelului care a crescut in mine.
Este f greu sa privesti lucrurile si din partea cealalta a baricadei, a infertilitatii adica, stiu cum e...am fost acolo 5 ani. Dar nu as fi apelat la o asemenea posibilitate, mi-ar fi fost si mai greu.
my baby
redai spune:
[quote]Originally posted by Tisina
Pun si eu o intrebare, si sper sa nu mi-o luati in nume de rau. Sunt atatia copii care au nevoie de parinti! Daca tot nu pot avea copii dar isi doresc, de ce prietenii tai nu infiaza unul? Nu ar ramane nici un suflet sfasiat in urma adoptiei, dimpotriva, toata lumea ar fi multumita: parinti pentru un copil care avea nevoie de ei, copil pantru pariniti care de asemenea aveau nevoie de el.
-----------------------
Nu infiaza....nici eu nu as infia un copil.de cate ori ar face o gafa, de cate ori mi-ar face probleme m-as gandi din partea cui vin, de la cine le mosteneste.Plus ca nu ai cred acelasi sentiment de parinte cum ar fi daca e al tau.
---------------------
Eu as dona un ovul.Sa fiu mama purtatoare in nici un caz, mai ales ca sunt prieteni. sa il vad aproape in fiecare zi pe acel copil si sa vad ca spune mama la altcineva, sa nu fiu langa el la primele zambete,sa nu vad primii pasi s.a.m.d. Nu as putea. Sa il vad ca este langa mine ca este al meu , dar de fap[t nu este....Cred ca numai o mama poate intelege.
Pe tata nu-l condamn. Nu se stie ce probleme financiare sunt in aceasta familie, sau ce a au facit acesti prieteni pentru ei.Bravo lui ca s-a gandit si la cel de langa el.Si nici pe el nu l-as crede in stare sa isi de-a copilul.
Lore, mamicutza de print David
Poze David Vlad
" target="_blank">varsta David
liliana csaki spune:
quote:
Originally posted by redai
Nu infiaza....nici eu nu as infia un copil.de cate ori ar face o gafa, de cate ori mi-ar face probleme m-as gandi din partea cui vin, de la cine le mosteneste.Plus ca nu ai cred acelasi sentiment de parinte cum ar fi daca e al tau.
---------------------
Lore, mamicutza de print David
Poze David Vlad
" target="_blank">varsta David
Si care e unitatea de masura cu care determinam intensitatea sentimentului de parinte? Cum stii ca un parinte adoptiv isi iubeste mai putin copilul decat unul natural? de ce n-ar putea fi si invers? Eu cred ca atunci cand iti doresti cu adevarat sa fii mama nu te intereseaza neaparat genele cui sunt mostenite( ca poate-o mosteneste pe soacra cea infiorator de nesuferita, in cazul copilului natural) ci te gandesti mai degraba la manutele dragalase care-ti cuprind fata-n maini si la glasciorul care-ti spune " te iubesc, mami!".