Depresia cauzata de infertilitate
Raspunsuri - Pagina 8
RalMar spune:
Nu stiu daca exista cupluri care se confrunta cu infertilitatea si, totusi, vad viata in roz, cum nu cred ca sunt cupluri care vad viata in negru. Sunt convinsa ca mereu vor exista suisuri si coborasuri, dar ideal ar fi ca dupa fiecare tranta sa ne putem ridica si sa continuam drumul. Intr-adevar, sunt o multime de alte lucruri frumoase in viata dar nici nu cred ca odata ce te-ai apucat sa lupti cu infertilitatea nu mai vezi nimic, nu mai faci nimic, neglijezi totul si pe toata lumea si stai si plangi toata ziua. La mine acest lucru a durat mult pana l-am invatat, pana am reusit sa traiesc cu el: mereu vor fi suisuri si coborasuri! Si, mi-a mai zis cineva o vorba care m-a incurajat cat de cat "pana nu-i greu nu este usor"
gadaleane spune:
Nu numai eu ma confrunt cu problema infertilitatii dar si multe alte cupluri. Toate cuplurile trebuie sa se sustina pentru a putea trece peste acesta depresie care devine o obisnuinta in viata omului, ne face viata un chin. Eetelot chiar daca ne este greu trebuie sa ne bucuram de ceea ce ne ofera Viata si Dumnezeu. Nu putem trece peste voia nimanui. Sa ne bucuram , fiecare familie are coborasurile si urcusurile pe care le trece pe parcusrul vietii dsr nu trebuie sa ne dam batute. "Viata este prea scurta , deci merita sa o traim din plin!"
"Fie mie dupa cuvantul tau"
ioana_p76 spune:
Fetelor, am trecut si eu de atatea ori, din pacate, prin mai multe din fazele de care ziceti si voi: depresie, mii de intrebari "noi de ce nu?", ura fata de restul lumii care nu ne intelega si ne dadea peste nas ( cam despre asta am vb la subiectul de care va zicea Andriuscha), izolare fata de restul lumii, apoi am ajuns la faza de nepasare (mai mult mimata), detasare si la ganduri mai pozitive, de genul ca avem o viata si sa o traim si sa ne bucuram de tot ce uitasem sa apreciem.
Totusi, oricat as vrea sa ma ascund si sa incerc sa traiesc bucurandu-ma de viata pe care o am, sunt momente in care iar revin la sentimentele de dinainte.
Si asta mi se intampla mai ales cand ne intalnim ori cu prietenii nostri care au un bebe mic de 6 luni, ori cand mergem sa ne vedem nepotelul de 5 luni. Cand vad bucuria de pe fetele parintilor, fericirea care li se citeste in ochi, desi ma bucur sincer pt ei, oricat as vrea, nu pot sa nu ma intristez si sa-mi aduc aminte de faptul ca noua aceasta bucurie ne este interzisa...cel mai natural lucru noua nu ni se intampla...
Si daca nu ni se va intampla vreodata, probabil ca voi ramane mereu cu sentimentul asta...cu un gol in suflet..
Va pup
Ioana
animalutele mele iubite
jasmine30 spune:
Si eu am trecut prin toate categoriile de stari dupe cele 2 sarcini pierdute. Imi amintesc de cele mei grele momente din viata mea, atunci cand am mers la ecograf pt ca ma duruse un pic burta intr-o noapte. Si cand doctorita se uita pe ecran si nu zicea nimic mi s-a parut o vesnicie; iar eu am inceput sa strig la ea: "Dna doctor spuneti-mi ce este, ce se intampla?" Si ea mi-a raspuns cu maxima raceala "Stati doamna ca nu mai vedem embrionul!" De parca era un obiect, nu un sufletel pur si nevinovat. Sotul meu era cu mine in cabinet si impietrise de durere, iar eu strigam la el sa faca ceva sa imi dea puiutul inapoi. A fost ingrozitor, apoi chiuretajul, apoi mii de intrebari, de ce noi, de ce nu pot avea copii... Prieteni care nu mai vin la noi in vizita cu copiii pt ca noi nu avem jucarii in casa...etc.
toriceli spune:
Apropos de "raceala maxima" a medicului.Cind am ramas gravida eram intr-o perioada maxima de stres. Bucurie mare , asteptam cu nerabdare concediul de odihna. Ne-am hotarit sa mergem in nordul Moldovei pt. ca nu vazusem vestitele manastiri - ne-am cazat la Gura Humorului intr-o vila amplasata undeva prin padure.Liniste , aer curat , mincare traditionala specifica zonei, zilnic vedeam cite un obiectiv.Pina in a 5 zi cind am facut brusc hemoragie . Cel mai apropiat spital , mai bun , ca sa spun asa , era cel din Suceava.(personal mi s-a parut o mizerie din toate punctele de vedere, dar dupa ce l-am vazut mi-am revizuit parerea despre cel din Craiova pe care pina atunci il numeam cloaca orasului)
Am ajuns , m-au controlat , evident ca toti erau imuni la lacrimile si teroarea pe care o traiam. O sictireala pe fata lor...Nu spun ca nu sunt obisnuiti cu marile - mici tragedii dar un cuvint cald , o incurajare nu cred ca ar fi costat ceva pe cineva. Dar deee era si duminica , oamenii erau in sau dupa garzi...Sa zicem. Oricum nu ma asteptam la absolut nimic bun din partea personalului.De fapt in romirlania noastra nu ma astept in nici un spital la ceva bun. Nici macar in cele private. Si daca va fi vreodata sa am vreo surpiza voi impartasi bucuria ei.
La internarea in salon , d-na doctor de garda , dupa ce i-am spus cati ani am si controalele si eco-ul din epoca preistorica : "Pai si ce.... dvs.v-ati fi asteptat la 32 ani sa tineti prima sarcina? "Dupa care : "Sarcina e de cca. 6-7 sapatamini , un chiuretaj mic maine dimineata la prima ora si apoi puteti sa va faceti concediul linistiti."
Nu va mai spun restul povestii ca si asa m-am cam intins....Oricum banuiti ca si ce a urmat a fost la fel dezastruos. Si acum ma urmaresc cuvintele acelui.....sa ii spunem medic.
rocsy2007 spune:
fetelor sunt tare suparata. va scriu poate resuesc sa ies din aceasta stare. azi am fost la a doua monitorizare si de joi seara cand aveam un folicul de 13,8 azi a crescut abia la 16, 1. sunt putin speriata. credeti ca e in neregula? a mai patit cineva asa? am nevoie de o farama de speranta. dr a spus ca nu e nici rau dar nici bine. chiar nu stiu. pana acum nu am avut probleme cu ovulatia. sunt foarte foarte speriata. si luna asta sper foarte foarte mult pentru ca e prima luna dupa laparo. sper ca dumnezeu sa imi ajute.poate sunt ingrijoarata degeaba si mai rau ma stresez.
pentru a obtine ceva trebuie sa vrei cu adevarat
http://tt.lilypie.com/XILYm5.png
magduta-sv spune:
Toriceli, imi pare nespus de rau ca ai trecut prin asa ceva. Sa ramin insarcinata dupa atitia ani si sa pierd sarcina din cauza unui medic incompetent, as inebuni. Sint din Suceava si in anii de cind incercam sa avem un bb nu am apelat niciodata la dr de aici.Intre timp s-a deschis la noi un spital privat, aflat in relatii cu Casa de asigurari, unde conditiile sint super bune. Daca te-a ingrozit spitalul nostru, inseamna ca nu ai vazut inca Gilestiul...
Ori sint doctori f. buni si conditii mizerabile, ori conditii bune si doctori pt care reprezentam "un caz".
Pupici si nu-ti pierde speranta.
http://news.webshots.com/album/561332501UFlQsF
rocsy2007 spune:
ioana_p76 tare dragute sunt animalutele tale. si eu am animalute si pot sa spun ca ele imi umple golul pe care il am in suflet. datorita lor trecem mai usor peste tot.
pentru a obtine ceva trebuie sa vrei cu adevarat
http://tt.lilypie.com/XILYm5.png
toriceli spune:
Nu Magduta , n-am vazut Gilestiul . Eram cum se spune in tranzit. Dar ma bucur sa aud ca s-a deschis un spital privat pe la voi. Aici parca a inghetat totul. Oricum cel putin conditiile sunt mai bune intr-un centru privat. Si conditiile , repectiv mediul in care stai pe durata internarii conteaza.
Nu as putea sa dau insa categoric vina pe medic. Nu voi sti probabil niciodata cauza reala ori daca mai erau sau nu sanse . Cert este ca in momentul internarii embrionul era vizibil si la locul lui , simbata cind m-am externat nu mai aveam singerari si s-a refuzat o noua ecografie si abia la o saptamina in Craiova a avut loc chiuretajul.Medicii...medicii...Nu stiu ce sa spun. De multe ori am incercat sa ma pun in locul lor. Pina la urma cred ca in atitudinea lor este si un mecanism de auto-aparare. Ce ar insemna oare sa se implice in fiecare caz ? Nu stiu ce sa spun. Probabil este si dorinta mea aici de le gasi o explicatie in ideea de a nu-mi pierde definitv increderea in ei. Acum parca acum simt nevoia sa nu mai rascolesc trecutul ci sa il las in urma . Vreau sa sper ca intr-o zi..."visele prind aripi".
Multumesc pentru incurajari. 
magduta-sv spune:
Scuze, am vrut sa scriu Giulesti.
Intr-adevar, lasam trecutul in spate si traim din plin si frumos prezentul.
Pupici tuturor.
http://news.webshots.com/album/561332501UFlQsF