Depresia cauzata de infertilitate
Raspunsuri - Pagina 16
cami30 spune:
anadomnica iti multumesc enorm, dar ce sa fac la mine rugaciunea nu functioneaza. Eu imi gasesc linistea interioara in lucruri cum ar fi o discutie cu o prietena, in a ma bucura pentru altcineva, in a da un sfat care sa ajute pe cineva. Sincer, imi asum tot ce mi se intampla si nu regret nimic din tot ceea ce am facut vreodata. Am trecut prin ani atat de grei incat ceea ce traiesc acum este suprema fericire si as fi nerecunoscatoare destinului sa spun ca imi lipseste ceva
andriushca sincer mi-e greu sa cred ca mai exista cineva care sa gandeasca si sa aiba aceleasi trairi ca si mine. In anii in care am frecventat forumul ( mai mult din umbra), am reusit sa intru in conflicte tocmai din cauza viziunilor mele uneori nedemne pentru un forum destinat copiilor, dar nimeni nu a inteles vreodata ca exista si femei care au aceasta dilema de a deveni mame si care in viziunea multora e echivalenta cu "comoditate", "fitza", "lene", sau mai stiu eu ce. Am zile in care imi ador nepotica superba si am zile in care as fugi de tot copiii din lume.
Sunt femei care nu s-au nascut cu acest instinct al maternitatii, cu aceasta dorinta si care lupta uneori peste propriile lor puteri sa si-o dezvolte. Si in plus, dupa ce ca dilema te macina mai ai si o problema de infertilitate si trebuie sa lupti de doua ori: o data cu confuzia si a doua oara cu infertilitatea.
Nu ma bucur ca mai este cineva ca mine dar ma simt mai impacata ca nu sunt singura ciudatenie de pe lumea asta care se zbate intr-un sir lung de probleme care par ca nu se mai termina.
cami
cami_antonia spune:
buna fetele.....buna cami_30
cami nu trebuie sa te bucuri ca si alte fete sufera din aceeasi cauza cu a ta....trebuie doar sa intelegi ca nu esti singura care are astfel de probleme....si crede-ma ca fata de altele acestea sunt minore...am vazut o groaza de boli....o groaza de paralizati....si asa mai departe de cand il am pe tata bolnav....si crede-ma ca aceasta problema a noastra este chiar minora.....
si mai trebuie sa intelegi ca nu esti singura niciodata....nici macar atunci cand tu crezi ca esti.....Domnul Dumnezeu te vegheaza mereu si este cu tine peste tot.....te lasa insa sa iti alegi tu drumul vietii pe care ti-l doresti....pentru ca noi crestinii nu suntem ca si musulmanii sa spunem ca ce a fost scris este batut in cuie....nu....noi spunem ca fiecare ne croim drumul in viata asa cum vrem....Dumnezeu ne da posibilitatea de a vedea mai multe cai....dar alegerea este a noastra.....
adica daca tu crezi ca e bine pt tine sa nu te mai agiti....asta e....dar daca lupti cu adevarat si iti doresti ti se va intampla....
incepe sa te rogi putin cate putin...chiar daca poate nu esti invatata....asa face fiecare....la inceput....si apoi vei vedea cat de usor este....uite si eu cat am fost studenta ma tot lamentam cat de greu e sa tin posturile ca nu pot....etc.....si acum le tin fara nici o pofta....cu o mare dorinta.....mai ales aceea de a ma impartasi....ceea ce este foarte important.....ar trebui sa mergi sa vb cu un preot....sa te spovedesti....si poate iti explica cum este cu impartasirea si iti va fi mai usor.....sau sa iti citeasca cateva rugaciuni.....noi ne rugam unele pentru altele si dam acatiste cu numele tuturor....si ne ajutam foarte mult unele pe altele....
e greu sa treci singura prin asemenea cosmaruri....si sa nu ceri ajutor...si sa nu te lasi ajutata....
te pup tizo....si astept sa mai scrii
cami
anadomnica spune:
cami30 
- cel mai mult ma intristeaza dilema ta, si dupa parerea mea asta face cel mai mult rau. Recunosc insa ca si eu am avut mult timp aceeasi dilema: in fond - vreau sau nu vreau copii? faptul ca nu-i pot avea usor si repede m-a determinat de multe ori sa-mi raspund singura "daca nu pot, sa stii ca nici nu vreau, na!". Dar am descoperit apoi ca asta mi-a adus intristare si nu impacare cu starea mea... iar din tristetea si deznadejdea descoperita am inteles ca de fapt ceea ce vreau este sa am copii... chiar daca uneori nici eu nu cred in capacitatile mele de a fi o mama buna. Cred ca e foarte important mai inainte de toate sa clarifici foarte bine ceea ce vrei. Daca te decizi ca in fond si la urma urmei nu vrei copii si nu vrei sa lupti pt. acest vis al tau urmareste sa vezi daca esti fericita si implinita cu aceasta decizie a ta... daca iti aduce pace si liniste in suflet. Daca vei descoperi pacea sa stii ca e o decizie buna pt. tine, si in urma acestei decizii renunta de tot la gandul de a fi mama si incepe sa te bucuri de viata pe care o ai. Daca insa vei vedea ca aceasta decizie iti aduce tristete si nesiguranta, neimplinire si un dor inexplicabil e cazul sa schimbi radical decizia si sa incepi sa lupti cu consecventa si determinare: pt. ca in acest caz visul tau se va implini. Sa stii ca in viata multe depind de capacitatea noastra de a vrea, de a dori anumite lucruri... insa aceasta vrere sau dorinta trebuie sa intre in rezonanta cu sufletul... si atunci se intampla minunile.
Eu pot spune cu mana pe inima ca tot ce mi-am dorit in viata pana acum mi s-a implinit! Pentru ca nu am inca un copil mi-am dat seama ca pana acum nu am dorit atat de mult sa am copil cum mi-am dorit si m-am rugat pt. alte lucruri care deja s-au impinit. Acum toata energia mea se indreapta spre visul de a fi mama. Neindoielnic el se va implini.
Ai incredere in tine si in ceea ce simti si traieste-ti viata dupa propriile idealuri si bucurii.
Acush vine bebe mult dorit!
http://tt.lilypie.com/MZWVm7.png
evanescence spune:
Da daca nu ar fi si depresia asta....am momente cand sunt foarte depresiva si plang non-stop mai ales
cand sunt singura acasa cand nu ma vede sotul sau soacra
simt nevoia sa ma descarc,deja am un ritual,pun muzica
numai buna de plans pregatesc servetele si ma apuc
(suna
oarecum bolnav) dar cateodata ma ajuta ma simt bine dupa aceea.
Cu o sapt inainte de CM incepe starea asta si apogeul il ating
in prima zi de CM cand nu sunt buna de nimic,nu mananc,nu fac
nimic in afara de plans pt ca in fiecare luna eu inca sper ca se intampla o minune incep cu testele de sarcina cu 3 zile inainte de CM si sunt ingrozita de liniuta aceea solitara,de ce nu vad si eu
macar o data in viata 2 linii
E greu cand ne intreaba toti BEBE NU FACETI?
"facem dar nu ne grabim" raspunsul nostru...
In sfarsit am anuntat si noi pe cineva din familie caci nu am spus la nimeni nimic,am sperat ca se rezolva si nu trebuie toti sa stie de problema noastra,daca nu aveam nevoie de suport financiar nu am fi spus la nimeni,sotului meu ii e foarte greu pt ca el este "problema" si se simte foarte vinovat,asadar i-am spus doar mamei lui pt ca si stam in aceeasi casa si ne era greu sa ne acundem mereu si nu trecea zi fara sa ma intrebe "nu mai aveti de gand sa faceti copii?"acum macar am liniste...in schimb depresia a ramas
in mai avem 2 boteze la care sincer nu cred ca pot sa ma mai duc
am avut si anul trecut vreo 3,si acolo mereu ne intalnim cu cunostiinte care ne sugereaza ce frumos e sa ai copii,ce impliniti se simt si etc.
Noi nu mai suportam,ne bucuram pt altii dar...
In schimb am devenit foarte credincioasa si ma rog la Dumnezeu
in fiecare zi si poate daca Domnul vrea o sa avem si noi un ingeras al nostru,si va doresc la toate la fel
in asteptarea unui ingeras
anadomnica spune:
evanescence si ... si multe multe 
Va veni si vremea noastra. Atunci vom jubila de bucurie
Acush vine bebe mult dorit!
http://tt.lilypie.com/MZWVm7.png
cami_antonia spune:
evanescence stai linistita
nu trebuie sa te mai acunzi de altii ca e mai rau
te judeca aiurea
eu ziceam ca tine
dar pana la urma am recunoscut ca am probleme eu
si c asta e viata
nu suntem toti perfecti
DUMNEZEU ne pune la mare incercare
ai incredere mare
roaga-tre mult
si fa ceva care sa-ti placa foarte mult
nu te mai gandi doar la asta
pupici
sa fii tare
ca inune va veni la fiecare dintre noi
cami
GINA-MONICA spune:
De ce toti cunoscuti binevoitori pun mereu intrebari jenante dureroase sau pur si simplu timpite. Inainte intrebarea care ma tortura era <<Da tu cind te mariti?>> desi toti stiau ca sunt singura. Acum dupa ce am gasit un om minunat care sa ma iubeasca la fel de mult cum il iubesc si eu intrebarea sa schimbat in<<Voi cind faceti copii>> de parca sa faci copii e asa usor si de parca ar fi ceva electiv,daca a avea copii ar fi o chestie de merit a parintilor ar exista pe lume mai putini copii nefericiti. Ca sa inteleg mai bine ce se intimpla in sufletul meu m_am inscris la psihologie si dupa 3 ani in care am alternat munca ,scoala si tratamentele incercind in zadar sa nu ma las prada depresiei. Dar nu ai cum, ca atunci cind cineva inepe iscoditor cu intrebari sau o prietena naste chear si pe strada cind vat mame cu bebelusi ma intreb <<De ce eu >> nu ai cum sa nu devi un pic instabila emotional cind, insuces dupa insucces visul de a avea copii pare din ce in ce mai departe. Dar sa stiti ca speranta mi-o dau cele asemeni noua care dupa ani de lupta reusesc sa isi tina in brate copii si cind aud ca alta fata a nascut ma gindesc ca se poate, si poate urmatoarea care reuseste sunt eu. Orcum va spun un lucru daca toate femeile ar trece prin ce trecem noi ar fi mult mai putini copii abandonati. Am facut practica in un centru pentru copii cu deficiente abandonati, zi de zi am plecat de acolo plingind pentru acesti copii, sa ii vezi venind spre tine strigindute Mami cuvint sfint care te face sa visezi la cea mai strajnica dorinta a sufletului tau ,te inmoaie. Copii acestia sunt cu probleme inascute ai caror parinti nu au rezistat idei de a avea un copil hanticapat si mai sunt si cei care datorita batai si foamei dar si abuzurilor psihice au incetat a fi copi normali si au devenit si ei copii cu hanticapuri psihice severe. Si atunci am inteles un lucru oricit de mare e suferinta mea nici nu se compara cu a lor caci orcit de bine tratati ar fi in casa de copii nimic nu va face ca ei sa fie vre-o data copii normali fericiti .Ma gindesc serios ca daca in citiva ani nu reusesc sa am un copil crescut in mine sa adopt un copil care sa creasca in sufletul meu pentru ca sunt atit de multi si singuri. Va pup si sa dea dumnezeu copii celor care isi doresc si care stiu sa aprecieze miracolul unui suflet nou>
anadomnica spune:
GINA-MONICA - la un suflet atat de mare ca al tau (care plange la durerea si singuratatea copiilor din centru) sigur va veni un bebe iubitor... sa fie alinare maicii sale.
Acush vine bebe mult dorit!
http://tt.lilypie.com/MZWVm7.png
Alé spune:
Felicitari pt acest subiect si pentru faptul ca ati reusit sa ramineti on topic.
As indrazni sa va rog ceva, pentru a-l face si mai util celor care poate nu au timp sa citeasca sau nu recunosc ca ar suferi de depresie, cit de putin, cauzata de infertilitate.
Ma gindeam sa va uniti eforturile si resursele - am vazut doua articole bune postate deja - pt a face un soi de rezumat, pe care sa-l postati pe prima pagina, cu mai multe "capitole" cum ar fi: "simptome", "sentimente", "solutii" (neaparat!!!), "raspunsuri istete de dat familiei si prietenilor", "ce sa faci/ ce sa nu faci" si altele asemenea.
Ce parere aveti? in felul asta v-ati ajuta si pe voi si pe alte fete care doar citesc subiectul si nu partcipa la discutie.
Oricum, felicitari inca o data. 
iaura21 spune:
buna fetelor, intru pt. prima oara pe acest subiect si ma intristez citind povestile voastre
eu nu sunt o fire optimista insa azi suntmai putin pesimista desi mi-a venit cm dupa prima IA dar eu sper mai departe, nu ma dau batuta desi fac si eu 34 de ani luna asta
despre credinta ce pot spune ,am dar mi-as dori mai multa desi povestea mea incepe prost: in 2005am decis ca vreau sa ma apuc de facut copii desi toata viata mi-am dorit si cand dupa 3 luni nu am reusit am fost la o manastire pt a ma ajuta cel de sus si dupa ce am citit un acatist 40 de zile in loc sa-mi dea DD ceva mi-a luat , si anume pe tata care a murit dupa 3 luni de la aflarea unui teribil soc adik leucemie
.......dar eu am mers mai departe dar cu credinta mai putina din pacate.....acum sper sa mi-o descoper iarasi....
asta a fost povestea mea de inceput , viitorul il vad mai bun sau cel putin sper, dar nu ma dau batuta si incerc sa nu ma plang ...depresii mai am si eu doar in prima zi de cm apoi imi trec......
voua va doresc sa fiti mai optimiste stiu ca e greu dar nu avem ce face . va pe toate si sa speram ca
ne va aduce ceea ce ne dorim atat de mult