Povestiri cu tîlc!

marami spune:

E noaptea de Craciun. Vantul sufla jucaus peste dealurile troienite de omat. Cerul isi cerne argintata zapada in roiuri si vartecusuri scanteietoare. E ora la care, cu genele obosite, copiii pasesc in imparatia somnului.
Parintii au adormit si ei. Numai vantul n-are somn. El e paznicul ce vegheaza taina acestei nopti, taina noptii de Craciun. Spre miezul noptii, cand nu se mai aude nici un fosnet de-al oamenilor, vantul coboara pe un val de zapada un inger din multimea instelata. E ingerul Craciunului.
In fiecare an, in aceasta noapte, Dumnezeu il trimite pe pamant cu daruri pentru copii. Ingerul are o tolba atat de adanca, incat niciodata darurile din ea nu s-au imputinat. El intra din casa in casa si se opreste la capataiul fiecarui copil. dintr-o privire ii citeste si ii cantareste sufletul, dupa care scoate din desaga darul harazit lui de Dumnezeu, care pregateste in fiecare an o multime de daruri minunate.
Prima data a intrat intr-o casa cu ferestre mari, prin care abia se zarea o luminita firava. Intr-o incapere curata si calda, intre perne, pe un patut o fetita tocmai adormise. Ingerul s-a apropiat de ea, a cercetat-o cu o privire patrunzatoare si a scos din sac darul potrivit pentru sufletelul ei. Darul ei era pacea. Ingerul a binecuvantat-o si i-a citit deasupra capului, dintr-o carte groasa, cuvantul lui Dumnezeu:
- Tie, pentru ca nu te certi cu nimeni si nu-ti plac vorbele urate, tie iti daruiesc pacea. Inima ta va fi plina de pace toata vremea. Oamenii se vor simti linistiti langa tine si vei potoli multe furtuni din sufletele lor.
Pe urma ingerul a sarutat-o pe copila pe frunte si a zburat mai departe.
A intrat in alta casa. Si acolo un baietel de abia atipise. Ingerul la cantarit si pe el cu privirea si a scos darul din desaga. darul acestu baietel era curajul. Dupa ce l-a binecuvantat, i-a citit si din cartea cea groasa:
-Tie, pentru ca nu-ti este frica de greutati si alegi de fiecare data ce este mai greu de facut, iti daruiesc curajul. vei avea o inima curajoasa si nu vei sti ce inseamna indoiala. Oamnii te vor pretui si se vor sprijini de sufletul tau cand vanturile vietii ii vor clatina.
Dupa ce a terminat de citit, ingerul l-a sarutat pe fruntesi a plecat grabit mai departe. Calea ce-o avea de facut era lunga.
A intrat in casa unei fetite care adormise de numai cateva clipe. Dupa ce i-a cantarit cu grija sufletelul, a scos din desaga darul potrivit pentru ea. darul ei era blandetea. Ingerul a binecuvantat-o si i-a citit:
- Tie, pentru ca nu vrei sa ranesti pe nimeni, nici macar cu o privire, iti daruiesc blandetea. vei avea o inima blanda ca o raza de soare si vei alina multe suflete chinuite.
Dupa ce a sarutat-o pe fruntea adormita, ingerul s-a grabit spre alti copii. La toti le-a cantarit sufletele si le-a lasat daruri pe potriva lor. A dat unora intlepciunea, altora bucuria, altora harnicia, istetimea, mila cumpatarea, smerenia, nadejdea....si cate si mai cate daruri.
Intr-un sfarsit, a ajuns si la ultima casuta. Era o casa simpla, taraneasca. Obosit de osteneala drumului, ingerul si-a scuturat in cerdac aripile incarcate de zapada argintiesi a intrat incetisor intr-o odaie. Acolo, intr-un patut cu cearceafuri curate, dormea adanc un baiatel. Avea fruntea inalta, peste care se revarsau bucle negre si moi. Ingerul s-a apropiat deel si l-a privit indelung.Baietelul isi rezemase pe brat tampla stravezie si si ganditoare, incat nici nu parea un copil, ci un om in toata puterea cuvantului. Lumina palida a lunii ce batea prin fereastra ii scalda chipul alb si fraged ca floarea de cires. Ingerul l-a privit incurcat. A vrut sa-i cantareasca sufletul dar nu a putut. Sufletul acestui copil era mult prea mare. Atat de mare, ca ingerul s-a speriat si a tresarit, nestiind ce sa inteleaga. Oare avea el prin desaga vreun dar potrivit pentru acest copil? O clipa chiar a avut gandul ca poate Dumnezeu a uitat sa puna un dar pe masura lui. dar ingerul stia ca acest lucru era cu neputinta si a cautat mai atent in tolba. In mana a luat ceva greu, greu de tot. A tras mana afara si a privit in palma. Atunci s-a cutremurat. darul acestui copil era suferinta. Ingerul a privit fruntea alba ca laptele a baietelui, buzele subtiri, obrazul fraged, umerii plapanzi si a suspinat. A suspinat dandu-si seama ca nici mintea lui de inger nu poate pricepe toate tainele si judecatile lui Dumnezeu.
- Stiu cat de mare este sufletul tau. Stiu ca in el va incapea o lume intreaga, stiu ca in el vei vrea sa cuprinzi chiar nemarginirea mea. Stiu ca inima iti va arde de iubire. Ca iti vei iubi ca nimeni altul neamul din care te-ai nascut, ca ii vei iubi pe oameni pana la sfarsit, ca vei iubi toate frumusetile facute de Mine, ca vei iubi Biserica Mea, pe Sfintii Mei, pe Maica mea, stiu ca ma vei iubi pe Mine. Si pentru ca te vei asemana cu Mine in iubire, tie iti daruiesc darul Meu cel mai de pret: Iti daruiesc suferinta. Intreaga ta viata va fi muiata in adancuri amare de lacrimi. Sabii, fulgere si piroane vor trece prin sufletul tau. De la oameni vei primi biciuiri, loviri si pietre. Toti se vor lepada de tine, iti vor injosi numele si-l vor umili. Chiar si cei apropiati ai tai, cand iti va fi cel mai greu, iti vor da sa bei fiere si otrava. Rani vindecate si nemangaiate vei purta in trup si in suflet.
Ingerul s-a oprit o clipa, a suspinat si a citit mai departe:
- Dar din acest adanc de suferinta va creste un tanar mandru ce va arde in inima sa toate darurile si durerile neamului sau. Va creste un tanar voievod ce ce va fi peste veacuri lumina neamului sau. Iar cand lumea nu va mai putea incape stralucirea ta, lumina ochilor tai se va stinge. Atunci vei urca usor, cu suflet bland si luminos, slobozit de toata suferinta, in lumina falnicelor bolti, in palatele cele de margean, acolo nu este nici durere, nici intristare nici suspin...
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care ingerul le-a citit din cartea cea groasa. printre genele rourate de lacrimi l-a privit pe copilul ce dormea si i s-a parut ca vede stralucind pe fruntea lui cand o cununa de stele, cand o cununa de spini. A vrut sa-l sarute si pe el pe frunte, dar n-a indraznit. Si atunci ingerul s-a aplecat cu evlavie si a sarutat picioarele copilului care primise ca dar suferinta.
Copilul acela era Mihai Eminescu.


Sunt PUTERE si IUBIRE pentru pretioasa Emma, de Craciun la ora 13.



mandrutzele mele D(29 sept 91) & D (18 iul 05)

pozne-npoze

Ancutza_Bro spune:

Ramonik

Doi ingeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa unei familii instarite.
Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe ingeri sa innopteze in camera de oaspeti. In schimb le-a oferit o camaruta in subsol. In timp ce isi faceau paturile, ingerul cel batran a vazut o gaura in perete si a reparat-o imediat. Cand ingerul cel tanar l-a intrebat de ce, celalalt inger i-a raspuns:
- "Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi".
In noaptea urmatoare ingerii au ajuns sa se odihneasca in casa unui om foarte sarac dar foarte ospitalier, taran ce locuia impreuna cu sotia lui. Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau, i-au lasat pe ingeri sa doarma in patul lor, unde se puteau odihni in voie Cand s-au trezit a doua zi, ingerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plangand.
Singura lor vaca al carei lapte era singurul lor venit, murise pe camp. Ingerul cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe cel batran, -"Cum se poate intampla un asemenea lucru? Primul om avea tot, si totusi l-ai ajutat", a spus el. "A doua familie avea atat de putin, dar era in stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara". -"Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi", i-a raspuns ingerul cel batran. "Cand am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapanul era obsedat de lacomie si eraincapabil sa-si imparta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta cand am dormit in patul familiei de tarani,ingerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat in schimb vaca.
Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par fi.

Ancutza_Bro spune:

MACAR O ORA........

Cu voce timida si ochii plini de asteptare, micutul priveste pe tatal sau si-l intreaba “Taticule, cat castigi pe ora?”

Tatal cu un zambet sever raspunde:“Auzi, fiule, aceste lucruri nu ti le spun nici tie, nici mamei tale…”

Copilul insista: ” Dar taticule, spune-mi cat castigi pe ora?

Reactia tatalui a fost putin severa, dar ii raspunde: “Cinci dolari pe ora”

Atunci copilul intreaba: “Tata poti sa-mi dai 2 dolari?”

Tatal s-a suparat si cu multa bruschete ii spuse: “Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te, deja trebuia sa dormi si sa nu ma mai deranjezi…baiat profitor!”

Un pic mai tarziu, tatal reflecta asupra problemei, se simte vinovat si nu poate urmari programul TV. Se gandea ca poate copilul avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva de mare interes pentru el, se ridica si pleca spre camera copilului. Cu voce timida intreba:
- “Dormi fiule?”

- “Nu tata….”

- “Asculta fiule, aici ai cei 2 dolari pe care i-ai cerut…”

- “Multumesc taticule” spuse copilul si bagand manutele sub perna mai scoase trei dolari.
- Atunci spuse: “Taticule, acum sunt fericit….am deja cinci dolari”

- Bine, fiule, acum spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani?”

Copilul raspunse : “Taticule,ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?


Morala

Vedem cum cu fiecare zi care trece, timpul devine una din cele mai importante resurse pe care le avem... atat de importanta incat preferam sa o investim in ore suplimentare la locul de munca in loc sa le oferim acelor persoane cu adevarat importante pentru noi.

Ancutza_Bro spune:

Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon.
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.
Baiatul lor avea doar o mana si un picior.

edit: scuze, era cu diacritice

kisapmr spune:

Ultimul biscuit

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

Morala ar trebui sa o tragem fiecare… eu pot doar spune ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie la noi!