Cred ca am probleme psihice si emotionale
Raspunsuri - Pagina 2
Andrada spune:
Cred ca ceea ce te demoralizeaza cel mai mult despre serviciu e ceva ce n-are legatura cu munca propriu-zisa. E deprimant faptul ca esti cea mai senioara de acolo, zici ca ai si ceva kg in plus, probabil ca n-ai multe in comun de discutat cu ceilalti, (copiii n-au aceleasi virste, daca au colegii tineri copii), nu aveti aceleasi interese.
Iar relatiile de serviciu sint importante ptr ca petreci cel putin 8 ore acolo. Si cred ca poate suna destul de frivol in afara celorlalti sa schimbi serviciul ptr atita lucru. Ma astept insa pe forum, pe masura ce imbatrinim sa mai apara subiecte de tipul asta, momentul in care noi sintem alea batrine si morocanoase din birou si avem probleme cu fisnetele anorexice care ne vor slujba
(fisnete care am fost noi odinioara).
Cred ca acum e momentul sa te redefinesti in alte trasaturi. De ex la mine in birou cea mai populara colega e si cea mai batrina. Stie toti actori si toate ultimele birfe, e "street smart" stie sa asculte si sa dea sfaturi simple dar extrem de funny, stie scolile cele mai bune si restaurantele unde se maninca binisor, stie cum merg asigurarile sociale si punctele slabe ale sefilor, e o adevarat resursa, abordabila, directa, simpatica. Ea e "prietena" mea la serviciu si stiu cumva transformarile prin care a trecut, si in final am realizat cumva si de ce le-a facut. Si ea ca si tine a realizat sursa adinca a depresiei ei. Cit sintem tineri si frumosi lumea are nevoie de noi implicit, fara sa facem un efort deosebit, toti vor sa fie linga noi, sa ne vada, sa ne auda. Pe masura ce trece timpul, acea nevoie trebuie materializata in alte feluri. De ex se pare ca ce aduce cel mai des depresia e sentimentul ca nu esti util. Nu faptul ca nu esti iubit, admirat...etc. Ci faptul ca cineva are nevoie de noi zilnic ne da putere si implinire. Cam aici cred ca trebuie sa muncesti si tu, sa te faci utila, in alte moduri, sa ii faci pe ceilalti sa aiba nevoie de tine, sa iti caute compania...
Cam asa zic eu, nu stiu daca am exprimat tocmai clar...
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Andrada spune:
Ca sa dau un exemplu. Cind am inceput sa mincesc eu aici (acu 10 ani!!!) eram multi de aceeasi virsta tineri si cu mintea aiurea. Cind sora unui coleg a murit intr-un foarte trist accident de avion (era stewardeza si extrem de frumoasa), nici nu stiam sa vorbim cu el, nu stiam ce sa-i spunem si tot ce puteam face e sa fim "freaked out" ca el inca vorbea de ea la timpul prezent. Socul colegului a durat mult, cum ar fi fost de asteptat si ea a fost mereu aproape, la ea se ducea cind nu mai putea, cind avea nevoie sa mai zica ceva, sa ii aduca ultimele taieturi din ziare...etc. Si ea suferea, dar a fost acolo pentru el, cit a avut nevoie. Cred ca atunci am remarcat-o eu...si poate si ceilalti.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
adi_dalma spune:
Andrada...MMMaria... cred ca ati pus punctul pe 't'Eu una peste alta iubesc institutia la care lucrez. A pornit fiind micutza (ca si mine) si acum e mare si a devenit depersonalizata.
Nu vreau sa plec si stiu ca nu e bine cumva (v Oliv75).
Anul trecut am reusit sa slabesc si ma simteam super bine.
Din toamna au plecat alti colegi dri mie. Nu neaparat prieteni (ne paruiam adesea) . Dar dri. Seful meu si un al tip cu care ma stiam de 'o viata'
Si asta a cam pus capac. Am un sef mai mic decat mine (doar cu cativa ani-are 36) .Este ex-pat ca si fostul sef (care avea aprox 50). E un tip adorabil nimic de zis si stiu ca are nevoie de mine.
Eu intradevar nu sunt o persoana care sa nu aiba carisma... rad ma hlizesc.. dau sfaturi cerute si necerute... stiu tot si toate... dar nu prea stiu sa ma gestionez pe mine asa...Asa cum zicea Andrada .. sunt in alta piata.
Fetele din birou sunt de 23,24 si 27 sunt absolut adorabile. Nimic abrupt in comportamentul lor. Ma asculta, sunt drute cu mine (uneori prea amabile- sunt f bine crescute nu servile) Eu eram obisnuita cumva cu vechea echipa care era cumva cladita dupa chipul si asemanarea fostului sef: istetei, resivi si bombe cu ceas.
Actualii copii sunt calmi, se ajuta, isi/imi aduc mancarea,cafeaua ies la tigara (inainte nu fuma nimeni in birou) au subiecte comune.
Cumva imi par prea buni ! Sau prea formalisti???!!!
Ne ajutam dar nu ne cunosatem.Sunem straini! Inainte cand unul patea ceva desi ne certam la cutite ne aliniam in jurul lui si gata!
Si mai e problema organizatiei. Intr o firma mica, in crestere exista PERSONALITATEA, OMUL CHEIE.. Cand firma creste, are multi angajati devii un surubel si gata... merge mecanismul bine, nu? schimbam surubelul,.
Cred ca trebuie sa definesc ce vreau eu.... si apoi sa ma mut, nu??? Daca problema e in mine si nu in institutie??
Eu fac fata cu brio sarcinilor si tehnicilor de lucru moderbne.. asa cum v am spus au aparut treptat in cariera mea si cred ca m am adaptat...
Multumesc ca ma sustineti!
Donia spune:
Ma intreb daca n-ai putea sa cauti satisfactia de a fi utila si importanta in alta parte? Nu ma gandesc la un nou loc de munca, ci la voluntariat. Daca ai avea cateva ore pe saptamana poate s-ar gasi o fundatie care e la inceput si in crestere care s-ar putea folosi de cateva din abilitatile tale. Si poate acolo ai putea retrai sentimentul de familie... spun asta pentru ca am lucrat intr-o fundatie, iar voluntarii erau o parte foarte importanta, aveam intr-adevar nevoie de ei.
Daca munca nu iti aduce satisfactii, poate poti sa ajuti facand ceva in care crezi... poate sa stai de vorba cu un bolnav imobilizat la domiciliu, sau sa te implici in colectare de fonduri pentru o fundatie... tu stii ce ti s-ar potrivi mai bine. Sau daca ti s-ar potrivi.
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
buli spune:
ideea Doniei mi se pare excelenta 
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
adi_dalma spune:
Si ideea vcoatsra este foarta buna .....sa ma implic in ceva in care cred.
Dar Ul urmeaza acum.
Parintii mei sunt batrani si bolnavi... cum as putea sa ma 'rup' din malaxorul zilnic si sa merg la alti batrani cand pe ai mei reusesc sa i vad 1 data /saptamana. Cum sa merg la alti copii cand fiica mea abia asteapta sa merg acasa la EA?
Am citit un articol in ziar precum depresia se instaleaza si cand nu gaseti timp pt TINE in ecuatie.
Mmmaria spune:
Oliv, chiar n-am vrut sa te supar. Si daca ai 33 de ani (multi inainte!) atunci inseamna ca da, e asa cum am zis, esti muuuult mai tanara decat mine (fericito!). La varsta ta gandeam exact ca tine. Nu spun ca gandesti gresit sau rau, doar ca o schimbare a serviciului s-ar putea sa nu fie solutia ideala. Poate sa-ti distraga atentia pentru o vreme de la problema si sa-ti mute concentrarea, dar daca problema nu este serviciul in sine, atunci...
Adi Dalma, da, cel mai probabil ca ai nevoie de ceva timp pentru tine. Si poate ca ai putea face ceva pentru tine si in acelasi timp pentru parintii tai sau pentru fetita ta...
Nu stiu, eu cel putin abia astept sa mai creasca un pic fetita mea si sa mergem impreuna la cumparaturi, atat pentru ea cat si pentru mine. Sau o sedinta de inot pentru amandoua...
Sau poate o sedinta de masaj pentru tine si pentru mama ta in acelasi timp...si ai impusca doi iepuri dintr-o data. (ia-le doar ca niste exemple de lucruri care pot fi facute impreuna si atat).
Pana la urma, noi ne dam doar cu presupusul aici, stiu sigur ca tu vei gasi calea cea buna (succes!). Doar tine-ne si pe noi la curent (eu iau notite!)
Andrada spune:
Si nici nu trebuie acu sa te transformi in madre Dolores,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
mariamunteanu spune:
quote:
Originally posted by adi_dalma
Si ideea vcoatsra este foarta buna .....sa ma implic in ceva in care cred.
Dar Ul urmeaza acum.
Parintii mei sunt batrani si bolnavi... cum as putea sa ma 'rup' din malaxorul zilnic si sa merg la alti batrani cand pe ai mei reusesc sa i vad 1 data /saptamana. Cum sa merg la alti copii cand fiica mea abia asteapta sa merg acasa la EA?
Am citit un articol in ziar precum depresia se instaleaza si cand nu gaseti timp pt TINE in ecuatie.
ag
Vezi, Adi ? Si te mai gandesti sa-ti schimbi jobul cu unul in care lucrezi 11-12 ore/zi cand familia ta are nevoie de tine ? Ia citeste mesajul meu anterior sa vezi ce sfat bun ti-am dat.
Maria
Dorsilia spune:
Aditzule, aduna-te si nu mai cauta noduri in papura, adica in viata ta. Pune pe lista punctele pozitive din viata ta, cum deja ai si inceput sa o faci, iar pt nemultumiri si frustrari ai atatea solutii la indemana ca nu are rost sa ti le insir si eu, sigur le stii si tu.
ca sa-ti raspund la topic, NU, nu ai probleme de natura emotionala, psihica, decat ca esti prea adancita in rutina, izolata cumva, si cu o stima de sine cam prea scazuta. Sotul tau are si el aici un umar de pus pt ca dupa cum deja ai spus, iti place sa fii iubita, simpatizata, carismatica, ai nevoie de atentie cat de multa de la cei din jur. Inainte de toate insa trebuie sa lucrezi tu cu tine, si o sa ajungi intr-un final sa nu mai fii asa dependenta de ce-ti ofera ceilalti.
poate sa mergi la un psihoterapeut bun te-ar ajuta, desi cum am zis, nu cred sa ai probleme care sa se preteze la un ajutor specializat, dar daca vrei sa fii tu linistita, du-te
Lia
ps. nu te supara pe mine daca ti se pare mesajul ca un dush rece, insa cred ca de asta ai nevoie in prezent ca sa te mobilizezi sa si faci ceva pt dezamorsarea situatiei nu numai sa o contempli neputincioasa