Team Building - ma supara!
Raspunsuri - Pagina 12
adi_dalma spune:
quote:
Originally posted by martie
Adi_lama, se revine obsesiv, pana la epuizare chiar, la aceeasi faza... cu "lasatul" sotului la... aici se enumera la ce... pescuit, drac, lac. De ce nu scrii un topic separat, ca aici chiar era alta tema discutiei.
Cand vad faze d'astea cu "lasatul" sotului, cand esti casatorit si mai ai si 1, 10, 100 copii esti o echipa, ce tot ii dai cu "lasatul" asta... ca ma si enervez acuma.
Chiar nu pot sa uit ce ma mai enerva unul, cand eram in delegatie, ma tot freca cu intrebarea "te lasa sotul?", de paca eu eram si vreo retardata sau oligofrena sau sub tutela lui. E ridicol, eu zic sa discuti problema separat.
Lasat e un termen generic... iti inteleg iritarea.Ideea e ca tocmai 'lasatul' presupune o discutie.
In fine. Trebuie sa recunosc ca eu sunt mai posesiva si mai 'rea' decat sotul meu la faze de astea. Eu am avut multe iesiri cu colegii, cu serviciul in general si el nu mi-a creat probleme niciodata pt ca avea incredere in mine, in el si in relatia noastra.
Eu sunt intradevar mai putin increzatoare in mine insumi (in el am incredere dar nu in mine) si atunci am tendinta sa ii fac mutrizte.
Poate in principal pt ca am in general colegi nu colege si majoritatea (desi insurati) se comporta ca niste macho care nu ar 'rata' nimic si fara sa vreau alunec pe panta neincrederii.
Una peste alta pana acum, cand a fost vb de job niciunul nu a pus piedici celuilalt. Dar sotul meu e mai bun ca mine... recunosc. imi da un confort de miscare pe care eu, din pacate, nu il ofer
Si apropos am 'amestecat' subiectele intentionat cumva. Existe tb organizate de firma si iesiri cu colegii mai putin spontane sau nu din banii firmei sau nu.... de aceea am extins subiectul.
Scuze daca am fost prost inteleasa.
Lona spune:
quote:
Originally posted by Fomalhauti
Eu am timpul meu, tu pe al tau. Totusi, suntem un cuplu si eu am nevoie de timpul tau...Poate am nevoie de tot timpul tau, cel putin....un timp. Mi-l dai? Il pot lua cu forta - ceea ce ar fi echivalent cu "nu te las sa pleci"? Pana la urma nu vad de ce nu s-ar discuta si asta.
Inteleg ca ai lansat un nou subiect, si la asta vreau sa ma refer.
Mie afirmatia de mai sus mi se pare de un egoism feroce (nu e personal, Fomalhauti, si inteleg ca este doar o propunere de discutie, nu un punct de vedere).
Pai, daca admitem ca respectam "timpii" - al meu, al tau, al nostru - cum sa ceri din al meu? Si eu am nevoie de el, ca si tine. Sau, daca ne trebuie amandurora, dar repet, amandurora, putem incerca sa-l optimizam pe al nostru, dara fara sa-l sufocam pe celalalt.
In afara de copil, nimeni si nimic nu ma poate opri sa am orele/zilele mele de rasfat personal, pe care sa le folosesc doar in beneficiul meu. Imi trebuie, le am si le pastrez pentru ca altfel calitatea timpului petrecut cu familia s-ar deteriora profund. Si respect acelasi lucru si la sotul meu, ba chiar il incurajez din vreme in vreme sa-si ia o zi pauza de la casa, firma si minte ocupata si sa faca ce-i face numai LUI placere.
Eu am o casnicie lunga in spate, in care ne este bine (nu vreau sa spun fericita, ca sa nu para patetic). Una dintre regulile noastre este: fara interdictii, doar cu incredere si sinceritate totala. Orice presiune aduce dupa ea automat dorinta de a scapa de ea.
XIO spune:
quote:
Originally posted by Lonaquote:
Originally posted by Fomalhauti
Eu am timpul meu, tu pe al tau. Totusi, suntem un cuplu si eu am nevoie de timpul tau...Poate am nevoie de tot timpul tau, cel putin....un timp. Mi-l dai? Il pot lua cu forta - ceea ce ar fi echivalent cu "nu te las sa pleci"? Pana la urma nu vad de ce nu s-ar discuta si asta.
Inteleg ca ai lansat un nou subiect, si la asta vreau sa ma refer.
Mie afirmatia de mai sus mi se pare de un egoism feroce (nu e personal, Fomalhauti, si inteleg ca este doar o propunere de discutie, nu un punct de vedere).
Pai, daca admitem ca respectam "timpii" - al meu, al tau, al nostru - cum sa ceri din al meu? Si eu am nevoie de el, ca si tine. Sau, daca ne trebuie amandurora, dar repet, amandurora, putem incerca sa-l optimizam pe al nostru, dara fara sa-l sufocam pe celalalt.
In afara de copil, nimeni si nimic nu ma poate opri sa am orele/zilele mele de rasfat personal, pe care sa le folosesc doar in beneficiul meu. Imi trebuie, le am si le pastrez pentru ca altfel calitatea timpului petrecut cu familia s-ar deteriora profund. Si respect acelasi lucru si la sotul meu, ba chiar il incurajez din vreme in vreme sa-si ia o zi pauza de la casa, firma si minte ocupata si sa faca ce-i face numai LUI placere.
Eu am o casnicie lunga in spate, in care ne este bine (nu vreau sa spun fericita, ca sa nu para patetic). Una dintre regulile noastre este: fara interdictii, doar cu incredere si sinceritate totala. Orice presiune aduce dupa ea automat dorinta de a scapa de ea.
Mai bine un dusman intelept dacat un prieten neghiob! (proverb indian)
De acord cu Lona, tinutul in frau, legat de casa nu aduce nimic bun , doar nervi ,frustrare.
In relatia mea in primii 4 ani a fost ca intr-o colivie: nu stiu daca am iesit separat de 2 ori , si atunci cu mutre si comentarii. Dupa ce ne-am desartit si impacat am stat si am discutat despre ce a fost bine , ce nu , ce trebuie sa schimbam .
Am schimbat partea cu libertatea: fiecare o are pe a lui. Nu consider ca e egoist daca merge la sala si nu vine sa stea la mine, e dreptul lui sa faca ce ii place si eu nu am nici un drept sa-i interzic ceva sau sa-i fac program .
La fel , vara cand stateam de la spital de la 7 dimineata pana la 6-7 seara nu aveam nici o discutie pt. ca era alegerea mea sa stau la spital si din fericire nu era interpretata ca o lipsa de iubire sau ca o dovada de egoism.
Cand merg in oras de exemplu cu colegele ii spun ca doar fete , ele cand a suna spun ca facem o noapte intre fete , prietenul meu in afara de a glumi pe tema asta nu spune nimic de ele, de mine.
Si la mine a fost o faza cu un Gigel(dar el e simpatic si e prieten bun cu noi) , erau ei 2 si inca un prieten , cand vorbeam cu prietenul meu il auzeam pe Gigel spunandu-mi in receptor ca e atat de frig , si e asa urat , mai bine sa nu merg
Nu m-am enervat , ba din contra.Daca vrea sa ma insele o face si singur , nu trebuie sa apeleze la nimeni.
Si daca ma inseala nu enici un dezastru , ca barbati mai sunt , relatii mai sunt si lumea nu se termina cu noi.
http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/
Amethyst spune:
XIO, Sigur ca lumea nu se termina daca te inseala, insa eu de exemplu am un sot extraordinar care se dovedeste a fi si un tatic de exceptie si, daca s-ar intampla asa ceva, mi-ar fi foarte greu sa spun: nu e nici un dezastru. Ba e, ca il iubesc, ca s-ar destrama casatoria, ca ar ramane bebe fara tata si ca, sunt sigura, e o raritate, barbati sunt dar nu ca el si pe mine nu ma intereseaza altii.
Nu as putea sa spun ca 'barbati mai sunt' decat s-ar gasi la orice colt cineva care sa aiba macar jumatate din calitatile lui, dar nu sunt. A nu se intelege ca il divinizez, dar e un barbat deosebit.
Revenind la subiect, este bine ca fiecare sa aiba timpul lui, in care sa poata iesi cu colegi, prieteni sau pur si simplu sa doarma, sa stea acasa cu picioarele pe pereti etc. Noi am hotarat ca fiecare sa aiba o asemenea dupa-amiaza, sotul meu si-a ales una din zilele saptamanii, dupa serviciu sa fie 'timpul lui' desi din pacate in timpul lui tot pentru firma lucreaza uneori dar e alegerea lui.
Dar, repet, situatia s-ar schimba daca ar fi vorba de 6 copii. Nu cred ca mi-as mai permite sa ies cand am nevoie si sa-l las pe sot cu copiii cum fac acum cu un singur bebe si nici el n-ar mai putea sa iasa intr-o seara de week-end cu un prieten asa cum o poate face acum. Noi vorbim, vorbim, dar nu tinem cont de datele problemei.
Mommy to www.tickercentral.com/view/8i03/4.png" target="_blank">Jasmine
“A baby will make love stronger, days shorter, nights longer, bankroll smaller, home happier, clothes shabbier, the past forgotten, and the future worth living for”
A_Iulia spune:
Ideea de timp personal poate functiona atata vreme cat amandoi gandesc la fel.
Altfel, poti sa-i oferi timp personal celuilalt si el sa nu aiba nevoie, ba chiar sa se opuna (ce sa faca singur?!)
Si daca el nu are nevoie, i se pare normal ca nici tu sa nu ai nevoie - si aici apare problema.
Exista cupluri in care nici unul din cei doi nu are nevoie de timp personal si totul e ok. Sotul merge cu nevasta la coafor, o asteapta afara in masina, sau ea il insosteste la tenis, unde il asteapta linistita pe o banca alaptand copilul. Pentru unii chiar e frumos si un mod de viata dorit. Pentru altii, poate reprezenta o sufocare.
Adina + Olivia Q1.04
martie spune:
Adina_Iulia, cat de adevarat!! Cu ceea ce ai spus, ar trebui sa se inchida si acest subiect. Chiar asa este! Mai mult de atat... e de prisos..
Totusi, Formalhauti, nu pot sa ma abtin, recunosc, la 6 copii se mai pune problema de timpul meu, tau, timp liber(!!?)?? E incredibil ca mai discuti macar despre asa ceva. Eu am 2 copii si sunt in "galeata"!! Chiar cunosc o familie cu 6 copii, el munceste non-stop, are salariu 5000 de euro, ea are 2 facultati, 7 specializari etc., dar e casnica (normal) si au 2 bone. Timp liber? Timpul meu, tau etc... Vai de ei (in sensul discutat mai sus, desigur). Scuze daca sunt pre "curioasa"
XIO spune:
Amethyst , orice pers. care iubeste si este despartita de partener dintr-un motiv sau altul sufera , dar e bine sa incercam sa "gandim" cu mintea in momentele alea si nu cu inima.
De-aia atatea femei stau in casnicii care numai bine nu l fac , pt ca se gandesc ele ca nu mai gasesc alt barbat si decat singure mai bine asa.
Eu am trait 4 ani cu spaima si obsesia ca ma va insela , ca ma va parasi , ca e singurul si ca fara el mor. Si cu toata rigurozitatea , cu tot monopolul asupra lui , a timpului sau liber samd , tot ne-am despartit.
Acum insa stiu ca cel mai bine este sa avem libertate si incredere , iar daca se termina stim ca nu e un capat de lume si ca soarele mereu rasare. think pink
e frumos sa stii ca desi ar putea trai si fara tine fericit , desi e liber sa mearga oriunde sta langa tine.
si daaaa , in cazul asta un copil schimba situatia ffffffff mult, e mai usor sa spui ce am spus eu cand nu ai un copil
http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/
Fomalhauti spune:
quote:
Originally posted by martie
Adina_Iulia, cat de adevarat!! Cu ceea ce ai spus, ar trebui sa se inchida si acest subiect
Totusi, Formalhauti, nu pot sa ma abtin, recunosc, la 6 copii se mai pune problema de timpul meu, tau, timp liber(!!?)?? E incredibil ca mai discuti macar despre asa ceva. Eu am 2 copii si sunt in "galeata"!! Chiar cunosc o familie cu 6 copii, el munceste non-stop, are salariu 5000 de euro, ea are 2 facultati, 7 specializari etc., dar e casnica (normal) si au 2 bone. Timp liber? Timpul meu, tau etc... Vai de ei (in sensul discutat mai sus, desigur). Scuze daca sunt pre "curioasa"
Familia cu 6 copii pe care o cunosti tu nu suntem noi. Sotul meu nu are 5000 euro salariu. (Ar fi putut sa aiba dar "nu l-am lasat" sa lucreze in strainatate. Propunere de subiect nou: "Sotii care nu si-au lasat sotii sa lucreze in strainatate; sau au refuzat sa-i urmeze; sau si una si alta") Nu am doua facultati si nici doua bone......
Intrebarea era daca noi mai avem "timp personal". Sotul meu a fost ieri la o lansare de carte. Din cand in cand (chiar nu stiu exact cat de des, ca nu vreau sa intreb) sotul meu o viziteaza pe soacra-Gigel (respectiv pe tat-su; al sotului...)
Maine dupa amiaza (peste un pic mai mult de 24 de ore) eu plec la Disneyland. Cu patru copii, printre care cei doi mici. Sotul meu ramane acasa cu doi baieti, unul de 16 ani care ar vrea sa stea singur cat mai mult (daca s-ar putea si noaptea) ca sa se joace la calculator. Celalalt abia asteapta sa stea la bunica lui, eventual sa doarma si noaptea. Sper sincer ca sotul meu nu va permite celui de 16 ani sa joace in fiecare noapte si nici celui de 10 ani sa doarma in fiecare noapte la mama (ca are si ea nevoie de timpul ei....). Deci sotul meu poate sa-si ia timp personal...Dar putem interpreta in (cel putin) doua moduri: eu ii las lui "timp personal" sau eu plec pe banii lui sa ma distrez in strainatate. (Propunere de subiect nou: Sotii care pleaca la plimbare pe banii sotului - fara sot....Da' p-asta zic sa-l deschidem la "generale", stiu eu pe cineva care o sa sara tare in sus la subiectul asta....) Sincer, nu as schimba cu sotul meu. Dar, crede-ma, nici el nu ar schimba cu mine. Cand a fost vorba sa plece el cu copiii, a tot intors-o pana a plecat cu unul singur. Asa ca este o "investitie" mai buna sa plec eu....
Fomalhauti spune:
A, Martie, eu pe acolo nu voi avea timp personal. De exemplu, s-ar putea ca cei doi mari sa-l ia pe cel de trei ani cu ei, sa se dea in ceva. Si, cat stau ei la coada, eu sa am nevoie la toaleta. Stii ce fac? Eu stiu, ca am mai facut. Intru cu tot cu carut+bebe la toaleta pentru persoane cu handicap....De ce oare numar orele pana la plecare? Poate fiindca inca nu mi-am facut bagajul....
Si, Adina-Iulia, mi-a placut grozav ultimul tau mesaj....
ilse spune:
quote:
Originally posted by Adina Iulia
Ideea de timp personal poate functiona atata vreme cat amandoi gandesc la fel.
Altfel, poti sa-i oferi timp personal celuilalt si el sa nu aiba nevoie, ba chiar sa se opuna (ce sa faca singur?!)
Si daca el nu are nevoie, i se pare normal ca nici tu sa nu ai nevoie - si aici apare problema.
Exista cupluri in care nici unul din cei doi nu are nevoie de timp personal si totul e ok. Sotul merge cu nevasta la coafor, o asteapta afara in masina, sau ea il insosteste la tenis, unde il asteapta linistita pe o banca alaptand copilul. Pentru unii chiar e frumos si un mod de viata dorit. Pentru altii, poate reprezenta o sufocare.
Adina + Olivia Q1.04
superb spus
...pentru familia mea ar insemna o sufocare, dar asta nu presupune automat ca nu ne iubim indeajuns, pretuim la maxim timpul petrecut impreuna, dar avem nevoie ca de oxigen si de timp petrecut separat...asa cum alte cupluri au alta dinamica care ii face fericiti.