Face crize de nervi...
Raspunsuri - Pagina 2
dianocica spune:
mi-am propus sa nu mai incerc sa conving pe nimeni dar..speranta moare ultima...sper ca si prin cele care au raspuns la acest subiect sunt persoane care pot recunoaste ca nu si-au pus problema bine. eu nu pot sa inteleg cum un om ii poate face altui om asa ceva. sa il lasi sa planga 3 ore inchis intr-o camera. mi s-a strans sufletul si mi s-a facut pielea de gaina. sa nu cedezi! la ce sa cedezi? la insistentele cuiva care are nevoie de ajutorul tau? un om, un copil care are nevoie de tine sa il ghidezi, sa ii explici..? asta inseamna ca esti slab? ca cedezi? cam ce asteptari poti avea de la un copil? sa inteleaga tot ce ii spui, sa te creada, sa iti dea dreptate pt ca..pt ca ce? cum ii castigi increderea? cum ii rasplatesti afectiunea?
ancuta-maria un copil, al tau sau al altuia, de care trebuie sa ai grija (grija, adica atentie, interes, preocupare...) NU MERITA si nu trebuie sa fie tratat asa. in ochiii mei esti un om mic si imi pare rau ca am avut nesansa sa iti citesc mesajul care m-a afectat f mult :((( si ca si cum fapta in sine nu ar fi fost suficienta, consideri motiv de lauda ca dupa o luna (O LUNA!!! e enorm) a observat ca nu mai tine. este trist, fooarte trist :(((
diana si 
david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
Ancuta-Maria spune:
Poate asa sunt. Eu incercasem toate metodele posibile. In plus, stii cum fac copiii si urla fara lacrimi. Asa facea. Direct din somn "i want icecream" in conditiile in care era racita, facea injectii. Nu puteai vorbi ce ea ca urla si mai tare. Crizele erau rare, mama'sa a dus'o si pe la vreo 3 psihologi. II vorbeam calm, dadea in mine, am scos inghetata si i'am dat'o putin mai dezghetata, a dat cu ea de pamant, arunca de pereti tot ce gasea la indemana...
Poate asa sunt, un om mic. 
Ancuta-Maria spune:
quote:
Originally posted by dandusaquote:
Originally posted by Ancuta-Maria
Fiind baby sitter la 4 copii de o saptamana, 2 ani, 4 si 6 ani timp de 6 luni de zile... singurul lucru care a mers in caz de crize de nervi (mai ales la fetita de 4 anisori) a fost: "treci in patul tau si nu te misti de acolo pana nu iti trece".. si urla...chiar si cate 3 ore. Dar o ignoram complet. Intr'o luna a observat ca nu tine, si nu mai facea.
mi se pare incredibil ce citesc...
spre binele copiilor,sper sa afle parintii de tratamentul aplicat si sa-si gaseasca alta bona...
mi-e asa de mila de bietii copilasi...
Micuta chinezoaica
maica'sa o linistea cu 2 palme. Si, repet. Am incercat si cu vorba buna, cu dusul de manuta sa scoatem inghetata si sa ii spun ca o mancam in 10 minute... arunca si spargea totul, dadea inclusiv in mama'sa si in mine. Cu inghetata facea o fixatie, exact cand era bolnava.
dandusa spune:
copilul asta are nevoie de fff multa atentie,de fff multa dragoste...,are nevoie sa fie ascultata...,este un copil cu probleme...,probleme care nu se rezolva ignorandu-l...,asta ii face enorm de mult rau...
inca mai lucrezi pentru ei?
Micuta chinezoaica
Ancuta-Maria spune:
Dandusa, am explicat si dincolo, fata era deja bolnava, nu aveai altceva de facut decat sa o trimiti in camera (unde nu avea ce sa sparga) si sa astepti sa se linisteasca. O adusesem pe linia de plutire, dupa discutii indelungi, joaca si dragalasenii. Ajunsese sa doarma cu mine in pat. De acolo am fost data afara ca nu am mai putut sa tac. Cand am plecat de acolo i'am explicat frumos ca nu mai pot sta. A inteles. Acum ma duc saptamanal la ei la scoala (nu mai sunt acolo de vreo 2 saptamani)sa ii vad.
Cristina_C spune:
quote:
Originally posted by Ancuta-Maria
fata era deja bolnava
Ce boala avea (sau are)?
Ancuta-Maria spune:
nu stiu cum se numeste, nu am retinut. Am numarul medicului, daca e important pot sa sun sa intreb.
mi'am amintit ce mi'a spus psihologul "she can't deal with anger anymore", mi'a dat sfaturi cum as putea proceda, nu mi'a dat detalii despre problema. O fi dat mai multe detalii mamei. Eu cred ca din cauza palmelor, pedepselor, alungatului de langa mama cand au aparut fratiorii... nu stiu, e doar parerea mea.
PS: am deschis o tema despre asta, hai sa discutam acolo. "Crizele" specifice varstei sunt una, un copilas bolnav alta. Vina mea ca am postat aici 
Cristina_C spune:
Ar fi interesant de stiut daca din cauza bolii facea crizele de nervi. Multi copii fac astfel de crize pe la la 2-3-4 ani si atunci nu mai poti discuta cu ei rational, dar, cu timpul, crizele se raresc si dispar.
daniela_b spune:
quote:
Initial creeata de Lorenyy
Fiica mea,in varsta de 1 an,mai nou,cand se enerveaza(anume cand nu i se da ceea ce doreste,fiind exagerat de rasfatata de bunici),se da cu capul de pereti,de frigider,etc.Ce sa ne facem???
O mamica disperata...
Care este reactia voastra la scenele astea, pina in prezent? Cum ati procedat pina acum?
Stii, conteaza foarte mult sa intelegem unde se opreste atentia, grija si unde incepe rasfatul.
www.helpsonia.com
Adria_ spune:
Draga Lorenyy, incearca s-o lasi mai libera, copii au nevoie sa cunoasca lumea in care traiesc. Iar noi parintii mereu le punem interdictii. Incerca sa nu mai spui nu, in momentul in care iti vine sa-i spui nu, imagineaza-ti ce s-ar intampla sa-i spui da? Chiar s-ar intampla o tragedie? Si atunci nici nu s-ar mai da cu capul de pereti.
Bineinteles, fereste toate substantele toxice si medicamentele din calea ei, insa las-o sa se joace cu oalele in care faci mancare, cu lingurile, cu tot ce umblii tu. Daca vrei ca ea sa nu mai puna mana pe ceva, cel mai bine ar fi sa te vada ca nici tu nu umbli. Interzisul unui lucru, ignorarea, limitarea, ce pot produce in sufletul lor? Frustrari, de care nu scapam toata viata.