Probleme legate de somn la 3 ani

Tdi spune:

quote:

---

Originally posted by florinad
...moare de somn si isi baga degetele in ochi chinuinde-se sa nu adoarma...

---

exact asa face si pitika mea! are 2 ani si 7 luni...n-a dormit niciodata bine si oricat ne-am straduit nu am reusit sa-i facem un program (nici de masa, nici de somn)...nu are frati/surori, este foarte iubita si rasfatata, nu ar avea nici un motiv sa se comporte asa (din punctul meu de vedere, ca pe al ei nu-l stiu inca). de vreo 2 saptamani e mai rau ca niciodata (e ora 3 noaptea la noi si e inca treaza!!!), de exemplu azi nu a vrut nani de pranz si la 21.00 a adormit tun, la miezul noptii s-a trezit si nu mai e chip s-o culcam. deci si eu caut solutii...poate cineva din afara vede mai limpede situatia, eu si sotul suntem atat de obositi ca nu mai stim ce sa facem, cu ultimele forte incercam sa ne pastram calmul.

florinad spune:

Dorsilia, l-ai descris exact pe Stefi al meu, exact asa face si el. M-am mai linistit intr-un fel si m-am resemnat ca asa este copilul meu si nu am ce-i face. Am revenit din nou la solutia de a ma culca cu el seara ca sa adoarma si nu-l mai culc de amiaza, nu am ce sa fac, desi am dorit foarte mult sa nu renunte la somnul de amiaza, dar decat sa-i fac o fobie adevarata din a adormi, am decis asa. Si se pare ca parca ar fi mai bine. Ieri a fost cu sotul la munte si s-a cerut singur sa vina acasa la amiaza sa doarma si chiar a dormit. Alaltaieri tot la amiaza i-am spus sa vina cu mine sa stam sa ne uitam la "Mica sirena" de Disney si am stat linistit in pat o ora, dar nu a adormit. Consider ca si asta a fost ceva. Si parca si seara e mai bine. Daca vad ca nu-i este somn "de pica" am hotarat ca mergem toti la culcare in acelasi timp eu cu micul si el cu tati. Sper sa scapam de problema asta, daca nu, asta e, o sa creasca el pana la urma. Si cu joaca non-stop incerc sa-l iau prin invaluire, adica atunci cand imi spune "Mami, hai, tu esti Patch si eu sunt Thunderbolt" (101 dalmatieni 2) eu ii spun "Vine mami imediat, numai termina de spalat vasele". La inceput aveam scandal la faza asta si ma enervam si eu, dar daca m-am inarmat cu rabdare si l-am lasat sa miorlaie si mi-am vazut in continuare de vase, pana la urma vad ca a invatat sa inteleaga. Si asa mai castig cateva minute.

Vad ca nu sunt singura care are probleme cu somnul piticilor, sa parca pe langa unele dintre voi ale mele nici nu sunt chiar atat de grave, pentru ca el daca adoarme, pana dimineata nu se trezeste. Nu stiu ce sfat sa va dau, ca depinde atat de mult de copiii, sunt atat de diferiti. Ce pot sa va spun e sa nu fiti incordate (eu asa am fost pana am vb cu voi) ci sa-l luati pe copil asa cum e, cu bune si cu rele si sa stiti ca nimic nu se face ca la carte. Eu asa am incercat, sa-l pun sa doarma singur, sa se culce de amiaza, sa se joace singur, dar nu cu toti copiii poti sa faci lucrul asta.

Tdi, poate ca ar fi bine atunci cand se trezeste noaptea sa nu sariti imediat la ea ci sa vedeti daca voi dormiti in continuare ea nu se culca la loc?

Si cand nu mai stiu ce sa fac cu el, ma gandesc ca in loc sa ma tot plang de comportamentul lui, mai bine m-as amuza si eu cu el si sa-l inteleg pentru ca ei cresc si apoi vine o vreme cand ne va fi dor de toate astea.

Va pupic si astept raspunsuri.

PS. In timp ce scriu el sta langa mine si se miorlaie ca eu scriu prea mult si de aia pe el il doare burta, dupa ce a incercat sa-mi atraga atentia trantind cutii pe jos .

luciana12 spune:

Eu ce sa mai zic, ca la 3 ani nu mai vrea sa adoarma de teama viselor. Si nu poate fi convinsa cu nimic. La orice vis se trezeste in toiul noptii si nu mai adoarme. Cand e vorba sa mergem la culcare zice ca nu, ca ii e frica de "desene" (adica alea din vis)..

monu spune:

Si noi la subiect mai mult sa intarim randurile copiilor care nu vor sa doarma decat sa dau solutii ca nici pentru noi nu avem.

Alexia cea mare are 2 ani si 7 luni stie sa faca o multime de chestii dar la fel doar asistata. Si aici problemele cu somnul. Nu vrea decat cu mine sa adoarma iar seara este un cosmar pentru ca se foieste cate o ora si nu poate adormi sub ora 23. ceea ce nu pot defel sa inteleg. Cand era mai mica O culcam si la 21 iar la 23 era in picioare urland. Asa ca pot sta si in cap ea se culca la ora 23-23.30 cu scandal.


Dar acum dupa ce m-am chinuit sa le culc ajung la concluzia ca problema est ede undeva de la noi. Spun asta deoarece bb mic se culca aproape singura si fara scandal. Adica nu vrea leganata sau sa ii spui povesti. Cand ii este somn pune capul jos si nani. Asta mare asteapta rugata. Si asta e o greseala facuta de cand era bb. Acum nu stiu cum sa o mai corectez.

, mami de printese
Alexia - aparatoarea lumii si Antonia - avangardista

Sa lupti si sa cauti sa gasesti si sa nu te lasi doborat.

Dorsilia spune:

pai si la noi cu fetita de 1 an e la fel. Culcarea e fara probleme, o duc in patut, o mangai, o pup si gata, plec. Revin peste 15-20 de minute si o acopar, asa doarme de cand s-a nascut fara asistenta si fara leganat si fara prezenta cuiva, ba chiar asa prefera, singura, cand mai e cineva in camera incearca sa se joace, cand o duc si o las isi ia jucarioara in brate (are un plus cu 10 minute de melodii linistite pt somn) si adoarme asa pe acorduri muzicale. Si eu inclin sa cred ca am gresit cu baietelul pt ca la orice scancet saream sa-l linistesc, stateam cu el sa adoarma, il supravegheam si-n somn, eram mereu acolo la trezirea lui, fugeam numai la baie de musai. Cu ea nu-mi mai permit luxul asta pt ca am mult mai multe treburi si am de ocupat si de baietel. Si uite asa el plange si acum daca nu-s langa el la trezire in timp ce ea de exemplu isi porneste jucaria muzicala atarnata de dulapior cu melodii vesele de zi, si se joaca, asa o aud ca e treaza, pana nu putea sa se ridice in picioare se juca numai cu propriile manute si ciorapei, nu plangea la trezire....deci cred ca e greseala noastra

martie spune:

Florinad, iti spun exact ce are copilul tau, dar ma mir ca nu stii si singura, este un alintat si un rasfatat de nu se exista. Si fata mea mare are 2 ani si 9 luni si o pupam si-o iubim toata ziua si seara la culcare, ivariabil urla, ne face in toate felurile dupa care rade in hohote, apoi iar urla, apoi ii e sete, foame, vrea baita, vrea ursu.. vaca...gentuta, apoi iar ii e foame, nu se duce la ea in camera ca e un monstru, nu pune pampers ca ea e fetita mare, se ascunde in casuta ei (o casuta din plastic), iese de acolo, mai si rad - mai imi vine sa o iau si de ciuf (depinde de gradul meu de oboseala), e CREATIA mea si a lui taica-su 100%, adica un copil rasfatat. Crede-ma ca mai mari tampenii decat ce a scris Lady inca nu mi-a fost dat sa vad pana acum pe forumul asta, gen "vaaai.. du-l la psiholog ca ... ce sa mai ma fac".
Eu procedez aproape la fel ca Cmirela35. Ma rog, sunt multe de spus, ideea e ca trebuie sa-i dai copilului alternative. Eu ii zic "Hai la culcare", ea fireste urla si imediat incep cu alternativele: "vrei sa dormi in patul mare sau in patul mic?" (cel de bebelus sau cel pe care i l-am cumparat de copii mai mari) si atunci ea imediat se opreste din criza si se gandeste sa-mi dea un raspuns. Oricum, daca vrei rezultate, trebuie sa fii ferma, altfel face din tine carpa, dar aspectul asta cred ca-l stii foarte bine. Eu ma si distrez de cum face, o mai las sa-si fac numarul de circ, dar sub nici o forma nu o las sa depaseasca anumite limite, pt. ca sunt si eu obosita, mai am si eu un bebi de 8 luni si daca nu stopezi de acum chestiile astea, la 10 ani iti da si un sut in ... .
Si inca un element fff important. Am observat ca functioneaza extraordinar de bine. De multe ori, cand face cate o prostie, o cert si pe bebica, asa aiurea. Nu-i zic numai ei: te pedepsesc, te bat, iti fac, iti dreg, ma prefac nervoasa si ma intorc si catre bebelus si-i spun "Bebi, ai grija ca si pe tine te pedepsesc eu, pentru ca... ai inceput sa canti prea tare". "Bebi, daca mai bagi jucaria in gura sa vezi ce-ti fac, uite sora ta ce cuminte e, nu ca tine."
Bebi iti dai seama ca habar nu are ce zic eu acolo, ca rade ca o bag in seama, iar asta mare infloreste de bucurie si vede ca o dau exemplu lui bebi si se umfla in pene, chiar vine si ma strange in brate etc.
Sa stii ca pt. un copil venirea pe lume a unui fratior, surioare e un stres major si ei nu stiu sa-l gestioneze si atunci te incearca pe tine ca mama.... sa vada daca-l mai iubesti.
Uite, pe mine m-a ajutat enorm cartea lui Super Nanny, e vreo 30 de lei sau 40, nu mai stiu, dar face toti banii... Cora, Carrefour..

Zadi spune:

Florina si problema noastra!!!!!

Insa noi am mai domolit-o un pic. Cum? mai intai sa iti explic situatia:
Ingrid are acum 3 ani iar Ian aproape 10 luni. Am crezut si noi ca de vina e gelozia, rasfatul. Asa este in mare parte. Nu iti mai dau detalii pentru ca povestea fiecareia dintre fetele care ti-au raspuns deja este in mare parte asemanatoare.
Dar noi am constatat ca dupa ce i-am interzis categoric ciocolata (kinder bineinteles pentru copii) problema s-a ameliorat simtitor. Si inca ceva pentru ca la fel somnul de dupa amiaza era un motiv de enervare (mami zi-mi o poezie, de fapt vreo doua zeci, mami acum canta un cantecel, de fapt cutiuta muzicala in integime + alte cantecele bonus, acum zi un colind, de fapt vreo cinci, acum imi e foame, sete, fac pip, fac kaka samd pana ma apucau nervii rau de tot) am renuntat sa o mai pun sa doarma la pranz.
Recapitulez: fara ciocolata si alti excitanti, fara somn la pranz, copila mea doarme acum de la ora 8.45 maxim 9 seara pana a doua zi la ora 8.45 si nu mai este agitata in timpul noptii.
Dar cand o duc la culcare seara o asez in pat (doarme cu noi in pat) si plec pur si simplu de langa ea. plange foarte tare pret de cateva minute si dupa aceea inceteaza brusc pt. ca adoarme.

Succes!!!! si nervi de otel.

Dana-mami de zana si zan
Ingrid (25.12.2004)
Ian (16.03.2007)

florinad spune:

Dragele mele, pupici la toate si multumesc pentru raspunsuri.

Sa stiti ca problema s-amai ameliorat putin, adica nu-l mai pun sa doarma la pranz decat daca e foarte obosit. Am recurs la metoda, stat macar in pat o ora linistiti si uitat la desene animate. Seara ma pun langa el pana adoarme si maxim intr-o juma' de ora a adormit. O sa mai fac asa o perioada, dupa care o sa incerc sa-l las sa adoarma singur din nou, sa vedem ce se intampla. Deocamdata am zis ca sa incercam sa trecem peste perioada asta de criza si sa uitam de zbucium. Nu stiu, probabil ca si Lady are dreptate cand spune ca are nevoie acuta de mine, parca simt si eu ca asa este, poate ca asa este felul lui, un copil "needy" cum se spune. Cat despre rasfatat, mi-au mai spus si alte vanzatoare de prin magazine chestia asta si eu parca nu vreau sa recunosc lucrul asta desi poate ca ar trebui. Mie numi se pare ca-l rasfat, adica nu-l pupicesc toata ziua, dar il si pupicesc ca sa stie ca-l iubesc si are si limite care stie ca nu trebuie trecute (nu multe, ce-i drept). Adica:
- 'cat te imbrac stai cuminte, sau te imbraci singur'
- 'daca nu mananci a frumos, iti iau mancarea,inseamna ca nu ti-e foame'
- 'daca te smiorcai nu inteleg ce spui'
- 'nu striga, cere-mi frumos daca vrei apa'
- 'acum nu avem bani pentru masinuta aceea'
Poate ca nu stiu eu care este limita intre a fi sau a nu fi rasfatat. Habar n-am, dar ma bucur ca pentru moment lucrurile s-au mai linistit. Cu toate ca se vede ca Stefi are nevoie de somnul de amiaza, pentru ca si ieri a fost un marait si jumatate dupa-masa, tocmai pentru ca nu a dormit.
Va pup, mai scrieti-mi.

ilenutza spune:

Fetele, mi-ati cetit necazul meu!!!!
Am aceasi problema cu somnul cu Victor, 2 ani ... pana sa apara fratiorul lui era un copil model in toate privintele, inclusiv cea a somnului.Acum de cand cu fra-su ( 5 luni acu') este teroare la culcarea de pranz si seara.
Nu vrea decat cu mine, nu il poate culca nimeni altcineva.Mai nou nu mai vrea sa doarma la pranz, zice intruna "Tito nu face nani!".Bineintekes ca cel mic urla si el dupa mine ( este leu) nici p eel nu reuseste sa il culce altcineva si ma dispera alergatul asta de la unul la altul - pentru ca in aceeasi camera nu ii pot culca , nici in acelasi pat ci fiecare separat.

As scrie romane dar nu am timp.....Eu cred ca este din cauza fratiorului, mai ales ca eu am nascut in vara si el a stat 3 luni la mama la constanta pt ca eu am avut pro bleme cu sarcina iar in buc. stiti ca a fost canicula, eu nu am putut pleca de acasa si ii este frica sa nu il mai las singur.
Poate ca si eu stau mai mult cu cel mic si il neglijez desi tot timpul sunt atenta sa petrec timp cu el/Eu oricum sunt epuizata si mi se pare f greu cu 2 copii.

La pranz, dupa o ora de frecus renunt sa mai insist pt ca el incepe sa faca crize de plans si abia il linistesc.

Momentan , seara, il adorm in sufragerie pe canapea si apoi il transportam la el in patut.Cand s etrezeste noaptea doarme tatal lui cu el in sufragerie si eu cu cel mic in dorm. la noi pt ca urla tare si daca il scoala pe Victor m-am ars, nu mai dorm in noaptea aia!!

Si uite asa imi pare rau si de el micutul ca este asa de suparat si mi-e ciuda ca nu pot sa rezolv problema asta in nici un fel.O sa iau si eu in calcul sa plec cu el de acasa cateva zile dupa ce il intarc pe Andrei.O sa il trimit la mama la CTa si eu o sa raman cu el la Buc sa vdm ce o sa fie.

A, si adoarme seara f greu, 1 jumate, 2 ...suntem efectiv epuizati amandoi.Iar dupa ce ter min cu el in iau pe aNDREI IN primire care bineinteles ca nu adoarme imediat



Ile , mami de Victor ( 22 dec 2005) si Andrei ( 25 iulie 2007)

florinad spune:

Ilenutza, cred ca va este foarte greu, ca si noua de altfel, dar pot sa spun ca parca de cand ma culc cu el seara s-a mai imbunatatit situatia. Aseara a adormit cam dupa 40 de minute si ce m-a bucurat enorm a fost ca nu s-a mai foit ci a stat linistit in pat pana a adormit. Era teroare cu foiala asta, deci asa sa va inchipuiti ca el statea doar doua secunde intr-o pozitie si apoi se intorcea si iar si iar... tot asa vreo ora, o ora jumate. Iti trebuiau niste nervi de fier sa rezisti langa el sa-l vezi cum se tot chinuie sa NU adoarma. Sper sa trecem peste criza asta. Si la mine cred ca este tot teama de separatie, ca si de jucat numai cu mine vrea sa se joace si cand ma ocup de cel mic vine imediat langa noi si-l tot sacaie, degeaba ii spun de sute de ori sa nu mai faca asta. Dar asta e, o sa-i mai spun inca de cateva sute de ori pana va creste asta micu', ce sa facem? E greu cu doi ca-ti trebuie niste nervi de otel cateodata, dar rezultatele cred ca se vad mai incolo. Va pupicesc, mai scrieti!