Probleme legate de somn la 3 ani

Probleme legate de somn la 3 ani | Autor: florinad

Link direct la acest mesaj

Buna!

va rog ajutati-ma,pentru ca pur si simplu nu mai am nici o solutie la problema aceasta decat sa renunt. Baiatul meu, Stefan, de 3 ani si 4 luni, nu mai vrea sa adoarma. Desi ii este somn adoarme cam la doua doua ore dupa ce l-am pus prima oara in pat, pentru ca tot vine de la el din camera, sau se joaca in camera lui si pana nu aplic niste metode mai drastice nu se linisteste ca sa adoarma. Metodele aplicate:

- daca nu te culci, maine nu mai suntem prieteni si nu ne mai jucam impreuna (nici nu m-aude);
- alege: ori stai la colt ori te duci in pat (bineinteles alege coltul, de unde vine si pleaca fara nici o problema)
- ultima solutie, ne ducem la culcare si pe el il intrebam daca se culca, bineinteles ca spune nu, si pe la doispe jumate noaptea ma duc sa vad daca s-a razgandit, incepe sa planga si spune ca da. Seara urmatoare ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic in noaptea precedenta, aceeasi problema.

Ce metoda sa mai aplic ca nu mai am idei? Acum am ajuns la varianta sa nu-l mai culc de amiaza, decat sa ma cert cu el si va spun drept ca ma enervez asa de tare ca-mi vine sa ma urc pe pereti si nu stiu ce sa-i fac. Cum sa-l fac de exemplu sa stea la colt, ca-mi rade in nas cand il pun si-i spun frumos "Copiii care nu asculta de parinti trebuie pedepsiti, tu nu m-ai ascultat si de aceea trebuie sa te pedepsesc." Si el se face ca nu aude si schimbe vorba cine stie ce ma intreaba, nu stiu cum un copil de trei ani poate fi atat de shmecher. Problema lui cu dormitul este ca nu vrea sa fie "singulel", si asta ma doboara ca el are nevoie non stop de cineva in preajma lui si sa fie in centrul atentiei (este Leu, ma rog). Daca mergem undeva in vizita nu pot sa povestesc nimic pentru ca se baga el tot timpul in discutie sau imi cere sa ne jucam, daca nu face fel de fel de nazbatii, de altfel este foarte sociabil. Iar acasa, desi ii cumpar tot felul de jucarii interesante nu se joaca cu ele singur, mereu trebuie sa se joace cu cineva. Asa si la culcare, nu vrea singur si am incercat si varianta sa stau langa el pana adoarme dar sa nu credeti ca este recunoscator pentru asta si sta cuminte. Te freaca cu picioarele si invarte plapuma de pe el ca ma enervez de-mi sar capacele si-i spun: "Uite, vezi, mami a venit langa tine ca sa nu mai fii singur dar tu nu esti cuminte si ma tot lovesti cu picioarele si nu ma lasi pe mine sa dorm. Plec si te rog sa dormi!". Vezi sa nu! Il tot aud povestind in camera lui si poate ca peste o ora inca nu doarme. Precizez ca se vede pe el ca este obosit, dar probabil ca de asta face toata tevatura asta, pentru ca se chinuie sa nu adoarma.

Seara,pur si simplu sunt epuizata de atata joaca cu el si de atata lupta, ca am si mustrari de constiinta dar ma bucur cand e deschisa gradinita si pot sa-l duc, mai ales ca-l avem si pe Matei de 3 luni.

Cateodata stiu ca asta vrea, sa ma necajeasca, dar nu m-ar afecta atat de tare daca problemele acestea doua ar disparea: cea cu joaca si cu somnul. Spuneti-mi ati fost si voi in situatia asta? Cum ati procedat sau cum ati proceda?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Florinad,eu cred ca,copilasul tau are o nevoie acuta de tine.
Te vrea pentru el,se simte singur.Se simte putin dat la o parte,daca-i spui ´´noi mergem sa dormim,tu´´???

Adica ´´noi´´ tu si tati,sunteti complet separati,aveti programul vostru,iar el saracul e ca a cincea roata la caruta.De aceia se tot agata de tine,vrea sa te joci doar cu el,sa vorbesti doar cu el si asa mai departe.

II este frica sa doarma singur.Se simte abandonat in camera lui,in patul lui.

Si nici santajul pe care-l aplici nu mi se pare in regula ´´plec de langa tine,ca dai cu picioarele si nu esti cuminte...uite,am venit la tine(un maaare favor),dar tu nu apreciezi si ma lovesti cu picioarele in pat´´

Eu as zice sa nu mai faci asta.Adica,il faci pe copil sa se simta vinovat deoarece nu doarme in secunda doi,ca o scandura,fara sa se invarteasca in pat?E COPIL nu e papusa.Si acum sincer,cat de tare se poate invarti in pat,incat tu sa nu potoi dormi toata noaptea?
Ai incercat sa-i spui povesti,sa-l iei in brate,sa-l dragalesti,incercand sa adormiti?

Tu ai spus ca ´´incepe sa planga´´ cand intri la el,noaptea tarziu,sa-l intrebi daca ´´s-a razganditß´in privinta somnului.PLANGE,deci copilul sufera,e singur,moare de somn,nu vrea sa se simta abandonat!


Sfatul meu,din inima,e sa mai lasi nervii la o parte.In nenumarate randuri spui ca ´´te enerveaza de-ti vine sa te urci pe pereti´´.Calmeaza-te,e copilul tau si are nevoie de tine,de voi.Nu-i mai induce stari de abandon,de singuratate.Cei mici au nevoie de oameni ca de aer.De parinti,de mama,mai ales.

Tu in loc sa-ti intelegi copilasul,sa-i alini temerile,il ameninti cu pedepse....care nici nu-l inspaimanta,deoarece teama de singuratate e mult mai mare.Izolarea(camera lui,patul lui) e mult prea mare.



Un sfat avizat,legat de metodele pe care ar trebui sa le aplici de acum in colo,iti poate da un psiholog.
Eu iti pot doar spune ce cred, si-ti pot spune cu certitidine ca ai nevoie de o alta abordare a relatiei tale cu cel mic.Si...de mai mult calm si maturitate


ladyJ

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

quote:
Initial creeata de florinad

Buna!

. Asa si la culcare, nu vrea singur si am incercat si varianta sa stau langa el pana adoarme dar sa nu credeti ca este recunoscator pentru asta si sta cuminte. Te freaca cu picioarele si invarte plapuma de pe el ca ma enervez de-mi sar capacele si-i spun: "Uite, vezi, mami a venit langa tine ca sa nu mai fii singur dar tu nu esti cuminte si ma tot lovesti cu picioarele si nu ma lasi pe mine sa dorm. Plec si te rog sa dormi!". Vezi sa nu! Il tot aud povestind in camera lui si poate ca peste o ora inca nu doarme. Cateodata stiu ca asta vrea, sa ma necajeasca, dar nu m-ar afecta atat de tare daca problemele acestea doua ar disparea: cea cu joaca si cu somnul. Spuneti-mi ati fost si voi in situatia asta? Cum ati procedat sau cum ati proceda?





Vai de mine! cum adica nu e RECUNOSCATOR ca binevoiesti a sta cu el in pat???Tu chiar astepti din partea unui copilas de 3 ani,sa debordeze de recunostinta ca dormi cu el?Adica,tu-i faci un FAVOR???

si NU,copilul tau nu vrea sa te necajeasca,asa cum crezi!Copilul tau SUFERA!

ladyJ

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adameasca spune:

Daca am inteles eu bine, aveti un bebe de 3 luni, nu? Ceea ce face baietelul tau mai mare imi seamana a gelozie din cauza aparitiei unui nou membru in familie. Cam la 3 luni dupa nasterea Ilincai a inceput si Luk sa aiba un comportament extrem de asemanator cu al baietelului tau mai mare. Imi aduc aminte ca si el facea la fel. Este o perioada de adaptare la noua formatie a familiei. La Luk a durat cam doua luni jumate, trei perioada asta. Nu intru in detalii ca nu-mi aduc aminte cu placere de perioada asta. Noi am ajuns la psiholog, nu mai aveam pic de speranta ca se va termina vreodata. Dar s-a terminat la fel de brusc cum a inceput. Solutia mea a fost sa plec doar eu cu el de acasa vreo cateva zile, cred ca vreo 4-5 am fost plecati doar noi doi. Probabil ca atunci a constientizat ca mami este la fel de mult a lui cum este si a surioarei lui. Am plecat cu un copil pe care nu-l mai puteam stapani, mai ales la somn. Si m-am intors cu baiatul meu bun si ascultator. Ne-am plimbat mult, am vorbit mult, i-am spus ca-l iubesc de zeci de ori pe zi. Am facut multe lucruri impreuna, ne-am bucurat de timpul petrecut in doi. Spre sfarsitul plimarii deja vroia acasa la surioara lui. Rabdare multa iti doresc!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Giana spune:

Offf....citesc acest subiect si ma vad pe mine. Abea acum am iesit din dormitor...nu vrea sa adoarma nicicum.Si e asa de-o saptamana.Doua ore ma chinui cu el ba eu ba taica-su.Rade,se foieste,ma mangaie,se vaita ca-l doare colo/colo...cere masinuta...orice numai nu adoarme.In seara asta chiar mi-am iesit rau din fire si am iesit din camera.S-a dus tati la el si acum doarme...dar nu mai rezistam,sincer!!!

Si noi avem un bebelus de 6 luni aproape...sa fie gelozie?
Chestia este ca noi oricum dormim impreuna in pat(eu cu baietelul mare si uneori si tati) deoarece stam intr-un apartament mic pana in primavara cand va fi gata casa.Deci...de ce nu ar vrea sa adoarma daca oricum suntem acolo,cu el?

Apropo...al meu tot LEU e!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iahim spune:

Si puiul meu adoarme foarte greu.Are 3 ani si 6 luni.Seara dureaza o ora,uneori o ora si jumatate pana adoarme.Inca doarme in patutul lui,iar eu dorm linga el.Ii spun poezii in soapta,il tin de manuta printre gratiile patului,intr-un final ii spun ca vreau sa dorm, ma intorc cu spatele la perete si stau asa nemiscata,uneori adorm eu inaintea lui...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamitzica spune:

A facut asa intotdeauna sau doar de cind a venit bebe?
Il culci in fiecare seara la aceiasi ora si aveti acelasi program?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns florinad spune:

Uf, va multumesc si pentru ca ma certati si pentru ca ma intelegeti. Stiu ca pare ca nu am pic de intelegere fata de copilul meu, dar aici am prezentat doar situatiile cele mai "dure", sa zic asa. Bineinteles ca am incercat si cu povesti, seara mergeam la pipi, ne spalam pe dinti, faceam patul, citeam o poveste doua, ne dragaleam putin cu imbratisari si pupicuri si apoi ii spuneam noapte buna si sa stea linistit sa faca nani-nani. Dupa ce inchideam usa dupa mine, dupa 30 de secunde era in sufragerie. Problema asta e mai demult de a aparea micutul. Am uitat sa va spun ca vreo opt luni de zile am fost cu serviciul la Cluj si veneam numai in weekend acasa. Si problema cu somnul a aparut cam la sfarsitul perioadei in care am fost plecata. Cred si eu ca a fost afectat de plecarea mea si asta l-a facut sa fie atat de agitat si sa ma doreasca atat, dar problema ca el nu vrea sa se joace singur e dintotdeauna si asta a influentat la randul ei problema cu somnul. Nu vreau ca copilul meu sa-mi fie recunoscator ca stau langa el pana adoarme, dar daca nu-i place sa fie singur ma astept sa vad ca se bucura ca stau langa el si sa stea linistit, insa cum ma pun langa el incepe sa ma bata cu picioarele si asa face si cu tatal lui. Nu ma astept sa adoarma imediat, dar il vad ca moare de somn si isi baga degetele in ochi chinuinde-se sa nu adoarma. De ce? din moment ce sunt langa el? Si sunt convinsa ca sunt multi parinti care nu se joaca atat cu copilul cat ma joc eu cu el, dar efectiv imi cere aproape tot timpul, sa nu fac nimic, mancare, curatenie, ci sa ma joc cu el. Nu stiu, poate voi puteti, dar eu nu pot sa ma joc non-stop. Sunt de acord ca trebuie sa te joci cu copiii dar trebuie sa-i vezi ca le place sa se joace si singuri.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cmirela35 spune:

Hai sa iti spun cum am procedat eucu pustoaica.Are 4 ani si jumatate,cand i-am aranjat camera ei avea 3,si ii facea o adevarata placere sa se joace acolo,dar nu sa si doarma acolo...
La pranz,o lasam sa doarma in dormitorul mare,seara o culcam tot acolo,dar dupa ce adormea o luam in brate si o duceam in camera ei,mai stateam cam 20 minute cu ea pana adormea profund,si incet,incet,nu am mai avut probleme.
Acum nu mai vrea sa doarma cu mine decat rar,si atunci procedez ca si inainte,dupa ce adoarme o duc in camera ei.Ma intreb ce voi face cand va avea 40 kg?
Cu rabdare,perseverenta,si nici nu va mai vrea sa doarma in camera voastra.Ah,si am mai facut o smecherie.Nu ii placea sa ii citesc povesti,nici sa ii cant,desi pustanului ii place.Ei ii plac insa desenele animate.Ii puneam seara pe un program de desene animate,si programam televizorul sa se stinga dupa 30 minuteSi a invatat in tiomp ca atunci cand e doar lampa de veghe trebuie sa faca nani
Mult succes,si sa nu faci diferente intre cel mic si cel mare....Amandoi sunt ai tai.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cmirela35 spune:

Si inca ceva...De cate ori il iei in brate pe cel mic,aseaza=te comod,pe canapea,si ia-l si pe cel mare in brate,chiar daca alaptezi,poate sta pe celalalt picior al tau si sa te stranga de gatPoate a fost invatat sa fie singurul,si acum e gelos...,e firesc,de tine depinde sa il faci sa inteleaga ca ii iubesti pe amandoi...Si in loc sa te joci cu el,implica-l in treburile casnice...,de genul,o ajuti pa mami sa stearga praful?Si ii spui "Bravo",sa se simta important,chiar daca stergi tu dupa el.
Ah,stii ce a facut pustoaica mea?A vazut ca sterg mobila cu solutie pentru lemn,alba la culoare,si intr-o zi,cand eu eram sus,s-a apucat sa stearga mobila cu..........LAPTE
Nici macar nu am certat-o,am apreciat bunavointa,chit ca am avut ce curata dupa aceea
RABDARE,asta e solutia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dorsilia spune:

Hai sa te debarasez eu de sentimentul de vina, ca am si eu un Leut de 3 ani si 5 luni acasa, si din ce scrii tu e suficient ca sa iti spun ca face la fel, comportamental. Si precizez ca asa a fost si pana sa avem pe Dea, care are 1 an.

Oriunde mergem cu el nu pot vorbi nimic ca mereu are nevoie de mine, sa ma joc cu el, desi-s copii acolo, trebuie sa ma pun si eu in genunchi cu el in nisip, de ex, sau pecovor, sau sa ma apuc sa zurui cu masinutele pe jos, printre copii, in timp ce ceilalti isi lasa parintii in pace el nu, plange daca il trimit la copii.

la culcare, la trezire idem, daca nu-s cu el miorlaie. Nu adoarme singur decat daca il cert crunt.

la masa nu mananca singur desi a dovedit ca poate foarte bine.

avem kilograme de masinute, jocuri, jucarii, carti, creioane, plastiline, carioci, acuarele.......nu se apuca de nimic decat daca stau si eu cu el. Si atunci nu face mare branza ca el sta si se uita, nu vrea sa incerce sa imite un desen, nu are rabdare sa coloreze,sa construiasca cu Lego, sa faca un puzzle cu 5 piese...nuuuuuu, "fa tu", asta-i tot ce aud de la el, si "hai sa te joci cu mine". Nu vrea sa-l invat cantece si poezii, vrea numai sa ne fugarim prin toata casa, sa ne ascundem. Foarte greu reusesc sa-l conving sa invete ceva prin joc, orice joc inventez ca sa il si intruiesc putin, nu tine. E capos. Cand nu-i iese ceva miorlaie.

Mentionez si eu aici bilele negative, pt ca desigur are si nenumarate calitati, enumar numai cateva: e sociabil, are un vocabular bogat, invata repede daca vrea, e frumos si carismatic, e istet pt varsta lui, stie sa manipuleze situatiile in favoarea lui, foloseste computerul lejer, nici nu se mai uita la taste demult deja, e intelegator si are grija de surioara lui sa n-o loveasca la joaca, nu face galagie cand doarme ea sau cand papa.....si mai sunt foarte multe.

Problema lui tine de autonomie, care inca nu o are. E capabil sa mearga singur sa faca pipi la baie insa nu o face, imi cere mie sa-l duc si sa-i tin olita sa faca, desi a facut o luna singur, in picioare in WC direct, tragea apa, se spala pe manute. Stie sa faca tot ce trebuie sa stie la varsta lui, a dovedit-o, dar refuza, si cere sa fac eu in locul lui sau cu el.

Stiu ca mari pretentii nu pot avea de la el, e doar un baietel de 3 ani si 5 luni, probabil ca mersul la o gradinita l-ar impulsiona in directia buna, poate gresesc eu ceva in educatia lui. Nu e lasat la o parte chiar daca am inca un copil. E o mare eroare sa creada cineva ca e gelos. Ce sa zica cei ce au 3-4 copii mici? aia ce fac? sta mama lor si se joaca nonstop cu fiecare? Atunci cand le mai gateste, cand ii spala si cand ii hraneste? Parerea mea e ca parintele trebuie sa petreaca timpc copilul dar nu toata ziua sa i-o dedice jocurilor cu el, trebuie sa aiba copilul si timpul lui in care se ocupa el insusi de jocurile si jucariile lui. Cum eu stau acasa 24/24, 7/7 ar insemna ca trebuie sa ma joc cu el intruna ca altfel face bot? Asa l-as transforma intr-un inadaptat si mai mare.
Pt ca am impresia ca fiind el primul si eu neexperimentata toata ziua i-am stat in spate si el habar n-are sa faca nimic decat asistat.

Mergi la inceput