Cand unul inseala, celalat poate ierta?
Raspunsuri - Pagina 8
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Moira
Faptul ca nu arata nimic este pentru mine un indiciu crud al nepasarii sale si al faptului ca efortul meu ar putea fi in van...
Incearca sa iei in serios acest indiciu, el iti arata realitatea, nu ceea ce ai dori tu acum sa vezi. Crede-ma, am trecut prin toate astea, ma trezeam dimineata cu inima palpitandu-mi in gat si ma intrebam de ce nu cad jos si nu mor de durere... Voiam ca si tine sa nu mai simt nimic, sa revina totul la starea initiala, fara sa-mi dau seama pe atunci ca asta e o mare greseala. O criza e o sansa si ca sa profiti la maximum de ea trebuie sa accepti schimbarea. Doare, dar aduce si o dezvoltare personala, depasirea unui prag, deschiderea ochilor si castigarea unei noi perspective. Durerea trece, progresul personal ramane si te maturizeaza, ceea ce e bine.
quote:
Nu stiu acum, probabil ca sentimentele imi tulbura intr-o oarecare masura ratiunea si de aceea, prefer sa las timpul sa actioneze si sa faca ce stie el mai bine, sa astearna uitarea, sa amorteasca durerea si de ce nu...poate...sa vindece ranile.
Sentimentele iti arata adevarul, ele nu iti tulbura nimic (decat somnul cel de moarte al iluziilor impuse de ratiune). Astepti ca timpul sa astearna uitarea si sa amorteasca durerea? Moira, nu te lasa purtata de viata ca o frunza in vant! Este existenta ta in joc, viitorul tau! Stiu ca e mai comod si mai nedureros sa nu faci nimic, DAR gandeste-te ca aceasta criza este semnalul de alarma care-ti spune: Fa ceva! Schimba ceva in viata ta! Daca revii la vechiul status quo vei netezi drumul catre compromis, el va fi multumit ca a scapat cu fata curata (?) din rahat, iar data viitoare va fi doar ... mai atent sa nu mai fie prins.
Of, Doamne, iti doresc sa nu-ti mai risipesti alti ani din viata, cum am facut eu, construindu-ti castele de nisip langa un om care - stiu ca doare! - probabil nici nu te iubeste precum crezi tu, din moment ce a fost in stare sa fie atat de duplicitar.
Adevarul este cel mai bun prieten al tau la ora asta! Lasa-l in inima ta, suporta durerea si invata-ti lectia, apoi mergi mai departe! Nu recadea in inertie din dorinta de a te minti frumos!
Felicia 11+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
alice2004 spune:
quote:
Originally posted by Moira
Da, Madachan, ne-am mai intersectat la diete. Si la mine toata poveste asta a determinat pierderea catorva kg. Nu vrea insa sa slabesc brusc si apoi sa arat rau, sa aiba altii satisfactia de a ma vedea distrusa.
Pana acum o saptamana credeam ca daca sunt supla, ingrijita, in forma, tot timpul aranjata si eleganta, sotul meu nu se va uita la alta. Credeam ca daca sotul meu ii aude pe ceilalti barbati complimentandu-ma, va fi constient de ce are langa el. Nu este asa, cand barbatul este prea sigur de el si de sentimentele tale pentru el, te reduce la 0, o anexa, indiferent cum esti, cat de apreciata esti profesional etc.
Desi barbatii m-au curtat (in sensul elegant al cuvantului), niciodata nu mi-a trecut prin cap sa ma uit la un alt barbat, nici macar sa ma las antrenata intr-un flirt nevinovat. Cred ca asta este o diferenta majora intre mentalitatea feminina si cea masculina.
De asemenea, am invatat acum ca nu conteaza cum arati, sunt chestii superficiale, conteaza profunzimea sentimentului si trainicia legaturii. Nu altceva. Nu alergati dupa saloane de coafura sau cosmetica, dupa cosmentice si alte chestii ca sunt inutile.
Moira, asa am crezut si eu ...
Am citit povestea ta si sincer imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva ! Din propria mea experienta, am sa iti spun ca nu cred ca iertarea este cea greu de dat. Eu nu pot UITA si asta imi ucide sufletul ! Orice ar face si oricit de mult m-ar asigura ca nu va mai repeta niciodata greseala, eu nu pot crede ! I-am explicat ca eu una nu voi mai fi nicicind ca la inceput, femeia iubitoare si visatoare care l-a pus pe piedestal (poate o sa ma blamati pentru asta, dar nah, love is really blind sometimes). Ceva din mine o sa priveasca mereu peste umar si o sa se indoiasca de sinceritatea cuvintelor sau gesturilor lui !
Aseara eram la masa si vorbeam (ca sa fac o paranteza, noi doi vorbim din ce in ce mai rar, pentru ca NU ne mai intelegem nicidecum, totul se termina cu cearta si daca ar fi sa il ascult si sa il aprob, ar fi ok, dar altfel, nu, ma denumeste atoatestiutoare zeflemitor si se intreaba cum de a avut el "norocul" sa ma intilneasca tocmai pe mine ??) si ma uitam la el si realizam cit de mult i s-a schimbat trasatura fetei, din imaginea de inceput, asa cum l-am cunoscut, chipul senin si ochii albastri de cer de vara, parca a trecut in extrema cealalta ... si sint sigura ca daca ar intra in acest subiect ar spune ca datorita mie sint schimbarile in rau !!
Nu vreau sa scriu mai mult ... e o poveste lunga ... si imi suna in urechi cintecul celor de la 3 sudest, cu un vers care spune ca "ma indrept spre nicaieri" ! Cam asa sint eu acum ... cel care ma tine la suprafata vietii este baietelul meu, Andrei !
Iti doresc tot binele din lume !!
Alice si Andrei
Poze 2004 2005 www.shutterfly.com/view/pictures.jsp" target="_blank">2006-2007www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete
Miramar spune:
Moira - vad durerea in cuvintele tale. Miss Parker din nou ti-a spus lucruri atat de reale privind durerea si maturizarea, urmeaza-i sfatul.
In plus nu asa trebuie pusa problema - nu trebuie sa arati bine pentru el, sa mergi la coafor pentru el si sincer nici nu cred ca pentru a-ti pastra sotul ai facut-o - nu . Ai facut-o si o facem cu toatele in primul rand pentru noi, din respect si iubire fata de propria persoana.
Eu nu cred, pardon, nu mai cred, dat fiind comportamentul lui ca a ramane langa el acum ar ajuta la ceva, chiar in ce priveste continuarea casniciei voastre, salvarea familiei. El are nevoie sa fie scuturat putin. Trebuie sa realizeze ca are de facut o alegere, nu te poate avea pe tine, dar si pe altele in acelasi timp.Iar tu trebuie unu' la mana sa-l fortezi sa faca aceasta alegere si-apoi sa ti-o asumi.
Moira spune:
Moira, asa am crezut si eu ...
Am citit povestea ta si sincer imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva ! Din propria mea experienta, am sa iti spun ca nu cred ca iertarea este cea greu de dat. Eu nu pot UITA si asta imi ucide sufletul ! Orice ar face si oricit de mult m-ar asigura ca nu va mai repeta niciodata greseala, eu nu pot crede ! I-am explicat ca eu una nu voi mai fi nicicind ca la inceput, femeia iubitoare si visatoare care l-a pus pe piedestal (poate o sa ma blamati pentru asta, dar nah, love is really blind sometimes). Ceva din mine o sa priveasca mereu peste umar si o sa se indoiasca de sinceritatea cuvintelor sau gesturilor lui ! Aseara eram la masa si vorbeam (ca sa fac o paranteza, noi doi vorbim din ce in ce mai rar, pentru ca NU ne mai intelegem nicidecum, totul se termina cu cearta si daca ar fi sa il ascult si sa il aprob, ar fi ok, dar altfel, nu, ma denumeste atoatestiutoare zeflemitor si se intreaba cum de a avut el "norocul" sa ma intilneasca tocmai pe mine ??) si ma uitam la el si realizam cit de mult i s-a schimbat trasatura fetei, din imaginea de inceput, asa cum l-am cunoscut, chipul senin si ochii albastri de cer de vara, parca a trecut in extrema cealalta ... si sint sigura ca daca ar intra in acest subiect ar spune ca datorita mie sint schimbarile in rau !!
Nu vreau sa scriu mai mult ... e o poveste lunga ... si imi suna in urechi cintecul celor de la 3 sudest, cu un vers care spune ca "ma indrept spre nicaieri" ! Cam asa sint eu acum ... cel care ma tine la suprafata vietii este baietelul meu, Andrei !
Iti doresc tot binele din lume !!
Alice si Andrei
Poze 2004 2005 www.shutterfly.com/view/pictures.jsp" target="_blank">2006-2007www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete
Alice, ceea ce imi spui este identic cu ceea ce simt si cu ceea ce traiesc. Da, l-am urcat pe un piedestal, mi s eparea ca este cel mai frumos, cel mai destept, ca soarele rasare deasupra lui si ca lumea se invarte in jurul lui. Iar el stia asta. Nu am fost suficient de desteapta de a nu dezvalui tot ce simteam si de a da cate putin. Si da, eu tot timpul trebuia sa fiu de acord cu el, trebuia sa uit ca am o alta parere, totul in numele linistei si armoniei in familie.
Nu vrea sa credeti ca el este un monstru, nu, el mi-a dat si dragoste, si afectiune si liniste, pana la un anumit punct...Sau poate asa am vrut eu sa cred...
M
A_Iulia spune:
quote:
Originally posted by cmirela35
...Nici in casa nu umblu decat eleganta,si acum ar vrea sa revina,cu coada intre picioare...Nu mai e agresiv,a realizat ce a pierdut,dar divortul merge....Acum e randul lui sa isi dea cu capul de perete,caci a ramas fara familie...
Sa vizitez cate o prietena,sa ma plimb,si de multe ori sunt la vecina cand se intoarce el,il las sa astepte(inca are cheie)cam 10-15 minute dupa ce se intoarce,dupa care apar si eu zambitoare,ca si dupa o intalnire...Si il doare,dar asta merita cei ce isi inseala partenerii...Sa simta ce au simtit cei ce au avut incredere in ei.
Mirela
Offtopic: Imi pare bine sa aud ca esti bine, Mirela! Eram convinsa ca se va intoarce cu coada intre picioare si ca va depinde exclusiv de tine daca il poti ierta sau nu.
Unele povesti sunt la indigo...
Moira, parerea mea: poate ca este bine ca te-ai hotarat sa mai dai o sansa, peste ceva timp macar sa nu-ti reprosezi ca nu ai facut totul pentru familia ta.
Dar ce povestesti tu suna destul de amar. Este foarte probabil ca el sa nu stie acum prea bine ce-si doreste de fapt. In sensul ca logic si-ar dori sa continue, dar practic nu. Poate asa se explica si comportamentul lui de acum.
In orice caz, indiferent ce vei face, macar sa stii ca faci pentru ca asta simti TU.
Adina + Olivia Q1.04
Moira spune:
Imi este din ce in ce mai greu sa fac fata situatiei. Am crezut ca daca iau decizia de a ierta, lucrurile vor fi mai usoare. Nu este asa, simt ca apasarea este mai puternica si ca spatiul din jurul meu este din ce in ce mai mic iar eu nu ma mai pot misca. Sunt blocata.
Nu mai vad nimic in jurul meu, traiesc automat, zambesc automat, imi fac treaba la serviciu automat, dar in mintea mea este acelasi film care se deruleaza de fiecare data la o viteza si mai mare, pana se transforma intr-un vartej care ma cuprinde inauntru si nu ma lasa sa mai ies.
M
trischa spune:
imi pare tare räu cä treci prin asa ceva,dar nu te gräbi sä iei nici o hotäräre acum.lasä timpul sä treacä si asa ai sä poti face ce e mai bine pentru tine.si durerea o sä se micsoreze si altele or sä fie gändurile tale.nu te gräbi.si de-ti vine sä spargi un geam,un cap al cuiva.... fä-o!!mäcar farfuriile fä-le praf.de multe ori ajutä.iti doresc multä putere si indiferent ce hotäräre vei lua,atunci cänd ai sä te uiti inapoi sä nu-ti parä räu.
alice2004 spune:
Moira, uite multe de la mine, nu stiu cit de mult te vor ajuta ele sa treci peste acest moment dificil din viata ta, dar sper macar sa te faca sa simti ca nu esti singura !! Pentru mine automatismul a devenit un fel de autoaparare ... daca fac ceva, cit de mult sau cit de putin, ma tine ocupata si nu ma lasa sa ma gindesc la sufletul meu. Cel mai greu este noaptea, cind ma duc la culcare ... atunci hoardele gindurilor negre ma bintuie si stii ce este ciudat ? Nici macar nu mai pot sa pling ca inainte, sa ma pot descarca oarecum ... Incet incet intervine "nesimtirea" si pentru mine asta este cel mai grav punct in care poate ajunge o relatie !
Te pup si te imbratisez inca o data !!
Alice si Andrei
Poze 2004 2005 www.shutterfly.com/view/pictures.jsp" target="_blank">2006-2007www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete
Moira spune:
Alice, astept sa vina "nesimtirea" despre care vorbesti pentru ca eu impresia ca simt prea mult. De asemenea, eu plang in continuu, mi se pare totul este fara sens si fara speranta. Cred ca mi se pare disperata toata situatia pentru "am picat de foarte sus", nu m-as fi gandit niciodata ca omul pe care il iubesc si al carui suflet il consideram pereche, un suflet curat, m-a mintit si a aruncat in vant tot ce am avut frumos. Si pentru ce a aruncat tot ce aveam?!
Stau si ma gandesc la viitor si nu mai vad nimic, nu am nici o emotie cu privire la el, parca cineva ar fi facut "stop cadru" si pe ecran a ramas aceesi imagine dureroasa insotita de aceeasi durere ascutita care pare sa nu mai dispara.
Imi este dor de perioada in care eram vesela, de copilaria pe care o afisam (da, chiar la varsta mea, ma mandream ca mi-a ramas sufletul de copil), de increderea, speranta si seninatatea cu care priveam viata. Ca doar viata era frumoasa...
Am pierdut toate astea insa ma rog la Dumnezeu ca dupa ce voi fi trecut prin aceasta incercare si dupa ce imi voi fi invatat lectia de viata, sa mi le redea, sa fiu eu din nou.
Asa iti doresc si tie, sa ai din nou liniste, caldura si lumina si, in primul rand, iubire, acest sentiment care da un sens vietii.
M
quote:
Originally posted by alice2004
Moira, uite multe de la mine, nu stiu cit de mult te vor ajuta ele sa treci peste acest moment dificil din viata ta, dar sper macar sa te faca sa simti ca nu esti singura !! Pentru mine automatismul a devenit un fel de autoaparare ... daca fac ceva, cit de mult sau cit de putin, ma tine ocupata si nu ma lasa sa ma gindesc la sufletul meu. Cel mai greu este noaptea, cind ma duc la culcare ... atunci hoardele gindurilor negre ma bintuie si stii ce este ciudat ? Nici macar nu mai pot sa pling ca inainte, sa ma pot descarca oarecum ... Incet incet intervine "nesimtirea" si pentru mine asta este cel mai grav punct in care poate ajunge o relatie !
Te pup si te imbratisez inca o data !!
Alice si Andrei
Poze 2004 2005 www.shutterfly.com/view/pictures.jsp" target="_blank">2006-2007www.dropshots.com/alice2004" target="_blank"> Filmulete
giulia71 spune:
Eu zic ca e normala starea ta de spirit din momentul asta; ai fost lovita desi e putin spus si acum te doare, enorm!
Cu timpul aceasta durere se va estompa, o sa vezi problema cu alti ochi si poate de atunci incolo vei incepe sa ierti din adancul sufletului.
Insa totul cere timp...
As considera ca un pas facut acum, e facut sub aspectul supararii, al urii pe care i-o porti si e foarte posibil ca mai tarziu sa regreti.
Unii pot ierta, din prima, altora le trebuie timp, iar altii nu pot dar cu totii au un lucru in comun: merg mai departe!
Eu de felul meu sunt mai pacifista, nu fraiera, si ti-as sugera sa-l ierti sau macar acum sa iti propui acest lucru pentru viitor.
Depinde insa 100% de tine, daca vrei sau daca poti!
Numai bine iti doresc
...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!