Voi plangeti?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

ELIZA MIRON spune:

Parerea mea e ca tu acum ai intrat intr-o usoara depresie datorita faptului ca numai tu stai cu cel mic. Mi-e greu sa cred ca hobby-ul sotului tau iti da asa mari batai de cap.Sotul meu e vanator pasionat, de la 1 nov. pana la 31 ian. in fiecare sambata pleaca la vanatoare. Nu pot sa spun ca ma bucura sau ca sunt foarte fericita ca face asta, dar nici n-am sa incerc vreodata sa-l fac sa renunte pentru ca nu imi convine mie, dimpotriva ii dau impresia ca il sustin chiar si atunci cand nu sunt de acord cu asta in totalitate. Vineri seara am avut petrecere, i-am serbat cei 30 de ani pe care i-a implinit si, desi nu ma asteptam, sambata dimineata la ora 6 el a plecat la vanatoare la 100 de km distanta. Chiar nu mi-a convenit, dar am preferat sa-l las sa mearga daca asta il relaxeaza si ii face placere decat sa fi stat acasa si sa fi fost toata ziua cu gandul la vanatoarea ratata. M-a sunat cand a ajuns acolo, m-a sunat cand s-a terminat vanatoarea si mi-a spus ca vine spre casa, a venit rupt de oboseala, dar fericit si multumit. De ce sa fi stat eu bosumflata si intoarsa pe dos toata ziua? As fi creat discutii inutile daca m-as fi opus. Nu pot sa spun ca nu am fost ingrijorata, dar deja m-am obisnuit in 4 ani de cand face asta, am depasit si perioadele in care il sunam de cateva ori pe zi, acum ma suna el cand poate si am invatat sa stau linistita. De regula cand el pleaca la vanatoare imi organizez si eu timpul altfel, ma intalnesc cu prietene, stau mai mult cu copilul meu, ne plimbam prin oras, citesc....
In alta ordine de idei mie chiar imi convine acum pasiunea asta a lui pentru simplul motiv ca face miscare el avand o viata cam sedentara.
In concluzie nu merita sa te consumi pentru faptul ca sotul tau e pasionat de vanatoare.Iti inteleg ingrijorarea, dar daca e sa se intample ceva se poate intampla oricum chiar langa tine fiind. Incearca sa vezi din asta partea buna, partea frumoasa.
Hai, capul sus si lasa lacrimile deoparte ca nu rezolva nimic si incearca sa vorbesti cu sotul tau despre pasunea lui, lasa-i impresia ca il sustii si ai sa vezi ca si el o sa se schimbe usor in privinta asta.

analessya13 spune:

quote:
Originally posted by ELIZA MIRON

Parerea mea e ca tu acum ai intrat intr-o usoara depresie datorita faptului ca numai tu stai cu cel mic. Mi-e greu sa cred ca hobby-ul sotului tau iti da asa mari batai de cap.Sotul meu e vanator pasionat, de la 1 nov. pana la 31 ian. in fiecare sambata pleaca la vanatoare. Nu pot sa spun ca ma bucura sau ca sunt foarte fericita ca face asta, dar nici n-am sa incerc vreodata sa-l fac sa renunte pentru ca nu imi convine mie, dimpotriva ii dau impresia ca il sustin chiar si atunci cand nu sunt de acord cu asta in totalitate. Vineri seara am avut petrecere, i-am serbat cei 30 de ani pe care i-a implinit si, desi nu ma asteptam, sambata dimineata la ora 6 el a plecat la vanatoare la 100 de km distanta. Chiar nu mi-a convenit, dar am preferat sa-l las sa mearga daca asta il relaxeaza si ii face placere decat sa fi stat acasa si sa fi fost toata ziua cu gandul la vanatoarea ratata. M-a sunat cand a ajuns acolo, m-a sunat cand s-a terminat vanatoarea si mi-a spus ca vine spre casa, a venit rupt de oboseala, dar fericit si multumit. De ce sa fi stat eu bosumflata si intoarsa pe dos toata ziua? As fi creat discutii inutile daca m-as fi opus. Nu pot sa spun ca nu am fost ingrijorata, dar deja m-am obisnuit in 4 ani de cand face asta, am depasit si perioadele in care il sunam de cateva ori pe zi, acum ma suna el cand poate si am invatat sa stau linistita. De regula cand el pleaca la vanatoare imi organizez si eu timpul altfel, ma intalnesc cu prietene, stau mai mult cu copilul meu, ne plimbam prin oras, citesc....
In alta ordine de idei mie chiar imi convine acum pasiunea asta a lui pentru simplul motiv ca face miscare el avand o viata cam sedentara.
In concluzie nu merita sa te consumi pentru faptul ca sotul tau e pasionat de vanatoare.Iti inteleg ingrijorarea, dar daca e sa se intample ceva se poate intampla oricum chiar langa tine fiind. Incearca sa vezi din asta partea buna, partea frumoasa.
Hai, capul sus si lasa lacrimile deoparte ca nu rezolva nimic si incearca sa vorbesti cu sotul tau despre pasunea lui, lasa-i impresia ca il sustii si ai sa vezi ca si el o sa se schimbe usor in privinta asta.

ELIZA, tu imi scrii ca vorbesti des cu sotul tau cand se duce la vanatoare. Pana acum si noi vorbeam mereu, ori il sunam eu ori el la pauza de la 12 si stateam linistita pentru ca atunci cand se duce la mistret pleaca foarte departe. Ei, de data asta chiar m-am preocupat ca avea telefonul inchis, iar eu stiindu-l asa departe mi-a fost un pic frica sa nu se intample ceva.
Am mai repetat ca incerc sa-l inteleg, e o pasiune pe care eu nu prea o inteleg sau mai bine zis nu prea imi face placere. Dar niciodata nu l-am impiedicat sa nu se duca, insa cum fusese ieri ca baietelul nu era chiar bine, mi-a fost si mie greu.

Elise spune:

eu pling rar, si, curios, niciodata cind am o problema majora. Atunci nu pot.
schimb se acumuleaza tensiune si izbucnesc din senin, peste ceva timp.... cind practic n-as avea motiv.

Elise & BBLisa

MissParker spune:

quote:
Originally posted by Elise

eu pling rar, si, curios, niciodata cind am o problema majora. Atunci nu pot.
schimb se acumuleaza tensiune si izbucnesc din senin, peste ceva timp.... cind practic n-as avea motiv.

Elise & BBLisa

Exact cum eram si eu inainte de terapie.

Felicia 10+

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia

jenn spune:

Eu pling si pt ce mi se intimpla mie sau altora-de exemplu anii trecuti cu inundatiile.M-a impresionat foarte mult!E foarte greu in strainatate,cu bebe mic.Te inteleg!Esti foarte obosita,ingrijorata .Daca imi permiti o sugestie-lasa -l si pe el sa ia legatura,nu suna numai tu!Ca poate are impresia ca il controlezi,cine stie!Daca ai putea sa stati de vorba cind esti mai odihnita ,sa ii spui cu tact ca ai si tu nevoie de putina viata sociala...Vorbeste cu noi,suntem aici!

AILUI spune:

Salve,
Cred ca ai aceasta stare si din cauza copilului, daca te ocupi singura de el ajungi la un moment dat la un fel de saturatie datorita oboselii, si atunci refulezi, in cazul tau prin acel plans !
Eu ,cand ajungeam la o astfel de oboseala, nu plangeam, insa eram extrem de nervoasa , si, spre rusinea mea, eram nervoasa parca si pe copil,aveam momente cand strigam la el ,ma enervau jucariile care erau imprastiate peste tot simi venea sa le arunc....in sfarsit, sunt fericita ca am depasit ac faza si mam trezit la realitate, aveam senzatia ca sunt"a nimanui", etc etc. Probabil ca si la tine este acumulata oboseala atat fizica, cat si psihica...
In ceea ce priveste episodul cu febra copilasului tau, sa stii ai reactionat normal,si eu ma panichez la maxim cand avem febra (mai ales ca am avut o experienta extrem de neplacuta, cant mia facut baiatul convulsie fara febra,in spital fiind, sub tratament,datorita deshidratarii puternice).La noi este o alta abordare , suntem sfatuiti sa nu lasam sa creasca febra, sa o combatem puternic cu antitermice, in timp ce ,in strainatate esti sfatuit sa lasi corpul sa lupte, consideranduse ca febra este de fapt felul in care organismul lupta cu boala !
Eu am o prietena In israel, care, ma suna disperata din spitalul de acolo ca are fetita 41 de grade si doctorii se uitau la ea(la mama) ca la urs cand a inceput sa tipe ca-i lasa copilul sa moara.Ac doctori nu erau panicati deloc, incercau sa o convinga ca nu are de ce sa se teama, ca asa se apara corpul....de antibiotice nici nu au vrut sa auda, parca ziceai cai dau otrava....ia facut prietena mea albie de porci pe medici , noroc ca toate "vorbele de duh" lea spus in romaneste, medicii respectivi neintelegand nimic din tirada ei, din fericire ! Si, bineinteles ca tot ceva antitermic iau dat, dar pe gura, nu ca la noi, unde se face cat mai repede injectia cu algocalmin .
Asa ca stai linistita, nu ai reactionat aiurea, era complet justificat comportamentul tau!

Sotul tau, vanatorul iscusit, ce mai face, barbatii astia cred ca au ceva reminescente ramase de la stramosii nostrii, se cred mari si tari !! Sotul meu nu are arma , dar tare isi dorea una, pe care iam cumparato ......eu, bineinteles:o superba pusca de vanatoare........macheta , dupa cum iti spuneam mai sus, spre norocul meu nu lau incantat "conditiile" de vanatoare, si nu a mai mers, dar nici nui aduc aminte ...
Pupici multi , si multa putere, sa treci de perioada asta mai grea, in fond viata e frumoasa, cand suntem sanatosi si mai ales copii ne sunt bine !!

mami ailuI

analessya13 spune:

Eu nu am probleme din cauza copilului, din contra eu sunt foarte calma, n-am probleme daca plange, cu jucariile aruncate peste tot, cu papa care ii mai cade,le stiti si voi.
Mi-e ciuda ca el e liber si cu scuza ca munceste toata saptamana pentru el weekend-ul e doar al lui ceea ce nu mi se pare deloc corect.
Acum se va incheia si sezonul de vanatoare, incepe cu pescuitul si tot nu sta acasa. La inceput mai mergeam cu el, dar daca nu imi place nu pot nici sa stau sa ma plictisesc. La pescuit ma mai duceam ca asa mai stateam la soare, mai citeam o carte, dar vanatoare nu.
Il las sa se duca, incerc sa-l inteleg, insa imi pare rau ca nu avem nici un hobby in comun. Plus ca atunci cand se intoarce acasa, asa mai pute si isi mai arunca lucrurile!
Eu am plans ca eram preocupata, nu e nici pe de parte stres acumulat de la bebe ca pana la urma el imi face ziua sa fie mai frumoasa, am companie, iesim la cumparaturi, nu am de ce sa ma lamentez.

mamica dulce spune:

Eu zic ca a inchis singur telefonul sa nu se sperie mistretzul Baga-l pe vibratii de-acum ! Glumesc si eu,nu te supara. Mai dar sotzul tau e vanator de meserie? Ca ziceai intr.un mesaj ca se duce si de 4-5 ori/saptamana?
Daca vezi ca nu-i place si nu rezol´vi nimic cu plansul,fa ca mine ca am experienta. Am bocit si eu destul pana am zis gata si m-am pus la masa,serioasa si hotarata si am discutat ca de la barbat la barbat(a). Si analizezi problemele pe pucnte
1. Cand pleci la impuscat da cate un semn.Nu pentru ca-l tii din scurt,ci pentru ca il iubesti si-ti faci griji.
2. Intelegi ca vanatul e marele lui hobby,dar dureaza 6 luni sezonul si are nevasta si copil,asa ca trebuie sa alterneze iesirile in padure cu cele cu familia.De fiecare data cand se duce la vanat,a doua zi faceti voi ceva frumos-un film,o pizza,o plimbare,sex-ce va da mana si aveti chef.Sau, si mai bine, iti gasesti un hobby si il lasi babysitter o data pe saptamana: te duci la sala,sau la shopping,la film,la o prietena,ce vrei tu. O data singura,o data cu el.Important e sa priceapa ca nu se poate la infinit asa.
Si tot asa toate punctele de discutie,fara lacrimi si tipete,crede-ma ca are efect mult mai mare!

TOMALAVINIA spune:

Si eu pling, de emotie, fericire sau la necaz.asa e firea mea.Cand sunt suparata rau, ma descarc prin

analessya13 spune:

quote:
Originally posted by mamica dulce

Eu zic ca a inchis singur telefonul sa nu se sperie mistretzul Baga-l pe vibratii de-acum ! Glumesc si eu,nu te supara. Mai dar sotzul tau e vanator de meserie? Ca ziceai intr.un mesaj ca se duce si de 4-5 ori/saptamana?
Daca vezi ca nu-i place si nu rezol´vi nimic cu plansul,fa ca mine ca am experienta. Am bocit si eu destul pana am zis gata si m-am pus la masa,serioasa si hotarata si am discutat ca de la barbat la barbat(a). Si analizezi problemele pe pucnte
1. Cand pleci la impuscat da cate un semn.Nu pentru ca-l tii din scurt,ci pentru ca il iubesti si-ti faci griji.
2. Intelegi ca vanatul e marele lui hobby,dar dureaza 6 luni sezonul si are nevasta si copil,asa ca trebuie sa alterneze iesirile in padure cu cele cu familia.De fiecare data cand se duce la vanat,a doua zi faceti voi ceva frumos-un film,o pizza,o plimbare,sex-ce va da mana si aveti chef.Sau, si mai bine, iti gasesti un hobby si il lasi babysitter o data pe saptamana: te duci la sala,sau la shopping,la film,la o prietena,ce vrei tu. O data singura,o data cu el.Important e sa priceapa ca nu se poate la infinit asa.
Si tot asa toate punctele de discutie,fara lacrimi si tipete,crede-ma ca are efect mult mai mare!

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

POZE NOI
http://www.flickr.com/photos/21547972@N03/

Sotul meu se duce la vanatoare de mic, il lua mereu taica-su cu el. Din 2 in 2 saptamani se duce la mistret si lipseste toata ziua, iar in rest se duce miercuri, vineri, sambata si duminica, asta daca vrea. Dar anul asta s-a dus doar sambata dimineata ca era prea obosit cu copilul.
Nu ma deranjeaza ca se duce, mai bine astfel de sporturi decat altele. Nu imi place vanatoarea ca pasiune, dar daca el vrea sa se duca, nu ma opun, dar sa stiu si eu ca e bine.