DOAMNE...cat m-am putut insela!!!

Buna fetelor! Cine a citit "cand trecutul iti distruge casnicia" va intelege povestea vietii mele. Abia acum imi dau seama ca de fapt nu trecutul imi distrugea casnicia ci prezentul. Astazi m-am hotarat sa scriu din nou pentru a va cere sfatul, chiar am nevoie de ajutorul vostru in continuare pentru ca sunt distrusa.
Daca va aduceti aminte va spuneam ca sotul avea o relatie cu "fosta", relatie care atunci credeam ca se rezuma doar la vorbit la telefon cu ea, ei bine, se pare ca nu era asa. In urma cu o luna de zile sotul mi-a marturisit ca se culcase cu ea si mai mult vrea sa fie cu ea. Am hotarat sa divortam, urma ca eu sa ma intorc in tara si sa punem capat relatiei. Numai ca dupa nici o saptamana de la decizia aceasta el s-a razgandit spunandu-mi ca de fapt vrea sa ramana cu noi dar cu o singura conditie, ca eu sa recunosc ca am avut relatii sexuale cu x si y. Cum asa ceva nu este adevarat nu am avut cum sa recunosc, am discutat cu el foarte serios iar el nu a vrut nici cum sa inteleaga ca eu nu am facut asa ceva. Spunea ca el stie sigur si nu vrea decat sa recunosc ca el ma iarta si vom fi impreuna in continuare. A ajuns si sa ma loveasca pentru a recunoaste, sa ma injure si multe altele. Astea se intamplau inainte sa nasc cu o saptamana, pana la urma mi-am dat seama care este adevarata problema. El are probleme psihice, va spun sincer ca nu-mi vine sa cred, este tanar, capabil si un om deosebit. Cum s-a putut intampla asa ceva si ce l-a adus in starea asta nu-mi pot explica.
Drept urmare el a plecat in tara, cu o zi inainte de a naste, pentru a se trata iar eu am ramas aici singura, am nascut, totul este bine si urmeaza sa ma intorc si eu in tara peste cateva saptamani.
Ma simt devastata si fara puterea de a merge mai departe, copii mei au nevoie de mine sa fiu puternica stiu, dar simt ca ma prabusesc. Simt ca toata viata mea a fost o minciuna! Am impresia ca este doar un cosmar din care urmeaza sa ma trezesc dar asta nu se mai intampla. Va rog sa ma ajutati cu sfaturi daca puteti. Ar mai fi multe de spus dar deocamdata nu mai pot din cauza lacrimilor.

Andreea cu puii ei!

Elle_seb spune:

Andreea, cum adica a ajuns sa te loveasca pentru a recunoaste niste lucruri care de fapt nu s-au intamplat??
Cum adica se impaca cu tine cu conditia ca tu sa recunosti ca te-ai culcat cu x sau cu y? Adica daca el a comis-o, trebuie ca si tu sa recunosti niste fapte similare ca sa fiti chit, nu? Ca sa nu ai niciodata ocazia sa-i reprosezi ceva, pentru ca si el iti va raspunde ca si tu ai facut-o? Daca lucrurile astea nu s-au intamplat intre tine si un alt barbat, sa nu faci greseala de a-ti asuma ceva de dragul casniciei, ca-ti bati cuie in talpa singura.
Dupa toate cate s-au intamplat intre voi, ce ar mai fi de spus? Cum crezi ca va fi el sot pentru tine si tata pentru copii, cand te-a lasat singura cand aveai mai mare nevoie de el, cand te-a lovit ca sa recunosti ce nu s-a intamplat??
Stiu ca iti este greu acum cu doi copii, mai ales intr-o tara straina. Insa va trebui sa faci eforturi mari sa fii pe picioarele tale, sa-ti poti creste copiii singura... pentru ca, din pacate, acolo cred ca se va ajunge, mai devreme sau mai tarziu. E doar chestiune de timp.


Elle

Ancuta-Maria spune:

Daca intr'adevar este o problema psihica, si el ia masuri pt asta... eu as sta sa vad cum decurge treaba. Daca nu, mai bine singura... sa te loveasca... s'a mers prea departe.

ina78 spune:

Spui ca te-a lovit si te-a injurat inainte de a naste cu o saptamina... pentru mine asta e un motiv mai mult decit suficient pentru a pleca (el sau eu) cit mai departe posibil si a ma detasa.
Sint impotriva violentei atit verbale cit si fizice... Cred ca e un motiv mai mult decit sufiecient ptr. despartire.
Ce ai mai incerca sa vada copii cum iei vre-o bataie?

Draga mea sint convinsa ca vei gasi suport pe forum, sint multe persoane inimoase care-ti vor fii alaturi. Numai bine.

eu - Ina

- puiutul meu

cmirela35 spune:

Draga,sunt si eu de acord cu fetele.O prima palma e suficienta pentru a-l invita la mai multe.Este totusi alegerea ta,iar o boala psihica nu face decat sa inrautateasca lucrurile.
Vei lua mai repede sau mai tarziu,o hotarare...Sper sa fie cea buna si sa nu regreti

Ophelya spune:

poate de la boala psichica i se trage tot comportamentul aberant.

stii deja ce problema psichica are?

Dorinutza75 spune:

Buna Andreea, ma bucur in primul rand ca tu si copii sunteti bine.
Cat priveste comportamentul lui vsv de tine in perioada sarcinii si mai ales ca te-a batut si inainte de a naste, asta mi se pare ceva demn de tot dispretul. regret tot ce ti se intampla, dar , daca ar fi sa ma pun in locul tau, eu as fugi cat mai departe de el si de problemele lui , pentru ca indiferent ca el urmeaza un tratament sau nu, tu oricum nu vei mai putea sa-l privesti cu aceeasi ochi cu care-l priveai la inceput, nu vei putea sa uiti toate bataile si tratamentele rele si jignirile lui.Undeva acolo in sufletul tau vei purta mereu o urma de resentiment si o frica sa nu cumva sa reinceapa toate problemele.
Dar, cum spuneam, e doar o parere personala si tu stii ce hotarare vei lua in ce priveste relatia voastra in viitor.

si urmaresc in continuare raspunsurile tale.

Oliv75 spune:

buna,
e bine ca ai decis sa te intorci acasa unde (sper) are cine sa te astepte, parinti, prieteni etc. Sunt sigura ca problemele lui nu au aparut brusc, au fost anumite semnale pe care ori le-ai ignorat, ori le-ai gasit explicatii plauzibile pe moment. Intr-adevar s-a ajuns intr-un stadiu aberant, absurd. Citind ce ai scris ma gandeam la inchizitie sau la inchisorile comuniste; la fel si tu a trebuit sa spui ceea ce n-ai facut, poate pentru ca el a vrut sa-i semeni, sa nu mai apari ca fiind personajul pozitiv din peisajul relatiei voastre...habar n-am . Mintea omului e prea complicata deseori.

andrusca13 spune:

Inca nu stiu ce diagnostic i-au pus pentru ca nu pot lua legatura cu el, stiu doar ca este internat in spital si este sub tratament.
Intr-adevar s-ar putea ca tot comportamentul lui aberant sa fie din cauza problemelor psihice dar nu stiu daca va renunta la aceste aberatii si-mi este foarte frica de ce va urma. Il iubesc enorm de mult si este tatal copiilor mei nu pot renunta la el pentru ca s-a imbolnavit ma simt cumva datoare pentru a-i fi alaturi, cu toate ca am o mare teama sa nu cumva chiar daca se face bine sa se intoarca la "fosta" si sa nu aprecieze nimic din ce fac eu pentru el. Imi este frica de ce va urma mai mult pentru copii mei decat pentru mine.
Ce parere aveti, sa sper ca se va face bine si vom reveni la normal sau nu. A mai trecut careva prin aceasta problema? Va rog ajutati-ma sa inteleg.
Ma intreba cineva daca nu au fost semne de boala de mai demult, ei bine cred ca da dar nu mi-am dat seama si le-am ignorat si tot timpul i-am cautat explicatii. Poate daca luam masuri mai din timp nu se ajungea la asa o tragedie. Ma rog la Dumnezeu sa se faca bine si dupa aceea voi mai vedea.

Andreea

deya spune:

Buna andrusca.(By thw way La multi ani!pentru maine) o sa iti povestesc ceva asemanator ce i s-a intamplat matusii mele.Au fost de la inceput probleme violente fizice si verbale si la fel ca tine se gandea ca e bolnav psihic.Ei si ghici ce? chiar este.Ceea ce la inceput parea minor a luat amploare cu timpul.A zis ca ramane alturi de el sa se trateze a facut-o la inceput si degeaba a incetat un timp si dupa a luat- de la capat.A zis ca ii mai acorda o sansa pentru copii...si mai rau a facut..verisoara mea acu se uita in spate si considera ca era mai bine fara el .Din pacate pe cel mic(clasa a4a)il trage dupa in ciuda neputinteii matusii mele de face nimic.A incercat cu vorba buna nu si nu cel mic il copiaza pe tata.A luat decizia si saptamana trecuta intentat divortul...S-a multat altundeva sa fie linistita pentru copii ei.Incearca sa il catige pe cel mic dar care e cumparat cu tot felul de prostii(computer,telefon cu 14 mil,haine)de tatal lui..
Daca ar fi sa o ia de la capat ar renunta mai devreme pentru binele copiilor.
Eu sunt prea neinsemnata sa iti dau sfaturi vroiam doar sa iti impartasesc aceasta poveste
Sper sa iesi la capat cu bine

Clover spune:

E trist, dar din pacate nu cred ca iti permiti sa ii mai dai o sansa. Daca nu te-ar fi lovit insarcinata era altceva. Chiar vrei sa stai cu frica sa nu il apuce iar crizele si sa dea in voi?

E bine ca vei sta cu rudele tale si iti va fi mai usor.

"Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle