DOAMNE...cat m-am putut insela!!!
Raspunsuri - Pagina 2
Annie80 spune:
Imi vine sa-i dau o mama de bataie, si la tratamentul care-l face l-as asezona cu hartiile de divort.
eu un nu cred ca as putea sa traiesc o viata cu frica pt viata mea si copiilor mei, ca tatal poate sal apuce din senin sa faca scandaluri sau sa ma ia la bataie, fara motiv sau motive stupide.indiferent cat de mult l-as iubi
poate el se simte vinoavat si vrea sa scate de vine fortandute sa admiti ca ai facut acelasi lucru, dar eu tot nu as admite ceva ce nu am facut.
Gandeste-te bine ce vrei pe viitor pt tinee si copii tai, si ia in toate toate alternativele, daca se vindeca, daca nu se vindeca, daca peste ani iti va reprosa ca ai facut nu stiu ce cu nu stiu cine cand el va fi cu gandul la alta pasarica.
...oricum cread ca vii cu vesti mai bune de ziua ta...La multi ani pt asta sa fii sanatoasa fericita, si o viata lunga si linistita 
------------------------
Someone's pleasure is another's pain!
Alergic at stupidity.
cristiama spune:
imi pare rau de situatia prin care treci!
Despre bolile psihice ca scuza pt comportament violent, am mai tot povestit.
Adica la servici cu sef care sa zicem tipa, te pune la ore suplimentare, etc te poti controla, DAR acasa cu nevasta insarcinata brusc nu mai poti!
Hmmm, chiar asa?
Si..."scopul" unei relatii, ca poate vazuta de prea aprope asta se scapa din vedere, este sa fii fericita. TU sa fii fericita.
Adica: il iubesti, e tatal copiilor, dar TU esti fericita?
andrusca13 spune:
Va multumesc mult pentru urari! Intr-adevar ma tem pentru ce va fi, ma tem pentru copii si pentru mine chiar daca s-ar face bine. Mi-e frica ca peste cativa ani, sau mai devreme el o va lua de la capat. Nu pot lua o hotarare pana nu ajung acasa sa vad in ce stare este, sa vorbesc cu el sa vad daca constientizeaza ce se intampla. Ma simt atat de neputincioasa si de speriata ca nu mai am putere de nimic, parca nici nu mai pot gandi corect, nici de copii nu ma pot ocupa asa cum ar trebui. Poate cu timpul imi voi reveni si voi putea lua o hotarare corecta pentru a nu regreta mai tarziu.
Andreea
andrusca13 spune:
NU Cristiama, Nu sunt fericita ACUM dar am fost mult timp fericita alaturi de el. A fost un sot bun si iubitor care stia sa ma faca fericita si care si-a iubit fetita foarte mult, a muncit pentru noi pentru a duce o viata decenta, a fost un om deosebit pana anul acesta si sper ca poate va mai fi, simt ca inca se mai poate repara. Poate daca se va face bine va regreta ce a facut si o vom putea lua de la inceput, cine stie? Cred ca acum a platit foarte mult, si-a pierdut slujba, nu si-a vazut baiatul nascandu-se si nu o sa-l vada poate mult timp si stiu ca sufera din cauza asta in ciuda la tot ce s-a intamplat. Stiu ca intreaba de noi si intreaba daca o sa-l parasesc, cred ca si lui ii este foarte greu singur in spital. Dar in inima si in sufletul meu ramane un mare DAR... si indoiala asta ma sfasie, incertitudinea ma omoara putin cate putin.
loredana2580 spune:
La multi ani! Iti urez sa fi sanatoasa si toate dorintele sa iti devina realitate!
,, De ziua ce-ti surade in prag
Si-i porti frumosul nume,
Eu iti doresc tot ce-i mai drag
Si mai frumos pe lume!
Draga mea nu stiu ce sa-ti zic.... Iti doresc multa putere sa treci peste acest hop din viata voastra.Am citit toate posturile tale si m-am gandit ca daca si-a dat seama ca are o problema si incearca sa se trateze inseamna ca nu e totul pierdut...
Eu sper sa fi tare pentru copilasi si sa fie bine!
Cu incredere totul se va rezolva, stiu ca simti ca ai ajuns la capatul puterilor, dar poate tot raul e spre bine...
Te si multe 
de la mine!
LA MULTI ANI FERICITI!
Oliv75 spune:
quote:
Originally posted by andrusca13
NU Cristiama, Nu sunt fericita ACUM dar am fost mult timp fericita alaturi de el. A fost un sot bun si iubitor care stia sa ma faca fericita si care si-a iubit fetita foarte mult, a muncit pentru noi pentru a duce o viata decenta, a fost un om deosebit pana anul acesta si sper ca poate va mai fi, simt ca inca se mai poate repara.
Ce s-a intamplat anul acesta, ce a determinat aceasta schimbare brusca? Trebuie sa fi fost un incident major, ceva extraordinar, desi sincer nu cred ca o boala psihica se declaseaza intr-un timp atat de scurt. Cred ca sunt mai multi factori care actioneaza asupra starii mentale, sa nu uitam factorii genetici, apoi de mediu etc.
andrusca13 spune:
Oliv75 Nu cred ca este ceva genetic, nici eu nu stiu sigur din ce cauza s-a imbolnavit, deocamdata pot doar sa banuiesc. La "Cand trecutul iti distruge casnicia" am povestit ca el a avut in aceasta vara o relatie cu "fosta", de care s-a indragostit. S-ar putea ca el sa fi fost foarte stresat in ultimele luni pentru ca nu stia ce sa faca si cum sa procedeze. Pe o parte ne-ar fi vrut si pe noi iar pe de alta parte ar fi vrut-o si pe ea si de aici au pornit toate. Nu sunt sigura daca acesta este motivul pot doar sa presupun. Alte probleme nu am avut, totul a fost in regula, bine au mai fost si certuri dar am crezut ca este ceva normal... niciodata nu m-am gandit ca el ar suferi de ceva. Era un om echilibrat care nu se rastea la mine chiar si atunci cand ne certam el era cel care facea primul pas spre impacare. Insa toate astea s-au terminat brusc din aceasta vara. Ce pot sa mai cred?
Andreea si puii mei
Victoria_mami spune:
quote:
Originally posted by andrusca13
...el a avut in aceasta vara o relatie cu "fosta", de care s-a indragostit. S-ar putea ca el sa fi fost foarte stresat in ultimele luni pentru ca nu stia ce sa faca si cum sa procedeze. Pe o parte ne-ar fi vrut si pe noi iar pe de alta parte ar fi vrut-o si pe ea si de aici au pornit toate. Nu sunt sigura daca acesta este motivul pot doar sa presupun.
Andreea si puii mei
Andreea, iarta-ma daca sunt dura (sau rea)...
Saracutzul de el, a fost asa de stresat ca te-a inselat ca a luat-o razna si te-a batut insarcinata in 39-40 de saptamani... si tot TU il plangi pe el... Sincer, eu nu l-as putea ierta, ma rog, nu cred ca l-as putea ierta.
_
http://bd.lilypie.com/klQFm4.png
Oliv75 spune:
quote:
Originally posted by andrusca13
Oliv75 Nu cred ca este ceva genetic, nici eu nu stiu sigur din ce cauza s-a imbolnavit, deocamdata pot doar sa banuiesc. La "Cand trecutul iti distruge casnicia" am povestit ca el a avut in aceasta vara o relatie cu "fosta", de care s-a indragostit. S-ar putea ca el sa fi fost foarte stresat in ultimele luni pentru ca nu stia ce sa faca si cum sa procedeze. Pe o parte ne-ar fi vrut si pe noi iar pe de alta parte ar fi vrut-o si pe ea si de aici au pornit toate. Nu sunt sigura daca acesta este motivul pot doar sa presupun. Alte probleme nu am avut, totul a fost in regula, bine au mai fost si certuri dar am crezut ca este ceva normal... niciodata nu m-am gandit ca el ar suferi de ceva. Era un om echilibrat care nu se rastea la mine chiar si atunci cand ne certam el era cel care facea primul pas spre impacare. Insa toate astea s-au terminat brusc din aceasta vara. Ce pot sa mai cred?
Andreea si puii mei
E o persoana atat de morala incat dualitatea l-a determinat sa fie total irational? De ce nu s-a pedepsit pe el? Sau abuzandu-te fizic a crezut ca poate sa te faca sa admiti ca esti la fel de pacatoasa ca si el? De obicei oamenii isi accepta mai usor defectele daca intalnesc alti oameni asemenea lor. Pana se lamuresc lucrurile e mai bine sa stati separati , ma gandesc in primul rand la copiii vostri.
lorelei2008 spune:
Buna Andreea!
Stiu prin ceea ce treci! Povestea ta este similara cu a mea- vezi"sunt in stare de soc, help".
As vrea sa te intreb daca acum, uitandu-te in urma, poti sa identifici niste semnale clare ca ceva era in neregula cu mintea lui. De exemplu, comunica, se exterioriza, era prezent cand erati impreuna?
Ce a declansat internarea lui?
Tot ce stiu eu cu certitudine despre cel care m-a traumatizat, este ca il caracterizeaza un egoism si o mitocanie rara, insa...nu exclud posibilitatea de a fi defect la minte...cu toate ca, chiar daca ar fi asa, asta nu il scuza in fata mea pentru ce rau imens mi-a facut.
Ai grija de tine!