Copiii nostrii in Mainile lui Dumnezeu
Raspunsuri - Pagina 23
b.nica spune:
quote:
Originally posted by denizel
A, si inca ceva: mi-au zis mie cateva vrabiute protestante, care te stiu de pe forumul ala de pe care te stie si Irina, ca i-ai termenat si pe ei
.
Vezi? Abuzezi lumea!
A! Denizel,acum m-am linistit.Nu stiam eu de ce a casunat pe tine musiu acsintetina!Eram geloasa, credeam ca a prins drag de tine si luptandu-se cu principiile sale de pater famiglia s-a lepadat de pornirile nesanatoase tabarand impotriva ta.
acsintetina spune:
quote:
Originally posted by denizel
A, si inca ceva: mi-au zis mie cateva vrabiute protestante
Vezi? Abuzezi lumea!
Mai sunt membru pe un forum si nu stiu sa fi facut praf pe nimeni acolo!
Restul ce ai scris este atac la persoana si nu-mi mai pierd vremea cu refularile dumneatale, ai dreptate, am si eu familie de care trebuie sa ma ocup si sa-i acord timpul necesar!
acsintetina spune:
quote:
Originally posted by Ingrid S
Fac si eu ca tine: nu-ti raspund la toate intrebarile si ma axez doar pe o parte din monologul tau ce cu atata slava il propovaduiesti! Nu stiu cum poti spune cuvantul toleranta in contextul in care n-ai avut nici o farama din ea si ai ales sa-ti batii copiii. Si, sa avem iertare, dar sunt multi credinciosi mai cu dragoste de Dumnezeu decat tine, fie ca numele Lui este Buddha, Allah sau altfel.
Si, iti recomand o carte frumoasa, "Cheile imparatiei" de Cronin, ai sa vezi acolo credinta adevarata, nu tu, fariseule, care intr-o fraza vb de dragostea crestina si in alta de bataie. Bine ca nu sunt toti crestini ca tine, ca altfel ne rugam la zeul soarelui si acum.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
Nu-mi raspunzi la nici o intrebare fiindca esti fara cuvinte! Stii ca nu ai dreptate, insa mandria este pe tine ca si scaietii pe oaie.
Asa cum ti-am spus si altadata, am ales sa-mi disciplinez copiii, asa cum Dumnezeul Bibliei si Biserica ne invata, nu sa-i bat!
Cat despre cei care iubesc alti dumnezei si nu Dumnezeul Bibliei este treaba lor, unuii se arunca si in aer pentru dumnezeul lor, atat de iubitori sunt!
Da, eu iti recomand Scriptura, pe care o ignori, acolo vei vedea credinciosi adevarati. Cat daca eu sunt fariseu sau nu, cred ca nu dumneata esti "punctul de referinta" in jurul caruia se invarte pamantul, asa ca parerile dumneatale au valoarea unei cepe degerate.
Nu mi-ai raspuns la acuzele mincinoase la adresa mea:
Nu am afirmat niciodata Dumnezeu face razboaiele, ci ca El le ingaduie.
Nu am spus niciodata sa folosim bataia pentru copiii nostri, ci iubirea, educatia si disciplinarea! Nuiaua nu este un mijloc de bataie, cum vrea Denizel sa ma bata pe mine, ci este un mijloc de disciplinare, ca ultima solutie in acest proces!
Am repetat de multe ori sa trecem la alt punct al topicului si sa nu ne oprim la disciplinare, Denizel &Comp. se intoarce tot la acel punct si culmea, nu la iubire, educatie, ci la ultima solutie, adica nuiaua!
Cine a spus ca dumneata accepti lucrarea diavolului? Care este acea lucrare?
Biblia este argument pentru disciplinare! Daca disciplinarea include si nuiaua ca solutie finala, Biblia o precizeaza si o recomanda fara ezitare!
Cine a spus ca sunt mai bun ca tine sau ca altii? Cu totii suntem pacatosi si lipsiti de slava lui Dumnezeu, de aceea vem nevoie sa ne aliniem viata noastra cu sistemul de valori al lui Dumnezeu: Sfanta Scriptura!
Pana nu demonstrezi ca acuzatiile aruncate mie, nu sunt minciuni, nu poti fi un partener credibil de discutie.Stiu ca e greu sa recunosti ca minti, fa totusi o fortare, este spre binele tau si pentru pacea mintii si inimii tale! Tatal miciunii doreste sa aibe cat mai multi adepti, iti propun sa renunti la minciuna si sa te lepezi de-un asa tata! Apropo, stii cine-i tatal minciunii?
acsintetina spune:
Am citit pe site-ul Irinei urmatoarele si mi-au placut foarte mult indemnurile ei:
Increderea copilului tau
Cand disciplinati , fiti siguri ca o faceti pe dreptate si fara manie . Asta ii va face pe copiii vostri sa aiba incredere in voi , si asta e baza unei relatii iubitoare . Sfanta Scriptura ne spune sa nu "ne intaratam copiii la manie". Sunteti corecti in modul in care va tratati copiii ? Sau le tradati increderea si siguranta in voi , trecand cu vederea unele lucruri , apoi pedepsindu-i alta data pentru aceleasi lucruri ? Va raniti emotional copiii , laudandu-i acum , si tipand la ei peste un minut? Le arati din plin dragoste si afectiune in majoritatea timpului , ori ii cicaliti mereu pentru cele mai mici greseli ? Stiu copiii vostri ce se asteapta de la ei , sau le aruncati cereri lipsite de ratiune , fara nici un avertisment ? Ii disciplinati la fel de sever pentru un simplu accident , ca si pentru o sfidare fatisa , ori ii lamuriti cu intelepciune atunci cand se iveste un accident sau o greseala inocenta ? Sunteti flexibili cand e posibil , sau sunteti rigizi si nerezonabili , fara nici un motiv ? Aveti incredere in copiii vostri si ii lasati sa afle asta prin cuvintele , sau zambetele voastre ? Sau sunteti intotdeauna suspiciosi , acoperindu-i in mod constant cu acuzatii si criticism ? Aveti incredere ca au cele mai bune intentii , sau ganditi ca mereu pun ceva la cale ? Cum va tratati copiii pana la urma ? Sunteti iubitori si placuti , sau sunteti niste capcauni critici si mereu in control ? De modul in care va tratati copiii in toate aceste lucruri depinde calitatea relatiei cu ei . O relatie buna va duce la un caracter evlavios . O relatie saraca aproape ca le va innabusi caracterul.
Disciplinarea trebuie sa fie libera de abuz emotional . Fiti sinceri si directi cu copiii vostri . Spuneti-le clar ce asteptati de la ei . Fiti rezonabili in cererile voastre , apoi drepti si corecti in modul in care ii disciplinati cand e nevoie . Cand copiii vostri se comporta bine , fiti generosi cu afectiunea si prietenia . Ei trebuie sa stie ca pot conta pe voi ca sa-i corectati cand au nevoie , si ca vor primi aprobarea voastra cand fac ce e bine . Trebuie sa stie intotdeauna ca-i iubiti si ca ii disciplinati din acest motiv . Una din cele mai bune definitii ale iubirii pe care am auzit-o este : “sa cauti binele celuilalt”.Incurajati , iubiti si bucurati-va cu copiii vostri , in timp ce cautati sa faceti ce e mai bine pentru ei.
http://dulcecasa.blogspot.com/2007/05/educatia-crestina6-pentru-inceput.html
acsintetina spune:
Pentru cei care aveti copiii mai mici, aici sunt planse de colorat. Plansele sunt cu tematica crestina si sunt un mod de-ai ajuta pe cei mici sa cunoasca Sfanta Scriptura:
http://www.vitronic.ro/Planse%20de%20colorat/
acsintetina spune:
MAXIME DESPRE EDUCA#354;IE
Inteleptul invata din propria-i gandire, oamenii obisnuiti invata din experienta,
cei prosti invata de nevoie, iar cei rai invata din instinct.
Practica duce la perfectiune, dar ai grija ce practici!
Educatia este ceea ce ne ramane dupa ce am uitat tot ce-am fost invatati.
Inima educatiei este educatia inimii.
Procesul de invatamant are ca scop sa-l ajute pe elev
sa ajunga sa se descurge fara ajutorul profesorului.
Adeseori, cea mai buna metoda de indreptare a copiilor nostrii este
sa ne corectam exemplul personal pe care li-l dam.
Afis pus deasupra usii unei Biblioteci: “Farmacie pentru suflet”.
O diploma nu strica nimanui, cu conditia ca posesorul ei
sa vrea sa mai invete ceva si dupa absolvirea scolii.
Sub providenta lui Dumnezeu, viitorul unei natiunii
nu depinde atat de mult de nivelul academic al scolilor ei,
ci de nivelul educatiei crestine predate copiilor.
Cel ce cumpara ieftin ca sa faca economie seamana cu cel
care a cumparat ceasul ca sa faca economie … de timp.
Am auzit odata pe cineva spunand ca nu poti spune daca un parinte
si-a facut datoria sau nu, decat dupa ce vei vedea
ce fel de oamenii vor fi nepotii lor.
Socrate a zis: “Ma voi sui pe cel mai inalt loc din Atena si voi striga: “Concetateni, cum de sunteti gata sa munciti pe branci, sa spargeti chiar si pietre ca sa ajungeti bogati, dar nu va preocupati deloc de copiii carora le veti lasa toate acestea drept mostenire?”
Esenta intelepciunii este sa stii ce sa faci cu ceea ce cunosti.
Diferenta dintre critica si educatie este atitudinea in care sunt facute.
Cel ce are convingeri de nestramutat in probleme neclare da dovada de mediocritate.
De obicei, cei ce vor sa para cei mai intelepti se comporta si cel mai prosteste.
Fericirea vietii tale depinde de calitatea gandurilor tale.
Mai bine sa intelegi putin, dar bine, decat gresit si mult.
Cel care este stapan pe adevar, n-are de ce sa se ingrijoreze
ca nu vorbeste convingator.
Cei care au gandit indelung asupra artei de a conduce popoarele
au ajuns invariabil la concluzia ca soarta unei natiuni depinde de
educatia care li se da celor tineri.
Ce sapam in marmura, piere cu timpul, ce turnam in bronz se macina, temple pe care le zidim vor ajunge odata ruina, dar ce scriem pe coala nepieritoare a sufletului, principiile vesnice ale temerii de Dumnezeu si ale iubirii fata de aproapele, va straluci si in viata de acum si in cea viitoare. - Daniel Webster
Un om intelep este ca acul: nu-l lasa capul sa mearga prea departe!
Invata de parca ar trebui sa traiesti o mie de ani
si traieste frumos de parca ai muri maine.
Niciun om nu poate fi considerat needucat, daca stie Biblia
si nici un om nu poate fi considerat suficient de educat, daca nu o cunoaste.
Tine minte mereu ca un om nu este rasplatit
pentru ca are creier, ci pentru ca il foloseste.
Nimeni n-ar trebui sa mearga la scoala ca sa ajunga sa castige mai multi bani. Adevaratul scop al educatiei nu este sa castigam mai mult, ci sa stim mai bine ce sa facem cu ceea ce castigam.
Scopul nostru este sa construim in aceasta tara o societate umana,
nu un sistem economic.
Un copil care invata doar la scoala este un copil fara educatie.
Nu da voie studiilor sa-ti stea in calea educatiei.
Educatia ar trebui sa insemne dezvoltarea mintii, nu doar incarcarea memoriei.
Adevarata educatie incepe in leagan si se termina la mormant.
Radacinile educatiei sunt uneori amare, dar fructele ei sunt dulci.
Mintea functioneaza ca si stomacul: nu conteaza cat pui inauntru, ci cat poti sa “digeri”.
Multi sunt in stare sa rezolve probleme mari la servici, dar nu pot da un raspuns problemelor mici de acasa.
Se poate sa inveti despre tine mai mult de la un dusman, decat de la un prieten.
Marele fizician rus P.I.Lebedev era un mare dusman al eruditiei sterile. “Biblioteca mea - obisnuia el sa spuna - stie mai multe decat mine. Totusi ea nu este fizician, in timp ce eu sunt.”
Un gram de experienta, face uneori cat o tona de cunostinte sterile.
http://statusuri.wordpress.com/2007/08/19/maxime-despre-educatie/
acsintetina spune:
O buna definitie a disciplinei am gasit-o aici:
http://www.imaginelife.ro/carti/citeste-online/casatoria_si_familia_crestina_capitolul_6_elemente_ale_disciplinei_copilului_-_fila_1/
Disciplina este un proces de pregatire si invatare care va rezulta in formarea morala a copilului. Cuvantul este derivat din acelasi cuvant care inseamna "discipol",
adica cel ce invata. Nici un copil nu este daruit de la nastere cu stapanire de sine (autocontrol) si nici nu are o suficienta experienta de viata incat sa stie cum sa se
disciplineze singur (Prov.29:15b). Parintii sunt cei ce indeplinesc acel rol de invatatori in timp ce copiii sunt discipolii (ucenicii) care deprind de la ei un fel de viata
(Prov.1:8-9).
Metodele de disciplinare sunt foarte schimbatoare in zilele noastre. In ultimii ani a avut loc o destindere generala a metodelor trecandu-se la metodele permisive si
democratice populare in vremea rebeliunii tineretului din anii ‘70. Parte a acestei schimbari se datoreaza acceptarii de catre teoreticienii seculari a idei ca purtarea
rebela nu este rezultatul unui educatii parintesti deficiente ci ea rezulta din ceva mult mai elementar, si anume din natura copilului. Cu certitudine ca o educatie parinteasca deficienta incurajeaza inclinatia copilului spre o autonomie rebela, dar nu o si creeaza (Prov.22:15a).
Din moment ce rostul principal al disciplinei este de a insufla un comportament responsabil din punct de vedere moral, o buna crestere sau corectitudine, disciplina
(educatia parinteasca) biblica va atinge acel scop cu un mult mai mare succes decat stilurile educationale permisive (deci, tolerante) si autoritare. Aspectele pozitive
ale disciplinei biblice sunt sinonime cu educatia si indrumarea prin aceea ca ea accentueaza dezvoltarea interioara (launtrica, sufleteasca), responsabilitatea personala
si autocontrolul. Toate aceste calitati conduc la un comportament a carui motivatie vine din inima copilului (Prov.2:1-9; 4:23).
Multi parinti considera disciplina ca fiind un mijloc de control al actiunilor de moment ale copilului. Lucrul acesta este adevarat, dar numai partial. Obiectivul
principal al disciplinei priveste viitorul si este de durata. Orice actiuni expediente care sunt luate pentru moment trebuie sa se armonizeze cu obiectivul ei principal.
Scopul lui Dumnezeu in aplicarea disciplinei este precis. Si anume de a aduce roada datatoare de pace a neprihanirii. Evrei 12:11 afirma clar acest fapt: "Este
adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de
pace a neprihanirii".
Disciplina biblica consta dintr-un numar de principii esentiale si de fapte (actiuni), unele incurajatoare iar altele corective. Partea de incurajare include: afirmare,
premii (sau, stimulente), laude si rasplati. Partea corectiva consta din: reprosul verbal, consecintele naturale, izolarea, restrictiile, pierderea privilegiilor si pedeapsa.
Fiecare actiune are un scop, un sens si ocupa un loc legitim in procesul general al disciplinei.
acsintetina spune:
http://www.imaginelife.ro/carti/citeste-online/casatoria_si_familia_crestina_capitolul_6_elemente_ale_disciplinei_copilului_-_fila_9/
Corectarea (sau, indreptarea)
Parintii trebuie sa corecteze atat greselile copilaresti cat si sfidarea directa. Felul de corectare folosit depinde de prezenta sau de absenta intentiilor rele. A fost un
accident, sau a fost intentionat? Asa cum este ilustrat in Apendicele 5, al cartii de fata, doi copii pot savarsi aceeasi actiune, dar pentru unul aceasta sa insemne
nesabuinta iar pentru celalalt copilarie. Aceste denumiri devin factorul determinant pentru tipul de corectie potrivit. De fapt, prima intrebare care ar trebui sa si-o
puna parintii atunci cand apare necesitatea corectiei, este: "Au fost actiunile copilului meu rezultatul copilariei, sau ale rautatii lui?" Cum vei raspunde la aceasta
intrebare va determina ce fel ce corectare este necesara.
acsintetina spune:
http://www.biblecentre.org/language/romanian/children.htm
Nu putem sa intelegem cum cineva care se cheama un parinte crestin poate sa adopte un sistem de crestere aspru si nemilos fata de copiii sai. Nu poate avea alt rezultat decat sa-i faca pe copii mincinosi si necredinciosi. Vor spune minciuni sa scape de pedeapsa. Vor dispretui religia care este legata de o astfel de severitate necontrolata. Comportamentul care-l descrii se aseamana mai mult a fi al unui aspru stapan de sclavi decat al unui parinte crestin. Sunt cazuri cand disciplina este necesara, dar trebuie administrata in asa fel incat sa convinga copilul ca este numai spre binele lui si ca nu este rezultatul unei suparari ori a severitatii arbitrare. Nuiaua ar trebui ridicata in cazuri deosebite. Ea ar trebui sa fie folosita ca ultima resursa. Pe scurt, parintele crestin ar trebui sa pastreze mereu in fata ochilor sai, ca model felul cum actioneaza Tatal sau ceresc cu el insusi. Pedepseste El pentru un pacat marturisit? Chiar gandul acesta este batjocura. El doar corecteaza in dragoste ca sa ne faca partasi sfinteniei Sale. El nu foloseste nuiaua cu placere. "Sufletul Lui era indurerat din cauza suferintei lui Israel." Acesta ar trebui sa fie modelul parintelui crestin.
Nu credem in folosirea permanenta a biciului. Doar impietreste si brutalizeaza, si am adauga, drag prieten, ca este important ca tata si mama sa fie in totul de acord in administrarea disciplinei. Cand un copil ajunge sa apeleze la un parinte sa-l apere de celalalt, asta arata o conditie de lucruri in cercul familiei care ar fi cu totul socanta pentru oricine. Tatal si mama sa nu aibe nici un gand divergent in legatura cu sistemul de crestere. Ei trebuie sa apara in fasa copiilor ca o singura autoritate, o singura influenta. Fermitatea tatalui si blandetea mamei trebuie sa se uneasca armonios ca actiunea lor comuna sa fie simtita in intreaga educatie a copiilor. Dar cum se pot realiza toate astea? Prin aceea ca parintii sunt mult pe genunchi impreuna in fata lui Dumnezeu. Acesta este secretul adevarat al educatiei de acasa.
acsintetina spune:
ELEMENTE ALE DISCIPLINEI COPILULUI
http://www.rcrwebsite.com/element2.htm
Gradul nr.3 : Consecintele si pedeapsa fizica
Acest grad de ofensa se refera la actiunile rele repetate si la atitudinile de (razvratire) rebeliune, atat active cat si pasive, la faptele imorale savarsite impotriva altora, a fratilor si surorilor, a prietenilor, sau a persoanelor cu autoritate. Acest grad/nivel de ofensa implica consecinte si forme variate de durere.
F - 1 Durerea
Pedeapsa fizica are un singur scop: sa-l ajute pe copil sa se concentreze si sa-si recapete autocontrolul asupra unei anume slabiciuni morale. Fie ca este vorba de nesupunere, de replici date parintilor, sau de minciuna, durerea detine un rol in procesul de disciplinare. Ea atrage in mod foarte serios atentia asupra unei situatii ce trebuie schimbata. In procesul de corectare, durerea intervine in unul sau doua feluri: prin consecinte naturale sau prin consecinte organizate. In primul caz, durerea este repercusiunea naturala a comportamentului gresit, iar in al doilea, trebuie creata artificial.
F - 2 Consecintele naturale
Faptele si actiunile rebele si sfidatoare atrag uneori propriile lor consecinte care devin rezultatul natural al purtarii nesabuite. De exemplu, Becky a fost sfatuita de mama ei sa nu mai alerge pe dalele de ciment din curte din cauza pericolului ca ea sa se impiedice in distantele dintre ele si sa cada. Nesabuita Becky nu a ascultat-o, iar neascultarea ei a rezultat in genunchi juliti si insangerati. In cazul de fata, mama lui Becky nu a mai pedepsit-o pentru neascultare. Cu toate acestea, ea a profitat de durerea cauzata de genunchii raniti pentru a-i da drept invatatura mustrand-o pe Becky pentru neascultare si sfatuind-o sa fie ascultatoare mamei ei pentru a evita asemenea repercusiuni.
Cu toate acestea nu trebuie sa ingaduiti ca educarea prin cauze naturale si logice sa va stapaneasca sau sa va conduca, pe d-voastra sau pe ceilalti membrii ai familiei.
De exemplu, copilului d-voastra ii place sa mearga la cresa, dar niciodata nu este gata la timp, astfel trebuind sa va grabiti de fiecare data si sa va aduca in starea de stres. Daca programul la cresa incepe la ora 9,00 dimineata si va trebuie zece minute pentru a ajunge acolo, atunci nu-i spuneti copilului, "daca nu esti gata de plecare la noua fara zece, astazi nu mergi niciunde!". Termenul impus va va crea d-voastra mai multa tensiune fiindca va incredinteaza d-voastra grija de a va intreba tot timpul daca se va incadra in timp, sau nu. Mai degraba stabiliti termenul limita la 8,30. Doar in cazul in care nu este gata atunci, el pierde privilegiul de a merge undeva.
Devansand termenul limita, nu va veti stresa, intrebandu-va tot timpul daca veti ajunge la timp. La 8,25 puteti sa-l avertizati ca mai are cinci minute. Daca prin faptele sale alege sa se prezinte gata de plecare dupa 8,30, atunci privilegiul de a merge la gradinita ar trebui sa-i fie refuzat.
Nu cedati si nu treceti peste termenul pe care-l stabiliti, chiar daca apare pregatit la 8,31. Acest lucru nu va face decat sa-i demonstreze ca ce a-ti spus nu are valoare, si nu-l va invata pe copilul d-voastra disciplina de care are nevoie in impartirea timpului sau. Copilul trebuie sa invete ca in viata sunt unele lucruri foarte exacte. Exceptia facandu-se doar atunci cand copilul este caracterizat de punctualitate, si intarzie o data. A-l priva de cresa in acest caz, nu ar fi intelept, putand chiar sa faceti ceea ce nu recomanda Coloseni 3:21.
F - 3 Consecintele organizate
Durerea nu este intotdeauna consecinta naturala a unui comportament rau (nesabuit). Cand aceasta nu survine natural, ea trebuie creata artificial prin consecinte organizate. Consecintele organizate se concretizeaza prin intermediul pedepsei, a izolarii, a pierderii privilegiilor si a consecintelor logice.
F - 4 Pedeapsa
Termenul cultural folosit pentru consecintele artificiale este "bataia". Cu toate acestea termenul biblic este un altul, "pedeapsa". Pedeapsa inseamna a cauza durere cu scopul ameliorarii comportamentului. Ea nu se aplica cu scopul pedepsirii purtarii sau pentru a "fi chit" cu copilul (deci, a te razbuna). Dumnezeu insusi nu este razbunator, si nu acela este scopul pedepsirii. Referintele biblice ale pedepsei sunt, Deuteronomul 8:5, Evrei 12:6-7, 2Samuel 7:14, Apocalipsa 3:19 si Proverbe 19:18.
Pedepsirea este cuvantul cel mai bun pentru a descrie intentia lui Dumnezeu in folosirea de catre parinti a durerii fizice pentru a indrepta faptele rebele ale copilului. (Folosirea pedepsirii cu nuiaua ca si unealta a disciplinei este recomandata doar parintilor care-si exercita autoritatea parinteasca in mod cuvenit. Nu o recomandam parintilor care si-au abandonat aceasta autoritate, inlocuind-o cu prietenia, si care la un moment dat doresc totusi sa pedepseasca cu nuiaua pentru ca lucrurile au scapat de sub control.)
A inlatura pedeapsa (bataia) cu nuiaua ca si optiune legitima de disciplinare, ii forteaza pe parinti sa foloseasca alte metode pentru a controla purtarea necuviincioasa a copiilor lor. Manipularea folosind vinovatia si/sau dragostea conditionata, reprezinta adesea celelalte metode. Urmarile adanci ale acestor metode sunt permanente. In schimb, urma unei nuiele nu este. Copiii care sunt manipulati sa traiasca in frica si avand in suflet teama respingerii parintesti, sufera o durere mai mare decat cea cauzata de frica (sau, durerea) pedepsei. De aceea, durerea pedepsei reprezinta modalitatea cea mai miloasa de a corecta rebeliunea unui copil - odata ce este aplicata, ea este si terminata! Urmatoarele capitole si indeosebi un apendice, sunt dedicate principiilor pedepsei.
F - 5 Izolarea
Copiii sunt fiinte sociale. Izolarea inseamna a indeparta temporar privilegiul contactului social. De exemplu, cand un copil devine suparator intr-o joaca in grup a mai multora, o optiune este aceea de a-l izola pentru a se juca de unul singur. Durerea, in acest caz, este provocata prin separare. Totusi timpul de joaca nu este intrerupt, ci doar privilegiul de a se juca cu alti copii ii este refuzat.
Izolarea poate sa fie insotita sau sa slujeasca de urmare (consecinta) pedepsei, dar sa nu fie niciodata folosita ca si un inlocuitor obisnuit al ei. Cand un copil este izolat in aceste conditii in camera lui, aceasta sa nu se faca pentru joaca, ci pentru reflectie. Aceasta metoda ar trebui folosita pentru a atrage atentia asupra unei ofense mai grave (cum ar fi, mintitul, inselatul, furatul).
In final, izolarea nu constituie totul in materie de disciplina. Asemenea altor elemente ale disciplinei, ea poate fi foarte eficienta atunci cand este folosita cum se cuvine si ineficienta atunci cand nu este folosita bine. Izolarea, ca si consecinta organizata poate fi aplicata unui copil incepand chiar de la varsta de 9 luni si poate fi folosita pana la anii mai mari. Copilul trebuie sa invete ca este raspunzator pentru felul in care se poarta intr-un cadru social. Izolarea este un mijloc prin care acesta poate sa-si recapete stapanirea de sine.
F - 6 Pedepsirea/Consecintele logice
In general, scopul pedepsei este de a-l ajuta pe copil sa-si asume responsabilitatea pentru faptele sale, rebele sau nerebele. Felul consecintei depinde de considerentele de varsta. Nu este totuna cand un copil de 3 ani nu o asculta pe mama lui care i-a interzis sa intre in bucatarie si primeste o bataie cu nuiaua pentru neascultare si faptul ca un copil de 8 ani nu vine direct acasa de la scoala, dupa cum a fost invatat. Cum se presupune sa intervenim in aceste cazuri? Desi faptele pot fi echivalente ca si acte de nesupunere, consecintele pot include reactii corective diferite datorita varstelor lor.
Devreme ce scopul corectiei este de a-l ajuta pe copil sa se autostapaneasca (guverneze singur) dupa principii morale, trebuie aleasa o consecinta care sa slujeasca cel mai bine acestui scop. In exemplul de mai inainte, indepartarea unui privilegiu, sau o consemnare (la domiciliu), pot sa-l invete pe copilul de 8 ani gravitatea faptei sale mai mult decat bataia cu nuiaua. Desi aceeasi masura nu se aplica si unui copil mai mic, ea este adesea valabila pentru varstele cuprinse intre 6-12 ani.
Consecintele organizate pot fi adaugate pedepsirii sau pot veni singure, independent de aceasta. Circumstantele, varsta copilului, motivatia din spatele faptei, toate trebuiesc luate in considerare pentru a-l ajuta pe parinte sa decida ce masuri punitive sunt cele mai eficiente pentru copilul sau. Oricare ar fi consecinta utilizata, ea trebuie asociata logic cu ofensa lui.