Cariera cu bebe acasa?

Lucrez in acelasi loc de aproape 9 ani. AU fost perioade in care am incercat sa plec, dar nu se lipea nimic. Apoi...s-a imbolnavit mama, ne-am construit casa, a venit bebe. Am ramas aici. Eram sigura ca dupa concediul de maternitate, nu ma mai intorc . Pentru ca, desi nu sunt ff ambitioasa, uneori imi doream mai mult, stiam ca pot mai mult, iar aici lucrurile se misca greu din punctul asta de vedere. Ei bine, dupa 1 an acasa cu bb, m-am intors. De 1 saptamana . Mi-a fost teama sa caut altceva, pt ca nu stiu cum o sa ma descurc ca mamica care lucreaza. Sotul e baiat de multinationala, cand nu e plecat sta oricum 14-15 ore la birou, asa ca grija lui bb eu i-o port. Am gasit si bona, o femeie minunata, dar fara pic de experienta , si nu stiu cum vor evolua lucrurile, pana la urma o cunosc doar de 2 saptamani. Ei bine, ca un facut, ma suna headhunterii in disperare. De unde or stii, cum m=-au mirosit...in 3 zile m-au sunat 4 firme. Si...nu stiu ce sa fac. Daca nu plec acum, mi-e ca nicioadata n-o sa ma mai pot acomoda in alta parte. E primul meu job si singurul. M-am obisnuit cu atmosfera (calma), cu oamenii (prietenosi), mai nou mi s-au promis si ceva sanse de dezvoltare personala. Salariile au crescut si la noi, in sfarsit, au ajuns la un nivel rezonabil acum. Chiar bun. Beneficii, gen asigurari, fitness, centru medical...OK. Libertate atunci cand apar probleme personale, intelegere, cat cuprinde. Toti au copii, si stiu ce inseamna. Dar, toata lumea in jurul meu face cariera, domle. Avanseaza. Merge la specializari. Viseaza MBA-uri. Si eu? Ma multumesc cu un loc caldut, familiar, sau incerc sa-mi demonstrez mie insumi ca pot mai mult? Si daca apare vreo oportunitate interesanta, cum le spun ca eu la 18:00 sparg usa, ca ma asteapta odorul acasa, iar bona are si ea familie, nu se poate muta la noi?

tierry spune:

Pai daca locul de munca e caldut, iti place ce faci, prezinta si anumite avantaje materiale, dar si financiare, si oricum am inteles ca acum ai o perioada mai aglomerata, e bine sa ramai acolo. Un job nou inseamna si o noua sursa de stres, o perioada de acomodare, in care trebuie sa dai de multe ori ce e mai bun din tine si care te solicita, prin urmare, destul de mult.

Pe de alta parte, 9 ani intr-o firma e cam mult..in ziua de azi, s-ar putea considera o...plafonare. De obicei, cam 3 ani intr-o firma, cu oportunitatile din ziua de azi, sunt ok. Dupa 3 ani deja se pune un semn de intrebare...angajatul nu simte nevoia sa evolueze? sa avanseze?

Deci, cum crezi si tu..vezi ce ai in mana si ce ti se ofera si daca diferentele nu sunt de trecut cu vederea, opteaza pentru ce te avantajeaza. Oricum, daca ai super ocazii nu le pierde, ca nu se stie niciodata...Cu restul de mai descurci, totusi...

Deborah77 spune:

Perioade aglomerata am tot avut in ultima vreme. De cativa ani, mereu intervine ceva. Iar bb....nu mai e ceva pe termen scurt, rezolvabil. Este centrul universului meu pt mult timp de acum incolo. Si sper ca peste cativa ani sa aiba si un fratior. Da, de plafonare mi-e si mie teama. De fapt, sunt plafonata deja, ce mai. Dar merita sa-mi asum riscul, de teama plafonarii, si sa dau peste niste nebuni care sa ma incarce de sa ajung si eu sa scriu la topicul cu ore suplimentare? Acum am 30 de ani, inca mai pot face ceva. Dar mi-e sa nu fac vreo prostie.

Andries spune:

Draga mea, du-te mama la interviuri, macar vezi cat "ti-e cota pe piata". Acum head hunterii sunt cam flamanzi, nu prea mai au de unde sa produca multi candidati. Macar stii cum stai, realist. Cariera cu bb acasa se poate, dar bb1 la 30 de ani, bb2 pana in 34 (sa spunem) si cariera in acelasi timp nu se poate. avem si noi o limita Bafta.

Andries

Deborah77 spune:

Pai da, bb2 pe la 34 ma gandeam :). Si poate chiar bb3 daca ne-o merge bine si mai avem chef. Uite, azi o cunostinta de 39 de ani, mi-a spus ca este insarcinata . Cu bb2. Si mai vrea unul :).
Bun, am refuzat cativa, dar cu ultimul n-am mai rezistat. Voi merge la interviu. "Cota de piata" e o chestie relativa....de salariu sunt multumita acum, si daca as obtine un 20% in plus, nu cred ca mi-ar schimba viata 200 EUR in asa fel incat sa merita sa dau totul peste cap. Bani mai multi, stiti si voi, inseamna responsabilitati in plus, dar...mai in plus decat banii. Si pentru mine prioritatea o reprezinta familia acum. E destul ca se sacrifica unul, si munceste de-- sar capacele, nervii si stomacul. 2 parinti lipsa permanent de acasa ar fi prea mult.

Deborah77 spune:

Stiu cateva cazuri de femei, manageri in multinationale, pana in 40 de ani, cu 3 plozi acasa. Si par intregi la minte. Si arata f bine. Cum naiba or face? E vreuna membra dc sa-mi vanda secretul? :)

iepumic spune:

Secretul asta-l vreau si eu! dar tare ma tem ca raspunsul consta intr-o armata de bone + bunici care stau cu copiii. Si atunci...mama nu prea mai este in peisaj...
Cat despre schimbarea de servici....cred ca poti gasi o solutie de compromis insa pt. asta iti trebuie multa rabdare, multe interviuri...si multa intuitie. La ce ma refer: eu cred ca este posibil sa gasesti un job care sa ti se para o provocare, sa te scoata din "plafonare" din punct de vedere al activitatii dar care sa nu presupuna neaparat ore suplimentare si un salariu substantial mai bun decat ce ai acum. Depinde de tine ce iti doresti:bani mai multi, o activitate mai interesanta, o viata linistita? Cred ca 2 cate 2 s-ar putea cupla....dar toate 3......niciodata. Un compromis va trebui sa faci pe undeva. Si a 2-a chestie: nu te grabeste nimeni cu biciul de la spate...poate va dura luni de zile pana vei gasi ceva "pe sufletul tau", insa nu te obliga nimeni sa te grabesti, iti permiti sa fii selectiva deoarece deocamdata nu sunteti constransi financiar de gasirea unui alt job, mai bine platit. Iti doresc succes, curaj si ambitie!!!! Sigur vei gasi ceva sa-ti placa!


Iepumic
Noi pozici cu Iepi-Mici
CONCEDIU 2007

All's Well That Ends Well.

Ramonika spune:

quote:

---

Originally posted by Deborah77
Si pentru mine prioritatea o reprezinta familia acum.

---

tu singura ai raspuns la subiect cu afirmatia de mai sus. daca familia e o prioritate, stai acolo unde esti. daca acuma te cauta headhunterii, poate o s-o faca si dupa 2-3 ani. eu zic sa mai creasca un pic copilul, acuma are nevoie mai mare de tine.

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/" target="_blank">Bubulina www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor

Mmmaria spune:

O sa-ti raspund si eu, fiindca din punctul meu de vedere, exista mai multe planuri.
1. Cunosc doua persoane care au facut MBA-ul (si nu orice fel de MBA) si carora le-a daunat carierei. Acum, la doi sau trei ani dupa finalizarea respectivelor MBA-uri, cariera lor este destul de zdruncinata si in nici un caz nu a inflorit spectaculos. Au pierdut oportunitati de a pleca pe posturi mai bune in firme mai bune.
O sa mi se spuna ca sunt doar cazuri izolate si pot sa accept asta.
2. Head-hunterii sunt disperati la ora asta. Exista domenii (si probabil cel in care esti tu specialista este unul dintre ele) unde este o criza cumplita de specialisti in acest moment. Daca te mai uiti un pic pe revistele de specialitate din resurse umane, o sa vezi despre ce este vorba. Du-te linistita la cate interviuri vrei, nu neaparat pentru a vedea care este cota ta de piata. Ci pentru ca o firma asa cum ti-ai dori tu nu o gasesti atat de usor. Felul idilic in care iti este prezentata potentiala companie angajatoare de multe ori nu are a face cu realitatea de pe teren. Cunosc cca 20 – 30 de persoane care au plecat din firmele in care lucrau si au facut o miscare gresita. Diferentele la salariu nu au compensat pierderile. Si la capitolul pierderi contabilizez timpul pe care respectivele persoane nu-l mai petrec cu familia/copiii, stresul care este mult mai mare decat la previous-ul loc de munca, promisiunile ramase neonorate ale noului angajator si nu in ultimul rand atmosfera in noul loc de munca. Trebuie sa fii “cu ochii in patru” si mai ales sa-ti vezi viitorii colegi si viitorul sef, daca este posibil. Nu numai tu iti vinzi experienta si abilitatile, ci si respectiva firma este o marfa pe care trebuie sa o studiezi cat mai bine inainte de a o “cumpara”, ca sa nu ai surprize, fiindca nu prea mai poti dupa aceea sa o “returnezi”.
Nu te grabi si nu-ti schimba actualul loc de munca, doar pentru ca esti de atatia ani acolo.
3. Teoria vehiculata de companiile de consultanta si recrutare cum ca te plafonezi daca stai mai mult de nu stiu cati ani intr-un loc de munca este o teorie care le serveste lor in primul rand. Ca sa-si mareasca numarul de clienti – atat companii cat si candidati. Si in al doilea rand, a prins foarte bine ca un fel de revansa pentru mandria “socialista” de a iesi la pensie din aceeasi intreprindere.
Avem atatia intreprinzatori privati in tara asta, de la cei de mica anvergura pana la cei care nu mai au nevoie de prezentare. Si-au crescut fiecare compania si au crescut odata cu ea. Au invatat lucruri noi, dar au ramas in aceeasi companie si nu s-au plafonat.
Dau un singur exemplu, fiindca mi-e draga: Camelia Sucu. Dar lista este luuunga, sunt atatia oameni care fac cu placere aceleasi lucruri in aceleasi domeniu, de ani de zile. Oameni grozavi, de succes.

4. Poti sa iti faci o cariera si fara sa stai 20 de ore la serviciu. Dar viitorul angajator va trebuie sa stie de la bun inceput ca esti disponibila doar in anumite limite, iar tu nu va trebui sa faci concesii in sensul asta. Cariera inseamna si subalterni competenti care sa iti faca viata mai usoara, nu trebuie sa le faci neaparat tu pe toate.

Cred ca as mai avea multe de spus, dar trebuie sa “sparg portile” si sa ma duc acasa la copilul meu drag si la familia mea, care ma fac sa ma simt intreaga.
Poti avea si cariera si copii si sa le balansezi destul de bine, totul este sa stai de vorba cu tine si sa vezi cam ce vrei. Daca esti impacata cu tine insati, va fi bine.

Andries spune:

quote:

---

Originally posted by Deborah77

Stiu cateva cazuri de femei, manageri in multinationale, pana in 40 de ani, cu 3 plozi acasa. Si par intregi la minte. Si arata f bine. Cum naiba or face? E vreuna membra dc sa-mi vanda secretul? :)

---

sa stii ce vrei (da' sa nu stie chiar toata lumea ), sa fii consecvent si muncitor in ceea ce vrei (asa...ani de zile), sa-ti stii prioritatile si limitele (realist!! e greu dar se poate) si sa nu schimbi cele trei enumerate anterior nici daca te roaga sf petre

ps; n-am decat 2 plozi acasa...pot sa-l numar si pe husband?? ar face 3

Andries

matgravidut spune:

Deborah, hai sa-ti dau si o opinie din partea unui recruiter.

Din tot ceea ce spui eu trag urmatoarele concluzii:
1. serviciul tau nu este rau, ba chiar se intrevad ceva sanse de dezvoltare personala.
2. Ai un bebe, ai bona (cu familie proprie), tu esti singura care se ocupa de bebe sotul nefiind prea mult in preajma.
3. Ai mai vrea sa ai si alti copii.
4. Ai vrea sa avansezi, sa iti vezi cariera inflorind. Te tenteaza si pe tine, mai ales ca toata lumea asta face de jur imprejurul tau.

Ceea ce te-as sfatui este sa mergi la interviuri. A merge la interviu nu inseamna ca trebuie sa si accepti jobul. Spun asta pentru ca o sa-ti dea o imagine despre cat de bine esti cotata pe piata, care este de fapt piata si ce se cere. Cu ocazia asta poti afla in ce directie ai vrea sa mergi mai departe. Ce fel de firme te-ar tenta, ce fel de pozitii, cat de mult ai vrea sa urci pe scara ierarhica intr-o companie.

Cat despre MBA - nu alege sa faci un MBA fara sa te gandesti la
1. la ce te ajuta
2. daca ai timp de asa ceva

In Romania toata lumea face mastere. Stiu persoane care le fac pentru ca toata lumea le face si altfel s-ar face de ras. Daca nu serveste cresterii carierei nu-l face...
Stiu pe cineva care a terminat Litere. Lucreaza ca secretara si a facut un Master in Resurse Umane. Nu s-a schimbat nimic in cariera ei. Manager la resurse umane nu poate ajunge pentru ca nu are experienta. In recruting nu intra pentru ca ii trebuie pile si nu le are. Intr-un birou de resurse umane inca nu i s-a oferit nimic.

Despre bona.
Daca chiar vrei sa dedici un pic mai mult timp carierei, poti implica parintii in grija copilului sau cauta alta bona, care nu are obligatii. Nu stiu unde gasesti asa ceva, fara sa scoti o avere din buzunar.

Cat despe a avea si alti copii pe langa cariera. Gandeste-te daca poti obtine ceva stabilitate intr-un rol in 3-4 ani si apoi vine si al doilea bebe. Bineinteles cu riscul de a te indeparta din nou de "mediul de afaceri".

Cat despre recruiteri sau headhunteri ... ii poti intreba daca interviul este organizat pentru a intra in baza lor de date sau pentru un anumit client. Daca este pentru baza de date NU TE DUCE - este pierdere de timp pentru tine. Daca este pentru un client anume, s-ar putea sa nu-ti dea numele clientului (din motive de confidentialitate) dar cere job description si detalii despre ce fel de compnie este (industrie, numar de angajati, locatie). La fel cu interviuri directe la angajator - mai ales astea sunt foarte bune.
Iar daca vrei o imagine clara despre ceea ce ti se poate oferi combina a aplica pentru joburi la agentii cu aplicatiile tale directe la diverse companii.

S-ar putea ca dilema in care esti acum sa se datoreze si faptului ca pentru o perioada de un an de zile ai stat acasa cu copilul vazand cum altii fac mastere (ceea ce nu este = cu a face cariera !!!).
Poate e doar o chestie trecatoare.

Monica-Matz 27+ Andreea Bianca