Parinti divortati si educatia copilului

Situatia noastra: separati de un an, copilul (4 ani) sta cu mine dar isi viziteaza regulat tatal. Are o relatie buna cu el si chiar si cu noua lui "prietena". Toti din jurul lui ne-am straduit sa ii fie bine, sa se acomodeze cu noua situatie, si, cel putin deocamdata, pare sa fie bine. E vesel, se duce cu placere la tatal lui, e rasfatat si acasa si acolo...
Dar, desi e micut, a inceput deja sa ne santajeze. In general e cam rasfatat, dar nu e un copil rau, daca discuti un pic cu el te poti intelege. Dar primul lucru cind il pui sa faca ceva (de exemplu cind a venit ora de culcare si trebuie sa-si intrerupa joaca si sa incepem ritualul de seara) este "nu vreau". Daca insisti si esti mai autoritar, incepe cu amenintarile de genul "daca nu ma mai lasi sa ma joc, nu ma mai joc niciodata cu tine". Amenintari pe care le ignor, bineinteles. Dar ieri m-a surprins cu o noua amenintare, probabil vazind ca cele vechi nu dau roade, "daca nu ma lasi... ma duc la tata si nu ma mai intorc niciodata".
Acum sigur ca e micut si putem ignora ce spune, dar totusi, ma ingrozesc la gindul la ce va urma cind va mai creste, sau cind va fii adolescent. Deja a gasit "calcaiul lui Achile" si de cite ori voi incerca sa-l disciplinez un pic, reactia lui va fii ca va merge la taica-sau (care in general il cam lasa sa faca tot ce vrea). Cum poti sa educi totusi un copil in conditiile astea? Si care ar fii atitudinea cea mai potrivita cind vine cu texte din astea?
Nici nu stiu cum ar fii mai bine sa reactionez... daca-l ignor si-l las sa inteleaga ca nu-mi pasa daca merge la taica-sau poate intelege ca nu-l iubesc, si daca-i arat ca-mi pasa, se poate bucura ca a gasit cu ce sa ma santajeze...

Miki8 spune:

Eu am trecut prin aceeasi situatie. Copilul meu are acum 7 ani si avea 5 cind ne-am despartit. Copiii speculeaza fiecare situatie care simt ca-i avantajeaza. Si mie mi-a spus chestii de genul asta si eu am avut temeri ca ale tale dar le-am invins. Trebuie sa nu cedezi si sa-i faci pe plac pt ca mai tirziu relatia ta cu el va fi un continuu santaj emotional.EU i-am spus nu numai ca se poate duce la tata cind crede ca nu-i convine ceva, ba chiar se poate muta acolo de tot. Odata cind a exagerat i-am facut un mic bagaj pe care l-am pus la usa si i-am spus ca daca se repeta eu il trimit la tata si bagajul de la usa asta asteapta. A fost foarte socat si mi-a spus imediat ca nu vrea asta. In acelasi timp am stabilit cu tatal ca nici eu si nici el sa nu incurajeze situatii de genul asta si i-am explicat amindoi ca dupa ce ne-am despartit am stabilit cum si cind se vad. Acum i-a trecut de tot, dar am avut o perioada ......

Cu bine,
Miki

roxanal spune:

eu n-am trecut prin ceea ce descri tu, si nu ti-as da nici un sfat, iti spun doar cum as proceda eu daca as fi in aceasta situatie :
in primul rand ii explic pe intelesul sau ca de acum mama si tat nu mai locuiesc impreuna, ca-l iubim la fel..dar el va locui de acum numai cu mama si pe tata il vede din cand in cand..daca mai face asta, poti sa-i spui ca acest subiect nu este un motiv de disputa intre voi si ca el cel putin pana va creste mare va sta numai cu tine..desi pare ca nu inteleg, copii inteleg mult mai mult decat lasa sa se vada...in scurt timp ar trebui sa nu mai faca astefl de santaje..insa asta depinde foarte mult si de atitudinea tatalui, care tb sa concorde cu a ta, tb clar sa-i spuna copilului ca nu va locui cu el ci cu tine...explicati impreuna copilului, daca este posibil ca astfel de santaje ranesc perosana careia ii este adresat(pe intelesul lui, la 4 ani clar ca intelege asta) si ca deocamdata nu el este cel care decide cu cine locuieste.
problema consta in cum i se explica pentru a nu inrai copilul, care si asa a trecut printr-o trauma

Isadora spune:

Eu am divortat cand fetita avea 5 ani, gargaunii i-au venit insa mult mai tarziu, acum pe la 10-11 ani... a stat 2 ani la fosta mea soacra si de atunci isi imagineaza ca ea poate sa aleaga cu cine sta, cu mine sau cu bunica-sa din partea tatalui ei... nu risc sa mergem toti trei la tara, adica eu, copilul si sotul meu actual... mi-e frica, aici se supune autoritatii lui si atunci cand nu ma asculta e suficient ca sotul sa "urle" un pic la ea si se cuminteste imediat, acolo insa... e bunica-sa, eventual taica-sau si chiar nu stiu cum as putea imparti varza cu capra si cu lupul, in linii mari i-am taiat-o scurt de fiecare data, adica nu de fiecare data ci la indicatiile sotului - nu se negociaza, nu esti in drept sa alegi, tu stai cu mine si cu asta basta si punct. Dar, de acord, ca unui adolescent ii poti explica situatiunea altfel, insa dupa parerea mea, nu merge cu datul de explicatii si cu rugaminti si cu ninini-siusiusiu - ci scurt, abrupt, categoric - nu!

Isadora spune:

Miki8, felicitri pentru strategia cu bocceluta, desi nu e foarte corecta political, functioneaza de fiecare data, adica cu copiii mici, nu si cu aia mai mari care au crescute cornitele...

simali spune:

Cand am vazut titlul subiectului am avut un mic soc. Pentru ca astazi tocmai am facut prima concediere disciplinara din viata mea. Fostul angajat are 27 de ani. Parintii niste oameni de nota 10. Divortati.
Mama recasatorita. Au venit la noi la firma sa discute...

Care-i problema. Toata viata baiatul asta nu a facut altceva decat sa-si manipuleze parintii divortati pentru a stoarce maximum de bani si avantaje. Daca mama-l punea sa invete el pleca la tata. Apoi se ducea la mama si inventa o poveste cum ca e bolnav si-i trebuie bani. Dupa care aceeasi poveste o vindea tatalui. Si-i dadea bani si tata. La facultate, cu povesti, si-a cumparat mai toate examenele. Era "" cunostinte.
Apoi a venit la noi si ne-am gandit ca e un tanar ambitios si dornic sa faca treaba. Dar ne-am trezit ca ne fura bani din caserie, disparea zile intregi fara sa anunte, nu se putea conta pe el cu nimic si singurul motiv pentru care mai venea la serviciu era - stupoare - pentru ca-l obligau mama si tata (pe spatele carora inca traia, pentru ca nevoile lui de lux nu puteau fi satisfacute dintr-un salariu de debutant).
Va rog sa ma credeti, in 15 ani de cariera nu am vazut un om atat de mincinos, alunecos si manipulator. Avea experienta de o viata in a manipula doi oameni de treaba... parintii lui. Din pacate prea de treaba. I-a facut VARZA.

Ce vreau sa va spun... Sa nu va cramponati de "stai la mine obligatoriu". Daca pleaca la tata sa plece. Dar sa nu-l primiti inapoi mereu. Sa aleaga. Clar. Sa stie ca odata plecat de la unul dintre voi nu mai are cale de intors. Iar daca va spune o poveste, verificati cu fostul sot adevarul, chiar daca va vine greu sa vorbiti cu el ca se supara actualul. Este copilul vostru la mijloc.

alice

miau-miau spune:

dar nu-i mai bine sa stea copilul o perioada cu mama si o perioada cu tata? daca ambii locuiesc in acelasi oras, poate sa stea citeva zile aici, citeva dincolo. daca sint in orase diferite, scoala cu unul si vacanta cu altul. Oricum, cind e adolescent mi se pare normal sa aibe un cuvint de spus unde vrea sa stea, ca nu e la arest.
Mi se pare normal sa aibe un cuvint si cind e mai mic.
Muluna, tu cu tatal trebuie sa discutati o linie de comportament pe care sa o urmati amindoi. Nu se poate ca la unul acasa sa poata face tot ce nu poate la altul. Nu e treaba copilului , e treaba voastra sa cadeti de comun acord la o modalitate de comportament/educatie.
Daca continua sa iti raspunda ca pleaca la taica'su, chiar daca va purtati cu el la fel amindoi, ii spui ca mami si tati au stabilit un program, zilele in care stai cu unul si in care stai cu altul si incercam sa il urmam ca sa reusim sa avem grija cit mai bine de tine si sa ne si jucam amindoi cu tine. Dar daca ti-e dor de tati, sigur il sunam miine sa vedem daca poate sa vina sa te vada. Si din cind in cind mai intrebi si copilul daca ii convine programul de cit timp sta cu unul si cit timp cu celalalt.
Cum naibii sa-i spui ca daca pleaca la taica'su sa nu mai vina inapoi???

Cricor spune:

Eu n-am ce experiente sa impartasesc, dar cred ca i-as pune ca eu m-as necaji foarte tare daca nu mai sta cu mine, dar daca asta vrea el si-i foarte sigur, poate sa mearga sa stea acolo. Si l-as intreba daca vrea sa-l sunam pe tata sa vedem cum facem ... da' de culcat tot trebuie sa se culce.

Corina

adinag spune:

Acum cateva saptamani m-am lovit de exact aceleasi cuvinte la fetita mea, tot de 4 ani.

In sinea mea am fost si eu socata ca a inceput deja santajul, dar asta e.

I-am spus ca sunt foarte trista, si daca ea este sigura ca vrea sa stea la tatal ei si isi da seama ca atunci ne-am vedea foarte rar. A devenit incapatanata, adica nu vroia sa maizica nimic a inceput sa planga de ciuda, dar inca nu a zis ca vrea totusi la mine.
Ea vorbise si urat cu mine, adica tipase la mine, ceea ce eu nu accept niciodata, la noi nu se tipa (in nici o directie). Si am intrebat-o si ce crede ea ca va spune tati ca vorbeste asa urat. Ea: pai tati nu stie: Eu: hai sa-i spuneam! Si i-am dat telefon sa "vorbim" despre ce s-a intamplat si ca ea vrea sa stea la el. Atunci a zis imediat printre sughituri de plans ca vrea sa stea la mine. Ne-am imbratisat si i-am zis ca o iubesc mult, ca ma bucur mult ca sta la mine si as fi foarte trista daca n-ar fi asa...

Sunt sigura ca santajul va deveni mai mare/dur cu varsta, trebuie de cautat o linie comuna cu tatal copilului, ceea ce stiu ca nu-i suor. Noi ne intelegem bine (nu ca sa mergem la o bere, dar vorbim normal). Insa el vede lucrurile in felul urmator: nu-si vede atat de des fata, cum ar vrea (din cauza serviciului, nu din a mea), si atunci vrea sa-i faca toate placerile cand o vede. Eu inghit in sec, ca stiu ca un copil are nevoie de reguli si indrumari, a fi parinte nu-i totuna cu un tovaras de joaca... Tovarasi de joaca are destui, dar parinti numai noi putem fi!
Insa il inteleg si pe el, si eu nu am dreptul sa pretind cum sa se comporte el cu fiica sa. Pretul linistii dintre noi il platesc in mare masura eu, cu compromisuri din partea mea. Si el, de fapt, renuntand la fata zi de zi...

Iar in privinta la ce spune Miau-Miau, nu este indicat ca un copil sa stea cateva zile aici, cateva acolo. Un copil are nevoie de stabilitate si siguranta in viata lui, iar fataitul asta nu are nimic de-a face cu aceste necesitati... Un copil are nevoie de un culcus, un "acasa", unde sa uite de toate grijile si sa simta caldura si dragoste. Fetita mea are mereu nevoie de vreo doua zile sa se reacomodeze dupa ce a fost la tatal ei, deci daca dupa alte 3 zile iarasi ar pleca, ar fi varza!

Noi stam in acelasi oras, si totusi nu o vede mai des decat o data la doua saptamani peste weekend, cu toate ca din partea mea ar putea sa fie muuult mai des. El hotaraste cand vine s-o ia si cand nu are timp, eu nu prea am drepturi... Asta e!

Iti doresc multa rabdare, dragoste si respect fata de nevoile copilului in continuare!



Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

miau-miau spune:

daca ii spuneti copilului ca ati fi triste daca alege sa stea cu tatal lui/ei, nu faceti decit sa-i bagati in cap ca e rau daca vrea sa stea cu/si cu tata, ca daca vrea asta, practic daca ii e dor de tata, va face voua un rau, va intristeaza. Ar trebui sa-i incurajati sa stea si cu tatal lor, daca si el vrea si daca e un tip serios.
De ce sa pornim de la ideea ca santajeaza daca vrea la tata? Poate de fapt ii duce lipsa si acum a gasit acest mic conflict (ca nu vrea sa se culce), ca sa-si exteriorizeze nevoile. Cum sa te intelegi cu copilul daca pornesti de la premiza ca te santajeaza.
caldura, dragoste, program clar, "acasa" poate sa aibe si in doua case, nu numai in una. Daca mai sta si cu tatal citeva zile nu inseamna ca nu are "acasa". Are doua "acase". Cind spui ca are nevoie de 2 zile sa se acomodeze, ce inseamna asta? Nu maninca, nu doarme, plinge zi si noapte, nu mai stie cum il cheama? Nu e vorba ca, copilul nu poate daca nu sta 24 de ore/zi cu mama, e invers. Mama se panicheaza la gindul ca pruncul lipseste de acasa, il are tata sub control si ii imprima si copilului starea de neliniste, nemultumirea.
Mie mi se pare ca santajul e din directie inversa.

adinag spune:

Iar mie mi se pare ca vorbesti aiurea...

Dupa cum am si scris, il vede pe tata destul de es si daca ar fi dupa mine, ar fi chiar mai des...

Fiica mea a folosit aceasta "amenintare" cand nu a obtinut ce a dorit, iar cand i-am spus ca poate merge la el, daca vrea, a inceput sa planga, in loc sa fie bucuroasa.

Nu i-am spus ca as fi trista daca sta cu el, ci daca nu mai vrea sa stea aici. Si este adevarul, deci de ce sa nu spun asta?

Santaj pentru ca a folosit "amenintarea" strict pentru a obtine ceva, pentru ca am fost prevenita de psiholog si de judecator la divort ca asta se va intampla, indiferent ce vom face noi, parintii ei. Pentru ca vine varsta si situatia cand orice copil incearca asta.

Unde este santajul din partea mea? Ca il sun eu pe tatal ei, ca sa poata vorbi? Sau pentru ca o poate lua oricand la el, fara "program"?

Program clar este imposibil sa aiba in doua case. Vorba: cate bordeie, atatea obicee (sau cum se scrie corect), este foarte adevarat. Iar la un copil de varsta asta este vorba nu numai de program, ci si sa se trezeasca noaptea si sa stie unde este, sa vada aceeasi perdea, sa aiba lucrusoarele ei preferate langa patut, sa-si vada viata care o inconjoara. Si da, nu poate dormi, este agitata, nu-si gaseste locul. De multe ori nu vrea sa ramana la tatal ei, si o conving eu. Pentru ca-i lipsesc eu la ritualul de culcare seara. Sau ii citesc povesti prin telefon ca sa se linisteasca si sa se simta bine acolo. Deci unde e santajul??? Tu vorbesti in cunostinta de cauza? Hai, spune-ne, cum e la voi? Cum ati rezolvat siutatia?
Nu vrea nici sa vorbeasca cu tatal ei la telefon, de obicei, si nu pentru ca nu-l iubeste, ci pentru ca, de multe ori, nu vrea sa amestece cele doua vieti...

Si cine spune ca as vrea sa stea 24h/zi cu mine? Merge la gradinita, la joaca, la bunici, si - cum am mai zis - la tatal ei... Si cine se panicheaza aici? Aberatii peste aberatii...



Deci astept foarte interesata cum rezolvi tu situatii de genul asta!

Adina & Jasmina (24 iulie 2003)