Parinti divortati si educatia copilului
Raspunsuri - Pagina 2
simali spune:
quote:
De ce sa pornim de la ideea ca santajeaza daca vrea la tata? Poate de fapt ii duce lipsa si acum a gasit acest mic conflict (ca nu vrea sa se culce), ca sa-si exteriorizeze nevoile. Cum sa te intelegi cu copilul daca pornesti de la premiza ca te santajeaza.
quote:
Problema nu este ca vrea la tata. E firesc sa vrea si aici totul este OK. Este in regula si sa aiba copilul un spatiu propriu (camera lui) in doua case.
Dar mie mi se pare cel mai important sa se stabileasca un CARTIER GENERAL. Un loc care este baza de venire si de plecare (chiar daca pleaca pentru cateva zile) si un singur parinte catre care sa se centralizeze toate informatiile. Daca invatatoarea o cheama azi pe mama la sedinta si maine pe tata iar parintii sunt divortati este ca si cum ai salva date pentru acelasi program in doua calculatoare diferite. Iar copilul va fi tentat sa exploateze aceste doua calculatoare diferite atunci cand va avea interesul.
Cand am spus sa i se spuna clar copilului (si aici vorbesc deja de un copil mai maricel 9-10 ani) ca daca pleaca la tata pleaca definitiv, m-am referit la "mut baza la tata" definitiv. Deci vine si petrece timp cu tine, mama, dar tata merge la sedinta, tatalui i se raporteaza unde este, la ce ora vine, ce bani de buzunar primeste, etc.
Dupa parerea mea este complet destabilizator atat pentru copil cat si pentru parintii divortati sa i se permita copilului sa schimbe "bazele" dupa cum ii vine.
Daca as fi in situatia mamei si copilul meu m-ar santaja tot timpul cu plecatul la tata l-as obliga sa ia decizia definitiv, odata pentru totdeauna si as fi pregatita sa-mi asum eu rolul de parinte "secundar". Astfel se va vedea clar si daca tatal chiar vorbeste serios ca vrea sa fie parinte principal sau doar se joaca cu sentimentele copilului promitand cai verzi pe pereti. Eu sunt genul care prefera sa taie bratul putred decat sa astepte generalizarea bolii in tot corpul.
alice
simali spune:
Si inca ceva. Santajul este exploatarea unei slabiciuni. Daca-i spui copilului chestii gen "voi suferi daca pleci la tata" nu faci decat sa torni gaz pe foc. Desi imi dau seama ca trebuie sa fie al naibii de dureros pentru un parinte, cred ca totusi este bine sa faca eforturi sa para senin si OK in fata copilului fata de ideea de a muta baza la celalalt parinte. Doar sa i se spuna clar ca acest lucru se poate face o singura data si ca nu este cale de intors.
Poate ca daca ar vrea sa se intoarca la mine l-as primi O DATA inapoi. Dar daca nu a invatat nimic din lectia primita si ar incerca sa mai faca odata rocada nu as mai accepta sa fiu din nou "baza".
alice
Miluna spune:
Simali, ma ingrozeste ce povestesti de baiatul ala... de asta mi-e si mie frica defapt, ca va specula slabiciunea noastra si ne va manipula cum va vrea el, cind va fii mai mare. Sigur ca ideal e sa se inteleaga parintii si sa nu-i permita.. dar hellooo! nu de bine ce se inteleg au divortat parintii... uneori e greu sa te intelegi asupra educatiei copilului si cind esti casatorit, darmite asa.
Nici eu nu sunt adepta statului un timp cu mama, un timp la tata. Ajunge exact ca baiatul de care povesteste Simali. Copilul are nevoie de consecventa, are nevoie de o autoritate... pai daca poate fugi mereu de la mama la tata, cind nu-i convine ceva la unul fuge la celalalt, unde ajungem? Foarte bine mi se pare ca ai punctat, Simali, cu cartierul general. Trebuie sa fie cineva responsabil de tot ce se intimpla cu copilul, si pina la urma asta se exprima si in lege cind i se acorda unuia din parinti "custodia" si celuilalt "dreptul de vizita".
Adina, cam la fel e si la noi. Vorbesc cu tatal lui, in principiu ne intelegem, dar sunt totusi amanunte la care fiecare face cum vrea (ca de exmplu eu il tin tot timpul incaltat cu papuci de casa, ca raceste repede, el nu-i da, ca doar si lui ii place sa stea descult in casa). L-am rugat sa incalte copilul, dar pot sa-i impun asta? Mici amanunte, dar copilul vede ca sunt diferente intre ce are voie acolo si ce are voie acasa. Si tot asa, faptul ca-l vede mai rar, ca se simte oarecum vinovat, il fac sa-l rasfete mai mult. Si-l inteleg... ma mai enervez citeodata, dar asta e, ai dreptate, facem compromisuri, sa pastram relatia in termeni buni.
Dar pina la urma nici nu e vorba atit de faptul ca locuieste la unul si ameninta ca se muta la celalalt. Lucrurile pot deveni mult mai subtile... de genul mama nu e de acord sa-mi dea bani pentru stiu eu ce si atunci ma duc sa cer la tata. Sunt multe situatii care pot apare, si care s-ar rezolva desigur cu un plan de bataie comun al parintilor, dar e nevoie de multa comunicare si bunavointa, si nu stiu zau, cit va fii posibil.
Momentan insa se pare ca reactia de ignorare a celor spuse a dat rezultate, pentru ca puiul meu drag a trecut deja la alte texte. Aseara mi-a zis ca nu ma mai iubeste daca-l trimit la culcare. Ceea ce a fost mult mai usor de parat, ca "mama te iubeste oricum, dar acum chiar trebuie sa te culci". Of, of, oare toti copiii au texte din astea cind nu le convine ce-i pui sa faca?
adinag spune:
Miluna, cred ca toti copiii au faze din astea, insa in cazul nostru suntem si noi mai sensibile, pentru ca situatia este mai sensibila.
O prietena foarte buna, are deja 32 de ani, parintii divortati, erau in relatii bune, locuiau la 100m unul de altul, si ea chiar singura a spus ca asa a facut: cand mama spunea nu, se ducea la tata. Nu-i convenea ce zice mama - hop, dormea cateva nopti la tata. Si tot asa...
La noi oricum e altfel, avem custodia comuna, insa si in acest caz copilul trebuie sa aiba un "cartier general", care este la mine. Iar el are dreptul la vizita... Si acum, a sunat, ea nu vrea sa vorbeasca cu el. N-o pot sili. Nici nu incercam. Insa cand vine dupa ea e ok, se bucura! Numai ca si asta e ciudat, el ii face mereu program. Adica: el o ia in week-end cand are liber si timp, si programeaza mereu vizite si tot felul de excursii care-i fac placere. Cand e acasa, clar ca nu pot sa fac in fiecare zi asa ceva, aici este normalitatea. Am de facut treaba, curatenie, mancare, cumparaturi si, desigur, si fun, insa la el este 100% fun, la mine intr-o proportie muuult mai mica...
Miluna, cum am mai zis, cu multa dragoste si respect fata de sentimentele copiilor vor trece cu bine aceste timpuri!
Adina & Jasmina (24 iulie 2003)
miau-miau spune:
quote:
Originally posted by simali
Doar sa i se spuna clar ca acest lucru se poate face o singura data si ca nu este cale de intors.
Poate ca daca ar vrea sa se intoarca la mine l-as primi O DATA inapoi. Dar daca nu a invatat nimic din lectia primita si ar incerca sa mai faca odata rocada nu as mai accepta sa fiu din nou "baza".
tu chiar vorbesti serios?
anca_27 spune:
Hai ca ma bag si eu, din punctul de vedere al copilului cu parinti divortati ... ai mei au divortat cand aveam 6 ani, mama a cunoscut imediat pe cineva, a ramas insarcinata si s-au mutat impreuna. Eu am ramas la bunica 4 ani, pe tata il vizitam din cand in cand.... Imi amintesc o zi care m-a `stabilizat` cred eu: si eu ii manipulam, pe amandoi, pe tustrei de fapt -si pe bunica. Intr-o zi nu mi s-a facut pe plac si-am fugit pur si simplu la tata, 3 km pe jos singura, aveam vreo 8-9 ani. Am ajuns la el fericita si el ma intreaba printre altele `stie mama ta c-ai venit?` eu `nu, nu stie nimeni, am fugit sa fiu cu tine` In clipa urmatoare am primit o palma usturatoare si-am fost trimisa inapoi de unde-am venit, sa-mi cer voie, sa stie lumea unde sunt si-apoi rezolvam si restul problemelor. A fost al naibii de dureros dar am invatat o lectie.
Mai tarziu, s-a recasatorit si tata, cu sora tatalui vitreg :) si-acum suntem toti o familie mare si fericita ... de multe ori isi petrec verile impreuna, casa de vacanta a mamei vitrege e langa a tatalui vitreg (logic, sunt frati) si se ajuta reciproc ....Insa pe cand credeam ca e totul ok, si ca familiile mele comunica, a aparut sotul meu, divortat si cu un baietel scump de 10 ani...Roata se-ntoarce si cateodata ma gandesc ca nu e nimic intamplator si c-a trebuit sa-l cunosc pe EL ca sa-l ajut pe baietel sa treaca peste divortul parintilor. Acum problema e alta, mama copilului, fosta sotie, i-a interzis copilului sa ma cunoasca. Cu sotul meu avem o relatie nemaipomenita, in fiecare zi ii multumesc cerului ca-l am langa mine, insa ce fac cu ea? I-a promis copilului ca daca ma va vedea, n-o sa-l mai vada deloc pe tatal sau, si pe el il santajeaza ca-l da in judecata pt mai multi bani daca-l aduce pe copil la noi in casa. Ei, daca eu si sotul meu nu avem vreodata motive de cearta, va puteti da seama ca gasim unul: de multe ori ne-am intalnit intamplator cu copilul si-l vad terorizat la gandul ca m-a `vazut`. De multe ori mama lui il suna si-l pune sa jure ca e doar cu tatal lui, sa nu cumva sa o minta, ca-l bate Doamne-Doamne....Mi se rupe inima de mila copilului care deja a invatat sa minta ca nu m-a vazut niciodata, ca nu raspund eu la tel cand il suna pe tatal sau altele de genul asta, si mi-e teama c-o sa-l transforme negativ toata aceasta atitudine a mamei lui.....
ellaene spune:
eu am o problema pe care nu stiu cum sa o rezolv, dca ma puteti ajuta astept un raspuns....fostul meu sot s-a combinat cu o colega de-a lui de serviciu, locuiesc in Ferentri impreuna, iar tipa are un baiat de 16ani si ceva care a fost arestat pt trafic cu droguri.....de la tribunal a primit dreptul la vizite de trei ori pe an, de el n-am ce zice, isi iubeste mult copiii, dar ea de cate ori ii trimit acolo mereu ii influenteaza negativ, le spune ca eu sunt o mama rea ca ei trebuie sa-i spuna mama....ma rog....de cate ori merg copiii la ei stau cu teama in suflet...si mai e o problema...el niciodata nu respecta intelegerea, daca zice ca-i ia pt 3 zile ii tine uneori si 2 saptamani, nuam niciun nr de telefon de la ei, iar daca m-as duce la politie nici ei nu se baga, pentru ca stiti cum e zona Ferentari....crime, furturi, droguri...va rog sa-mi dati un sfat cum sa fac si ce sa fac cum sa procedez cu ei....
simali spune:
Ce varsta au copiii tai?
alice
Anca Vlad spune:
quote:
Acum problema e alta, mama copilului, fosta sotie, i-a interzis copilului sa ma cunoasca. Cu sotul meu avem o relatie nemaipomenita, in fiecare zi ii multumesc cerului ca-l am langa mine, insa ce fac cu ea? I-a promis copilului ca daca ma va vedea, n-o sa-l mai vada deloc pe tatal sau, si pe el il santajeaza ca-l da in judecata pt mai multi bani daca-l aduce pe copil la noi in casa. Ei, daca eu si sotul meu nu avem vreodata motive de cearta, va puteti da seama ca gasim unul: de multe ori ne-am intalnit intamplator cu copilul si-l vad terorizat la gandul ca m-a `vazut`. De multe ori mama lui il suna si-l pune sa jure ca e doar cu tatal lui, sa nu cumva sa o minta, ca-l bate Doamne-Doamne....Mi se rupe inima de mila copilului care deja a invatat sa minta ca nu m-a vazut niciodata, ca nu raspund eu la tel cand il suna pe tatal sau altele de genul asta, si mi-e teama c-o sa-l transforme negativ toata aceasta atitudine a mamei lui.....
Si eu sunt intr-o situatie asemanatoare. Singura solutie e sa nu cedati la santaj. Nu poate sa-i interzica tatalui sa-si vada copilul daca el isi doreste. Daca nu exista o hotarare judecatoreasca cu program de vizitare se poate deschide proces separat si copilul va sta cu tatal lui un week-end pe luna si cateva saptamani in vacante. In plus se pot vedea zilnic (dus-adus de la scoala daca e cazul). Doar pensie alimentara plateste, are si drepturi nu? Poate sa stea si in cap, asta nu ii poate interzice.
Cu datul a mai multi bani... pensia alimentara e stabilita de judecator, de regula 25% din veniturile tatalui. Daca veniturile cresc pensia se poate majora... daca nu...
Sigur il va influenta negativ toata aceasta poveste, sa te joci cu mintea si sufletul copilului tau numai ca sa te razbuni pe un barbat mi se pare cea mai mare tampenie pe care o poate face o femeie care mai e si mama! Dar sunt de astea destule...
Deci singura solutie e : NU santajului! Tot ceea ce invoca ea nu are nici o baza legala. Puteti discuta si cu un avocat care o sa va sfatuiasca ce cale sa abordati! Succes!