MA PUTETI AJUTA...SA O AJUT PE MAMA?
Raspunsuri - Pagina 9
elyda spune:
quote:mama este putin mai bine , dar mi-e teama sa nu fie linistea dinnaintea furtunii. a mai avut 2-3 zile bune si apoi au urmat multe zile proaste. daca as sti ca exista cea mai mica speranta si ca tot chinul se va sfarsi insanatosindu-se , poate ca ar fi mai usor pentru toti , dar asa stiind ca se chinuie asa si oricum nu exista speranta...e greu.am inceput sa ma gandesc deja la pregatirile pe care le pot face de pe acum ca sa ramana mai putin de alergat atunci. stiu prin ce treci, asa mi s-a intamplat si mie la inceput . acum am inceput sa ma mai obisnuiesc putin , desi sunt convinsa ca atunci cand se va intampla o sa ma prabusesc.
Originally posted by smiley
Vivela si Elyda, ce mai fac mamicile voastre? La mine vestile sunt foarte proaste, s-a oprit tratamentul pentru ca e de prisos si mai mult chinuie decat sa faca bine. Imi vine foarte greu sa cred, parca plutesc pe un nor, parca e un vis urat. Mama inca mai spera la un miracol si mi se rupe inima cand o aud... dar speranta moare ultima, nu?
Dana
smiley spune:
Elyda, si eu sunt tot asa. Parca intr-o vreme ma obisnuisem cu gandul dar sunt zile cand ma apuca plansul de nu ma pot oprii. Acum m-a lovit rau de tot,de cand au oprit si tratamentul,azi noapte nu am dormit mai deloc. Parca inainte aveam un sambure de speranta ca citostaticele o sa aiba cat de cat efect dar acum nu mi-a mai ramasa nimic.. decat asteptarea.
Mama ta are dureri? Daca are ce calmante ia? La mama i-a marit doza pentru ca nu-si mai faceau efectul.
Imi vine sa plange numai cand ma gandesc ce tanara e si cate lucruri o sa piarda din viata mea si a sorei mele: nunta (sora), nepoti (amandoua) etc etc .Copiii mei nu o sa o cunoasca niciodata si si-a dorit asa de mult nepoti .. of of .. cand se va gasi si o cura la boala asta cumplita
ramyteo spune:
Fetelor am 26 de ani si stiu prin ce treceti credetima totul e sa aveti spranta stiti cum se zice "speranta moare ultima" .Am trecut si eu prin asa ceva asa ca ce va doresc sa va intareasca Bunul Dumnezeu!
VA pup si aveti grija de voi
eu
smiley spune:
Ramyteo, la tine s-a sfarsit cu bine? Tot de mama era vorba?
ramyteo spune:
Scuze ca nu ti-am mai raspuns, Smiley.
Nu la mine nu s-a sfarsit cu bine, mama mea a avut cancer la pancreas adica pancreatita si nu i-au descoperit, au zis ca are hrnie mai sus de buric si au operato . Dupa operatie mi-au dat vestea...nu mai avea de trait numai 2-3 luni asa mi-a zis doctorul, am luat bani imprumut si i-am luat fel si fel de tratamente ca am zis ca poate..poate mai rezolvam ceva. Dar nu a fost asa dupa doua luni si jumatate a decedat.
Dar pana in ultima clipa am sperat mai ales ca am vazut ca se ridica singura si facea una si alta prin casa, a fost o luptatoare desii noi nu i-am zis ce are, stia doar ca e operata de hernie si refacerea e mai grea.
Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni luptati in continuare ca poate la voi nu e cazul.
Taria zic eu ca am avuto de la bunul Dumnezeu .
VA pup si aveti grija de mamele voastre. Nu toti copii sunt la fel ,nu toti sunt dornici sa-si vada parintii sanatosi de asta am vazut ca voua va pasa . LUPTATI!
Teo
Perlute
terry spune:
Fetelor, ma alatur si eu suferintei voastre.
Mama mea a fost diagnosticata cu adenocarcinom la plaman. a fost operata, dar a refuzat chimioterapia.
am trecut-o pe regim cu polen, laptisor de matca, argila, ceaiuri de salvie si ceai verde. si pot spune ca e activa, nu mai are dureri. au trecut aproape 4 luni de la operatie si sper ca si voi, ca totul sa fie bine. s-a si ingrasat 5 kg dupa operatie.
nu mi-am pierdut speranta si psihicul ei e foarte bun si cred ca si asta ajuta.va doresc sa le aveti pe mamele voastre sanatoase cat mai mult timp alaturi de voi.
la noi, necazul acesta a venit imediat dupa decesul tatalui. a fost un soc pentru toti. cu greu ne-am revenit. au trecut 2 ani si 4 luni de atunci.
smiley spune:
Ramyteo, imi pare rau de mama ta, Dumnezeu s-o odihneasca. S-a dus asa de repede dar stii, undeori ma gandesc ca mai bine asa decat sa te chinui luni de zile si sa iti astepti sfarsitul.
Inainte sa se imbolnaveasca mama mea, eu nu am realizat cate cazuri de cancer sunt in Romania. Eu tot ziceam ca in America sunt atatea cazuri din cauza chimicalelor din mancaruri si din atmosfera si dadeam exemplul Romaniei unde abia auzisem de unul si altul, de obicei batrani. Dar se pare ca m-am inselat cumplit pentru ca acum parca toata lumea are, vecini si prieteni ai parintilor. Cred ca una din probleme e ca toti ascundeau boala, nu vroiau sa se afle.
Cum zici tu, trebuie sa fim tari si sa speram. Eu o admir mult pe mama mea si pe toate mamele voastre pentru puterea de lupta ce o au.
smiley spune:
Terry, fii tare pentru mama ta. Dupa cum a decurs chimioterapia la noi si avand in vedere ca a fost numai chin fara nici un fel de beneficii, poate mama ta a facut alegerea cea mai buna. Trebuie sa fim tari pentru ele si sa le incurajam tot timpul, chiar si atunci cand noi insine nu mai avem speranta. Asta conteaza mult.
ramyteo spune:
Tery si noi tot asa ne-am gandit ca necazurile au imbolnavito. Tatal meu a murit in urma cu 13 ani si noi fiind mici ne-a crescut cu greu. De asta am fost si unite si am sperat ca viata sa ne dea speranta ca vom fi asa mult timp. Dar viata asta cruda ne-a facut sa suferim si mai mult si eu aveam doar 22 de ani si sora mai mica 17 ani.
E important sa lupti pentru mama! Nu o sa regreti toata viata ca macar ai incercat sa faci ceva. Ma gandesc ca poate daca nu incercam o aveam pe constinta toata viata asa ca macar sufletul mi-e linistit, pe de-o parte , pe alta mi-e ciuda ca a avut doar 51 de ani si mai putea ramane printre noi. Dar nu ne putem pune cu soarta, asta este. Poate ca DD a vrut sa o scape de greutatile pamantesti! Sa nu mai sufere atata.
Va pup si as vrea sa aveti grija de mamele voastre ca e o lupta importanta in viata asta, asa cum ea a stat langa noi atunci cand eram bolnavi asa trebuie sa stam si noi la randul nostru langa ele, mamele!
Incredere ca va fi bine si
Teo
Perlute
ramyteo spune:
Smylei scuze nu am vazut ca ai scris, aseara am fugit sa-mi culc printesa ca nu vroia sa faca nanita cu tacsu 
Asa e cum spui tu e mai bine ca a durat atat ca nici macar chimioterapie nu a ajuns sa faca durerile nu le-a purtat foarte mult timp ca deja cand au fost mai mari si mama a fost gata dar e clar o tineam tot in calmante. Mama mea a murit in data de 14 si ii in 11 au fost Sf. sarbatori de Pasti si crede-ma ca s-a ridicat si a vopsit ouale si a zis ca sa plecam din bucatarie ca noi nu stim nimic serios ca o intrebam daca e bine si mai in gluma mai in serios le-a facut ea nu ne-a lasat pe noi, dar noi am ras pe chestia asta ca venise si mai avea si chef de glume chiar daca se tinea de burta si mergea putin ghabita iti dai seama ca o durea dar nu tipa, nu se plangea in continuu , noaptea o auzeam cum geme si fugeam la ea si ii dadeam un calmant si o masam pe spate pana o lasa durerea preferam sa stau langa ea sa o masez pe spate ca zicea ca cedeaza durerea. Of, de cate ori m-a intrebat "sigur numai atat a zis dr. ca am? Eu cred ca mai e ceva " Si ii ziceam "pai daca mai aveai ceva numai cu tratamentul asta ieseai din spital?" si asta o punea pe ganduri la inceput plangea si ziceam catre ea "acum de ce plangi? ai trecut de operatie ,acum nu te mai simti rau, o sa se vindece si ai sa vezi ce bine ai sa te simti" plangea ,eu eram tare dar si cand scapam sa fiu singura ma descarcam de nervi adica plangeam.
In momentul in care a murit primul lucru care l-am zis a fost :"Doamne Tie iti multumesc ca ai scapato de chinuri" nici nu stiu ce mi-a venit pe moment in loc sa fi zis cum se zice "Dumnezeu sa o ierte" eu i-am multumit Domnului.
Nu stiu cum am trecut peste cum nu am mai plans la inmormantare dar eu zic ca asta numai Bunul Dumnezeu m-a intarit.
Am o prietena care nu se intelege cu mama ei si am zis "nu sti sa pretuiesti ce ai langa tine", asa am mai zis si catre o alta prietena nu neaparat ca nu se intelege cu ai ei dar mama ei fiind bolnava cu inima cu doua stendere la inima tot pe capul ei lasa fetele [ una de 7 ani si una de 11 ani, foarte raute] si i-am zis ca va plange ea mai tarziu ca nu stie sa aprecieze pe MAMA . Nu le inteleg pe unele sincer ,nu le inteleg o mama e numai una in viata asta. nimeni nu o poate inlocui si nimic.
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea.
Va pup si aveti incredere in voi si in mamele voastre ca sunt niste luptatoare!
Teo
Perlute