educarea copiilor
educarea copiilor | Autor: Oliv75
Buna
M-am hotarat sa deschid acest subiect gandindu-ma la anii copilariei mele. Parintii ma rasfata, ma inteleg, imi sunt mereu alaturi, pur si simplu ma iubesc neconditionat asa cum fiecare parinte ar trebui s-o faca. Acum cativa ani i-am intrebat de ce nu mi-au cultivat in suflet, atunci cand eram copil, sentimentul religios, ei la randul lor fiind crestini. Motive au fost destule : ca vremurile acelea nu impuneau o exteriorizare a credintei crestine, ca ei fiind profesori trebuiau sa reprezinte adevarate modele pentru odraslele oamenilor muncii; in principiu de frica. Salvarea mea a fost bunica, ea m-a crescut in primii ani de viata si m-a invatat adevarurile de baza ale sfintei noastre credinte.
"Ceea ce inveti de mic nu uiti pana la batranete".
Cred ca educatia nu inseamna doar a combate pornirile rele ale copilului, ci a-l obisnui de mic sa savarseasca fapte bune.
Dragi parinti, ii invatati pe copiii vostri despre credinta si evlavie ?
Raspunsuri
Porumbel30 spune:
Eu da .
Copiii mei au invatat sa citeasca din "Biblia pentru copii" . La inceput le citeam eu , dar pe la 4-5 ani au inceput sa ma roage sa-i invat si pe ei si am inceput cu titlurile (pentru ca erau pe dpua randuri: unul cu litere mari de tipar iar al doilea cu litere mici de tipar , dar mai groase si un pic mai mari decat cele din text ).
De cand au inceput sa vorbeasca cat de cat inteligibil 
i-am invatat sa se roage , noi mereu multumim lui Dumnezeu inaine de fiecare masa , si incet-incet , ii auzeam si pe ei spunand "Mutumec petu mancaie , Amin" .
Imi aduc aminte ce bucurie mare a avut baiatul meu cel mare cand , dorindu-si un elicopter si intelegand ca noi nu aveam posibilitatea sa-l cumparam , s-a rugat si peste cateva zile l-a primit de la niste prieteni care ne-au spus ca l-au vazut in magazin si s-au gandit imediat la Andrei si i l-au adus ! Fara ca ei sa stie ca de fapt Andrei si-l dorea foarte mult !
Acum , Andrei are deja 9 ani si jumatate , si-a facut de mult timp un obicei de a citi dimineata un pic din Biblie (si nu i se pare deloc plictisitoare , ba dimpotriva ! ) , apoi mancam , si programul zilei isi urmeaza cursul .
Avand in vedere subiectul propus spre discutie , cred ca nu voi fi considerata laudaroasa fara limite , daca va mai spun ca baietii mei sunt admirati de alti parinti (si bunici mai ales) pentru purtarea lor , pentru ca nu mint (stiu , stiu , e mai greu de crezut , dar asta E adevarul ) , pentru ca nu injura , cu toate ca aud destui in jur facand asta , pentru ca sunt respectuosi...si toate astea fara a-si pierde nimic din inocenta copilariei ! (Cele care ii cunosc pe baietii mei pot confirma , daca e nevoie ) .
DAR ! Noi , parintii , ne-am rugat mereu pentru ei , ne-am rugat ca Dumnezeu sa ne ajute sa fim niste parinti buni , sa le putem fi mereu un exemplu bun de urmat . Un astfel de exemplu este ca nu-i mintim , ca daca gresim cu ceva , ne cerem iertare (atat de la ei cat si de la altii fata de care am gresit , iar copiii vad/aud asta) .
Scuze ca nu mai pot continua acum , ma asteapta copiii sa mergem in parc ! 
anya spune:
Nu. Nici eu nu am fost educata "religios", nici parintii mei..De fapt nici macar strabunica nu tin minte sa fi mers pe la biserica. In afara de nunti, inmormantari si botezuri nu avem contacte cu religia. Si recunosc ca nu simt nevoia.
Avem prieteni ortodoxi, catolici si adventisti, asa ca stim sa-i respectam si sa ne respecte.
Nu vreau sa dau copiilor o educatie religioasa. Cultura - despre ce inseamna religia, ce tip de religii exista si cate ceva despre ele, istorie - da, dar nu "credinta".
Sa vad cum ma descurc cu orele de religie, cand vor incepe scoala
ruscus spune:
sotul meu fiind catolic am trecut si eu la catolici cand ne-am casatorim
in adolescenta am mers mult la penticostali si acolo am invatat sa ma rog cu cuvintele mele sa nu rostesc o multine de rugaciuni care nu le pot simti
si acum seara inainte de culcare ne rugam cu toti cu cuvintele noastre, nu i-am invatat pe copii ingerasul sau alte rugaciuni, baiatul are 4 ani jumatate si nu l-am invatat sa faca crucea, l-a invatat bunicu, la noi la biserica e un obicei duminica dupa slujba vine ingerasul si le aduce la copii ceva dulce, preotul ii chiama in faca si ii pune sa spuna cate o rugaciune, imi e putin rusine ca copii mei nu stiu dar nu vreau sa ii invat, vreau ca ei sa se roage cum simt ei nevoia
"viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim."
"daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE
florina, mamica lui thierry si dara
J G spune:
Copilul meu va invata despre religie ca fenomen social si istoric si atat. Pentru ca pentru mine exact asta este. Daca ea va alege sa fie "credincioasa" va avea toata libertatea din partea mea, ii voi respecta decizia. Din pacate nu pot opri toate influentele de care are parte... as fi dezamagita, desigur, dar e libera sa creada in ce vrea ea.
Cat despre orele de religie, in mod cert NU va participa la asa ceva. Daca vor deveni obligatorii (desi e anticonstitutional si aberant, totusi ma astept la orice) voi gasi o solutie sa gasesc scoala in care nu face sau ma mut din tara.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
diana21 spune:
Voi sigur nu confundati " a fi bisericos" cu "a fi credincios"? Intreb si eu asa...nu pricep de ce sa fi dezamagit daca micutul tau va fi credincios...Credinta, dupa parerea mea, este in fiecare, diferenta consta in faptul ca unii cred intr-un Dumnezeu batran, cu barba pana la brau, pe cand altii, in energii pozitive, de exemplu. E doar chestie de perceptie si interpretare, zic eu. Pentru ca, in fata unei boli incurabile, sa zicem, este imposibil sa nu simti nevoia de a te ruga...de a crede in ceva care te poate vindeca. Cu religia in scoli si eu voi avea o problema, si asta din cauza ca este plina de clisee, discriminari absurde si indoctrinari. Credinta este ceva intim...
JG, tu ce i-ai spune copilului daca cineva drag din anturajul ei ar muri? Stii de ce te intreb? Cand a murit bunicul nostru surogat, sotul bonei, Ianca a suferit...are doar trei anisori...si cred ca a linisitit-o foarte mult faptul ca i-am spus ca Nelu a plecat la Doamne, Doamne, printre ingeri...si ca locuieste pe o steluta.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
Laina spune:
sunt complet de acord cu JG. cu fiecare cuvant. Si nu, nu am sa-i spun ca "a plecat la doamne doamne", nu vreau sa o mint, de la mine vreau sa auda numai lucruri in care cred... Pe cat o sa ma tina puterile, am sa incerc sa-i explic fenomenul mortii asa cum e, fara sa ma sprijin (si fara sa-i creez nevoia de a se sprijini) pe un construct al mintii omenesti care intr-adevar iti aduce alinare si ai pe cine sa dai vina cand ceva nu merge bine, si ai pe umerii cui sa arunci raspunderea pentru soarta ta, si ai pe cine sa rogi sa-ti "bage in traista" lucruri bune etc etc.. - dar ramane un construct imaginar, un surogat psihologic.
diana21 spune:
Laina,
quote:
....pe un construct al mintii omenesti care intr-adevar iti aduce alinare si ai pe cine sa dai vina cand ceva nu merge bine, si ai pe umerii cui sa arunci raspunderea pentru soarta ta, si ai pe cine sa rogi sa-ti "bage in traista" lucruri bune etc etc.. - dar ramane un construct imaginar, un surogat psihologic.
Vezi, de asta spuneam ca credinta este o chestie intima. Eu personal nu ma rog asa, nu cer lucruri si, in nici un caz nu dau vina pe Dumnezeu cand ceva nu merge bine...In sfarsit, mie mi-a atras atentia doar partea cu "as fi dezamagita, desigur, dar e libera sa creada in ce vrea ea.". Pentru ca nu intelegeam de unde si de ce dezamagirea asta...
quote:
Si nu, nu am sa-i spun ca "a plecat la doamne doamne", nu vreau sa o mint, de la mine vreau sa auda numai lucruri in care cred... Pe cat o sa ma tina puterile, am sa incerc sa-i explic fenomenul mortii asa cum e
Inteleg ce spui tu, dar totusi, ce-i spui unui copil de 3 ani? Ce inseamna "a murit"? Unde s-a dus? Stii care e problema si de ce pe marginea discutiilor cu tente religioase ies atatea scantei? Pentru ca totul este interpretabil, credinta nu este o matrita in care trebuie sa incapa perfect fiecare suflet. Chiar si ateii cred in ceva pana la urma, cred cel putin in ei insisi, in sufletul lor...chiar daca numai pe o perioada limitata...Eu personal fac o mare diferenta intre religie si credinta. Intre a fi bisericos si a fi credincios. Iar daca parintii sunt atei, nu cred ca este corect din partea lor sa le impuna copiilor punctul lor de vedere...Cred ca cea mai fair-play atitudine fata de copii ar fi "eu nu cred in Dumnezeu si in nimic altceva, insa asta nu inseamna ca nu exista. Pentru ca NU STIU! Eu fac ce simt, dar certitudini nu am".
Bibila, dupa parere mea, este o metafora superba...Uite un exemplu de interpretare. Unii intelg prin "car de foc" exact asta, car de foc, altii asociaza chestia asta cu incalzirea globala, altii cu seceta...altii merg mai adanc si intelg prin asta zbucium sufletesc, nefericire...
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
Laina spune:
quote:
Originally posted by diana21
Cred ca cea mai fair-play atitudine fata de copii ar fi "eu nu cred in Dumnezeu si in nimic altceva, insa asta nu inseamna ca nu exista. Pentru ca NU STIU! Eu fac ce simt, dar certitudini nu am".
corect, foarte corect! si...moartea....cred ca am sa fac cum mi-au facut mie parintii. mi-au spus "uite, unii spun ca te duci la doamne doamne, unii vorbesc de allah sau de buddha sau de nirvana...unii cred ca nu e nimic..dar ce e sigur, ca o sa fie mereu cu tine atat timp cat o sa-ti amintesti de el si o sa te gandesti la el"
J G spune:
Oliv vorbeste despre religie. Nu despre credinta (in energie buna, dragoste sau self).
Poate m-am exprimat eu gresit, la acest sens al cuvantului "credinta" ma refeream, raportat la intrebarea ei.
Cateva comentarii:
"Cred ca educatia nu inseamna doar a combate pornirile rele ale copilului, ci a-l obisnui de mic sa savarseasca fapte bune."
Corect, insa nu are legatura indisolubila cu religia. Sper ca nu consideri ca un ateu nu face lucruri bune.
"Bibila, dupa parere mea, este o metafora superba..." Cred ca metaforizarea bibliei e necesara pentru a putea fi asimilata de un un intelect contemporan. Noi, oamenii, suntem capabili sa distorsionam informatia incredibil de mult pentru a o putea accepta.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
monixy spune:
sincer , eu am nevoie sa cred in ceva transcendent , dar nu pot adera nici intelectual , nici emotional , la vreun sistem religios , ca urmare am o credinta personala si in spiritul acesta imi voi educa si copiii.
mai degraba decat sa-i povestesc despre mos craciun , i-am povestit celui mare despre Dumnezeu , de la care toti venim, si la care toti ne intoarcem ,tocmai pt a-i asigura o certitudine mai mare decat materialul acesta omenesc atat de fragil si dramatic. celui mic chiar n-as putea sa-i povestesc despre cum l-a lasat pe el Dumnezeu cu o malformatie pt ca asa e dorinta Sa , pur si simplu nu cred in explicatii omenesti despre cauza si efect privind trancendentul . si tin sa spun ca toate negatiile si constrangerile impuse firii omenesti de anumite religii le consider un sistem bine gandit de control , identificare si validare a suferintei implicite a oricarei existente omenesti.
nevoia de spiritualitate exista , insa consider ca fiecare e liber sa adere la ceea ce il implineste pe el si e bine sa existe o educatie (chiar si doar culturala) pt a-i feri pe copii ca la adolescenta sau mai tarziu , in momente dificile in viata, sa nu fie atrasi in diverse secte care sa ii exploateze fizic si psihic .