mamici cu tatici departe
Raspunsuri - Pagina 5
maru spune:
draga ruscus,
nu pot nici macar sa imi imaginez cat de greu iti este.
eu de bine de rau il simt noaptea langa mine in pat, stiu ca este ok, pot sa am grija de el, el are grija de noi asa cum poate si are timp ( ii pregateste pranzul lui andrei, copilul vine de la scoala la 3 si jumate si gaseste mancarea in farfurii, ca de am plod super alintat, numai cat isi pune la microunde)
intreb si eu, de ce nu mergeti la el in tara?
Doamne'ajuta!
ruscus spune:
va dati seama ca ne dorim sa mergem, dar sotul meu e medic si s-a angajat la un spital militar, pt ca sa poata lucra acolo a facut armata, si numai in august a terminat iar acum trebuie sa se mute in alt oras, cand o sa reuseasca sa ne trimita bani vom zbura... speram ca lucrul asta sa se intample pana la sfarsitul anului
am trecut prin multe si de mult ori era sa cad in depresie, dar de felul meu sunt o fire optimista si stiu ca in curand vom fi impreuna
april stai in tanzania? cum e acolo, hai te rog spune-mi cum te simti, sotul meu e din congo brazzavile, te rog sa imi raspunzi cat mai repede ca m-ai facut curioasa, stiu ca sunt tari diferite dar au multe in comun
"viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim."
"daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE
florina, mamica lui thierry si dara
lilach spune:
Imi dati si mie voie sa ma alatur mamicilor cu tatici departe?
"Un sfirsit e un inceput..."
ella&com.
maru spune:
quote:
Originally posted by ruscus
va dati seama ca ne dorim sa mergem, dar sotul meu e medic si s-a angajat la un spital militar, pt ca sa poata lucra acolo a facut armata, si numai in august a terminat iar acum trebuie sa se mute in alt oras, cand o sa reuseasca sa ne trimita bani vom zbura... speram ca lucrul asta sa se intample pana la sfarsitul anului
am trecut prin multe si de mult ori era sa cad in depresie, dar de felul meu sunt o fire optimista si stiu ca in curand vom fi impreuna
april stai in tanzania? cum e acolo, hai te rog spune-mi cum te simti, sotul meu e din congo brazzavile, te rog sa imi raspunzi cat mai repede ca m-ai facut curioasa, stiu ca sunt tari diferite dar au multe in comun
"viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim."
"daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE
florina, mamica lui thierry si dara
of, draga mea,, rabdare, sigur o sa treaca si asta, cat de curand si o sa fiti impreuna
Doamne'ajuta!
POZE
Otiliav spune:
Din pacate si noi ne incadram, eu si fetita aici iar tati la Bucuresti. Si acum e tare greu, fetita merge la gradinita eu la servici, si munca nu se mai termina iar ea inca nu s-a acomodat bine de tot la gradinita. A inceput saptamana trecuta dar o inteleg ca au fost ceva schimbari si pentru ea. Nu mai e cu tati, cu bunica, s-a terminat vacanta la Bucuresti de 3 saptamani.
Si suntem de 2 ani asa, nu stiu cat mai putem continua. M-am obisnuit singura cu fata dar nu este un avantaj, ba dimpotriva imi este greu sa mai iau decizii in doi.
Otilia, sotul Vlad si gogosica Ana Maria (18 Decembrie 2004)
Pozele noastre si www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Filmulete Ana
irinuca spune:
Fetelor, sunt o ticaloasa dar trebuie sa recunosc ca declaratiile voastre m-au mai pus pe picioare.
Sotul meu a plecat acum 2 ore pentru doar 1 luna.In restul timpului nu pleca niciodata.Are program normal 8-18.
Suntem impreuna de 14 ani si casatoriti de 6.In tot timpul asta cea mai lunga perioada de despartire a fist de 1 saptamana cand vorbeam de 6-7 ori /zi.
Acum m-am panicat si ma simt cam nasol.Am 2 copii de 4 si 1 an dar nu grija lor ma sperie ci departarea lui.Parca sunt o adolescenta bleaga....
daca iau vreo pastila (gen distonocalm..)se mai diminueaza panica, dorul?voi ati luat ceva la inceput?
Marina spune:
cu ce te ajuta distonocalmul la dor?
cel mult baga o partida de shopping aku ca esti sefa banilor
tuinea spune:
Eu sunt de parte cealalta a baricadei! Eu sunt cea plecata si el este cel ramas acasa cu un copil la inceput de 2 ani si 4 luni. Este foarte greu! Eu ma intorc acasa la 2-3 luni iar timpul petrecut in Romania variaza intre o saptamana si o luna pe periada verii. Aici s-a discutat numai de greutatile celor ramasi acasa cu copiii, cu famlia, cu prietenii dar despre greutatile celui plecat? El este fara nimeni acolo (no family, no friends)! Eu intotdeauna spuneam si inca o spun ca este mai greu pentru el ca are atat de multe responasabilitati dar el m-a facut sa vad asta: eu am un sprijin, un refugiu, am fetita sa o strang in brate, am cu cine sa rad si sa ma bucur.
Ceea ce vreau sa spun este ca nu este o alegere care depinde de noi, nu sunt nici banii pentru unii din noi ceea ce face sa stam departe unii de altii sunt poate probleme mai profunde pe care de multe ori nu le putem dezbate pe forum sau doar profesia pentru ca cineva trebuie sa faca si genul asta de profesii (in cazul meu este profesia). Ceea ce stiu sigur este ca mai am 2 ani si 4 luni si ma voi intaorce acasa iar in astia nu o sa accept sa pierd nici o zi de nastere a copilului meu, a sotului sau sa petrec Craciunul sau Pastele departe de ei. Planul meu este facut pentru un an cu vacante cu tot si angajatorii mei au stiut-o de la inceput si au si acceptat sa plec cand doresc.
Va urez curaj fetelor, sa fiti sanatoase sa aveti grija de copiii vostrii, sa va bucurati la maxim de momentele cand ei sunt in tara alaturi de voi pentru ca eu asta fac.
EVENIMENT din fiecare intalnire.
Va pup!