Pot merge mai departe fara copilul meu?
Raspunsuri - Pagina 3
principe spune:
daca am trai durerea pierderii unui copil ,unei fiinte dragi,cu aceeasi intensitate,de cind s-a stins din viata pina la sfirsitul zilelor noastre.am termina sucumbati in durere,viata noastra s-ar sfirsi la scurt timp.
acea atenuare a tariei durerii,cum spui tu lucamatei ,este defapt o forma de vindecare,o inchidere a ranii.cicatricea si sensibilitatea vor ramine vesnic,pentru ca memoria ramine,dar durerea nu mai este atit de sfisietoare.
Alinare sufletelor voastre indurerate!
monica mami de print
http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?instanceid=77828117
Criss75 spune:
quote:
Originally posted by principe
daca am trai durerea pierderii unui copil ,unei fiinte dragi,cu aceeasi intensitate,de cind s-a stins din viata pina la sfirsitul zilelor noastre.am termina sucumbati in durere,viata noastra s-ar sfirsi la scurt timp.
acea atenuare a tariei durerii,cum spui tu lucamatei ,este defapt o forma de vindecare,o inchidere a ranii.cicatricea si sensibilitatea vor ramine vesnic,pentru ca memoria ramine,dar durerea nu mai este atit de sfisietoare.
Alinare sufletelor voastre indurerate!
monica mami de print
http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?instanceid=77828117
Eu nu stiu daca durerea pierderii copilului nu mai e atat de sfasietoare odata cu trecerea timpului. Ce inseamna trecerea timpului? Cat timp trebuie sa treaca pt. ca durerea sa nu mai fie atat de sfasietoare.
Varul meu a murit in aprilie, deci au trecut cateva luni, dar matusa mea nu-si revine nici acum. Saptamanal merge la cimitir si plange tot timpul. Asa ca nu stiu cat timp trebuie sa mai treaca, sa se atenueze durerea.
Criss si Alex
bobitamica spune:
Imi pare foarte rau....este intr-adevar raul cel mai rau care i se poate intampla unui om.....pierderea unui copil...
Intotdeauna de gandim ca nu ni se poate intampla noua...vecinilor,amicilor...da,dar niciodata noua. Abia in momentul in care suntem in situatie realizam ce inseamna cu adevarat.Noi cei care privim de afara te putem sprijini,dar nu putem simti ceea ce simti tu.Si atunci cand vrei sa plangi...plangi....e greu sa consideri ca durerea trece odata cu trecerea timpului....
nature spune:
IndyGo,plang. Alaturi de tine.Poti merge mai departe.Desi niciodata la fel.Cu coplilul tau in inima ta. Niciodata fara el.Va fi acolo forever.Poate cu un alt copil al tau,trimis de Dumnezeu, care sa te ajute sa il tii si pe primul alaturi de tine.
Acum 7 luni mi-am pierdut baietelul nenascut, pe Matei,care avea 5 luni si avea sindrom Down.EU am decis sa se termine atunci nefericirea si suferinta lui.Nici o clipa nu m-am gandit cum ne-ar fi noua, celorlalti, viata alaturi de el.M-am gandit numai cum i-ar fi fost lui de rau. Si i-ar fi fost rau.Niciodata nu am sa imi iert decizia, desi as repeta-o, daca Doamne fereste ar fi aceeasi situatie.Eu plang la fel ca atunci.Nu s-a schimbat nimic.Nu cred ca durerea se va atenua, ca timpul vindeca ranile...nu cred.Eu imi gasesc refugiul in fetita mea sanatoasa si fericita, in speranta ca poate vom fi binecuvantati cu un baietel sanatos si in speranta ca din toata nebunia prin care am trecut va iesi ceva bun pentru alti parinti si pentru alti copii cu Down.Asa ca incerc sa ma implic in ceea ce inseamna sprijinul pentru familii cu copii cu Down, incerc sa fac ceva pentru viitoare mamici care au dreptul sa stie ce trebuie sa faca sa se asigure, atat cat natura si stiinta permit acum, ca vor avea copii sanatosi.Cred ca si credinta ajuta, desi eu nu prea stiu exact, la mine nu prea functioneaza,desi atat de bine mi-ar prinde si mie...
ilse spune:
IndyGo
sunt alaturi de tine
cu tot sufletul si sa fiu sincera nu stiu sa folosesc cuvinte de alinare, dar simt prin ce treci si mi-as dori sa nu fii trecut...acum cateva luni am pierdut o sarcina in 17 saptamani, copiii mei (erau gemeni) nascuti morti, erau o fetitza si un baiat, durerea mea a fost atat de mare incat nu ma gandeam la sinucidere, dar mi-as fi dorit sa inchid ochii si sa nu ma mai trezesc(ca sa nu simt golul ala imens din mine), si lucrul asta se repeta cu fiecare dimineata care venea...mai am doi copii, dar degeaba, durerea prin care am trecut nu stiam sa mi-o manifest nici fata de sot, copii, mama, surorile mele...eram impietrita la suprafata si ca o rana vie in interior. Nu mancam, nu dormeam profund, creierul mi se oprise asa in secunda aceea, cand parca lumea se terminase pentru mine.
Orice secunda care trecea nu era decat o continua tortura, totul se invartea in jurul suferintei asteia, daca era soare, ma durea ca e soare si eu plangeam in suflet...in fiecare dimineata stateam si ma uitam in cafea asa ca intr-o nebuloasa, imi inchipuiam cam cum arata universul si ce fir de nisip sunt si vietile omenesti...se spune ca ne trebuie o perioada de "plans dupa o pierdere" ca sa ne revenim...eu inca plang, dar simt ca fiecare clipa care trece imi transforma durerea intr-o pace pe care nu as stii sa ti-o descriu.
multa putere iti doresc,
mary
alinaxeni spune:
Nu prea ma pricep la ridicat moralul si la cuvinte frumoase.Oricum cuvintele astea sunt goale cand treci prin asa ceva.Nicio parere de rau a nimanui nu-ti poate sterge din suflet durerea.Ai vrea ca in momentele astea sa se fi inventat un ceva care s-o faca sa dispara,la fel ca durerea de cap,sau sa existe o putere care sa-ti ridice copilul din cosciugul ala mic si plin de dantele.
Ani de zile am sperat sa se intample minunea sau sa dispara durerea si nu s-a putut.In timp s-a mai estompat si am reusit sa fac un locusor in inima si in creier in care sa pun amintiri de acest gen.
Uneori mai intredeschid usa acelei camarute si brusc ma loveste durerea,cu toata forta si atunci ma chircesc ca intr-un spasm,simt nodul ala dureros in gat si bufnesc in plans.Ma descarc si merg mai departe pt. o vreme si iar revine dorul si iar intredeschid usa acelui loc.E ca un cerc vicios in care speri de fiecare data ca atunci cand vei deschide acea usa sa simti bucurie,nu amaraciune.
Imi pare rau ca te dezamagesc.Trebuie sa inveti sa traiesti cu durerea asta.
E o vorba.Sa nu-i dea Dumnezeu omului cat poate duce si putem duce surprinzator de multe.
-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.